English
Imaginea e una de coşmar. Sub o lumină chioară, dincolo de miezul nopţii, sute de oameni cu privirea obosită stau printre gunoa-ie şi aşteaptă numele noului lor şef. Este ultimul Congres al partidului socialiştilor. Nicio idee, nicio moţiune, nicio platformă care să fi fost dezbătută. Doar dis-cursuri clocotind de ură şi negocieri pentru funcţii. Plus sentimentul că guvernarea acestei ţări li se cuvine ca un drept divin şi absolut.
Pe acest fundal, să ne punem o întrebare simplă: care e rolul partidelor într-o democraţie?
O formulez pentru că ştiu răspunsul pe care unii ar fi tentaţi să îl ofere: indispensabil.
Se întâmplă însă cu sfera regimurilor politice exact ce se întâmplă cu multe alte lucruri din jurul nostru. Nu este simplă decât în aparenţă, pentru o minte la fel de simplă.
Multe dintre valorile centrale ale unei societăţi libere şi democratice nu au mult de-a face cu existenţa şi cu funcţionarea partidelor politice. Respectul şi interesul pentru aproapele nostru, libertatea economică şi o cultură legală strictă şi sofisticată - toate acestea au apărut şi s-au dezvoltat separat de marile partide politice moderne. Lumea noastră nu a învăţat de la sindicalismul social-democrat toleranţa, nu a preluat de la liberalii de partid virtuţile pieţei libere, şi nu a primit statul de drept de la creştin-democraţi. Acestea au fost produsele spontane ale societăţii, ajutată de contribuţiile unor indivizi luminaţi, care adesea au plătit scump devierea de la "linie".
Atunci de ce credem noi că partidele sunt Alfa şi Omega democraţiei?
Socialismul marxist a fost prima doctrină care a ridicat partidul politic la rangul de agent al unei Istorii universale şi implacabile, la capătul căreia stătea fericirea populară. Leninismul a dus mai departe această teză. Biroul Politic al "revoluţionarilor de profesie" anima un partid de mase. După instaurarea dictaturii, unul dintre primele gesturi ale comuniştilor a fost să înscrie cât mai mulţi în Partid.
Acesta este şi unul dintre momentele în care se forjează ostilitatea faţă de spiritul independent, non-partizan şi non-partinic. Exista menţiunea "F.P." ("Fără partid") de pe diferitele fiţe şi formulare birocratice. Un gen de stigmat social. Dogmaticii stabiliseră că în afara Partidului nu exista mântuire.
Eliminarea monopolului Partidului Comunist nu a coincis însă cu eliberarea de spiritul de partid. Dimpotrivă. Partidele ultimelor două decenii, mai multe decât pe vremea partidului-stat, s-au auto-proclamat mandatarii democraţiei din această ţară. Politicienii de partid şi suporterii lor au devenit alergici la orice critică fundamentală. Critici sistemul de partide şi devii "fascist". Respingi concentrarea întregii puteri în mâinile Parlamentului şi devii "extremist".
Este unul dintre cazurile acelea în care lupul strigă "Lupul!". Unele partide politice au loc în galeria celor mai mari criminali din toate timpurile. Adolf Hitler şi I.V. Stalin au fost şefi ai unor partide care au însângerat istoria contemporană.
Desigur, nu toate partidele sunt de acest gen. Unele au avut o carieră democratică remarcabilă. Dar chiar şi acestea s-au aşezat uneori împotriva curentului democratic. Partidul Democratic american a sprijinit, în secolul al XIX-lea, sclavia din Sud şi i-a atacat pe republicani ca fiind "controlaţi de negrotei". Despre cel mai mare politician britanic al secolului al XX-lea un istoric afirma recent: "Cuvintele "Churchill" şi "partid" nu merg bine împreună".
Democraţia modernă nu a fost inventată cu scopul de a deveni jucăria partidelor. Dimpotrivă. Mulţi dintre fondatorii sistemelor moderne, reprezentative, erau ostili spiritului de partid, în care vedeau o sursă şi un simptom ale corupţiei ordinii politice. Multe instituţii, argumente şi practici ale democraţiei moderne au, de fapt, rolul de a limita influenţa partidelor. În Constituţia americană nu veţi găsi nici măcar o dată menţionat cuvântul "partid". Madison, autorul primelor zece amendamente, a teoretizat pericolul "facţiunilor" în Federalistul nr. 10.
Democraţia noastră nu trebuie să devină proprietatea privată a partidelor politice. De aceea, o reformă a regimului trebuie să îl scoată de pe orbita strictă a acestora şi să recunoas-că locul elementelor extra- partinice (cum ar fi referendumul).
E nevoie şi de o modificare a legii electorale, care să nu discrimineze independenţii. Discutam acum circa trei ani cu unul dintre "naşii" actualului sistem electoral (acela în care candidatul de pe locul 3 ia mandatul celui de pe locul 1). I-am atras atenţia că sistemul e structural incorect cu independenţii. Mi-a răspuns, cu ţâfnă: "Democraţia nu se face cu independenţi, doar cu partide!".
Eu cred că democraţia se face cu cetăţeni, pentru cetăţeni. Mai ales cu independenţii, milioanele de "F.P." care oricum reprezintă imensa majoritate. Mai puţin de 1% dintre cetăţenii cu drept de vot sunt, în această ţară, membri de partid. Atunci de ce partidele reclamă un monopol pe democraţie?
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Democratzia lui T.B
(mesaj trimis de Natafletz în data de 23.02.2010, 01:00)
Este incredibil cum poate manipula acest individ. Da zece exemple negative (nici macar 10) din istorie in care partidele au fost implicate si conchide "partidele sunt nashpa"... ca dictatorii au deviat tot din partide... DA...si? Pai toata istoria moderna s'a facut cu partide, normal ca si dictatorii tot de acolo vin. Ultimul pe lista, cu voia dvs, chiar Traian Basescu...singurul mister e daca provenientza este PD sau PCR... Dar restul situatiilor de guvernare, de ce nu le trecem in revista??? OK, la Kremlin partidul taia si spanzura. In satelitzii URSS la fel...DAR RESTUL EUROPEI PE VREMEA ACEEA CE FACEA? ERA CONDUS DE DESPOTZI LUMINATZI? Nu tot partidele guvernau?"Churchill si partid nu merg bine impreuna". OK, dar pe aceeasi logica in care pe Hitler l'a adus partidul la putere, pe Churchill CINE L'A ADUS???
Si inca una pe care o sa tzi'o repet pana faci indigestie> Pe de'o parte pledezi pentru referendum ca e mai democratic, pe de alta nu suportzi sa se pronuntze orice neavizat intr'o problema. Hotaraste'te! CUM SE IMPACA ASTEA DOUA, ca eu Natafletzul nu pricep?... Desigur, n'ai sa te injosesti sa'mi raspunzi...ok, ok, dar vezi ca la referendum am voie si eu...
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.02.2010, 11:35)
"Este ultimul Congres al partidului socialistilor"
Sa dea Domnul !
2. Restantza de data trecuta
(mesaj trimis de Natafletz în data de 23.02.2010, 01:13)
Cica Tariceanu fu iresponsabil dandu'si cu parerea despre imunitatea presedintelui. Ca cum sa vorbeasca incompetentul fara sa stie? E curata IRESPONSABILITATE... Ghicitoarea cu intrebari ajutatoare pt dl Avramescu> "orice copil, daca vrea sa stie despre papadie sau despre Herodot, da pe Google si afla tot ce vrea sa stie[...]scoala romaneasca produce numai filosofi (n.m. am vrut sa spun tampitzi hah, hah, hah) si aia neintegrabili in campul muncii" GHici > Ce om avizat, fost marinar, actual sef de stat a zis aceste vorbe de'a dreptul responsabile pentru invatzamantul romanesc si de pe o cu totul alta pozitzie decat un simplu scaun parlamentar??? Si intrebarea doi, de ce n'a primit si el un editorial la vremea cand a roostit aceste vorbe de duh??? Cumva din cauza dublei masuri? Nooo cred. Nu accept c'ar fi Avramescu in stare de asa ceva. El care a zis "Realitatea e bulevardiera" iar OTV'ul e "nah, daca acolo l'au invitat, acolo s'a dus" suna cuiva asta a dubla masura??? NOOO, de unde?
2.1. Ptr. natafletul restantier (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.02.2010, 11:47)
Deci, esti printre filozofii tampiti ; doar te-ai format la scoala romaneasca, altfel n-ai putea debita atatesa tampenii,
2.2. Harbul si oala sparta @anonimului (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Nata în data de 23.02.2010, 12:43)
Si pe tine cine te'a produs? Nu tot scoala romaneasca? Tu nici macar n'ai inteles ca EU CITAM PE CINEVA, nu eu am spus aia. Tz'a zis'o presedintele tau...Tu te'ai trecut singur pe lista...
3. Cartelul ideologic
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 23.02.2010, 07:45)
Pentru a ilustra un cartel, să luăm modelul de distribuţie a energiei electrice. Companii ce-şi divid teritorilal dreptul de distribuţie a energiei electrice. Cartelul ar fi OK, dacă producătorii de energie ar fi numai cei industriali. Numai că, odată cu apariţia instalaţiilor casnice (solare şi eoliene) de producere a energiei electrice, cartelul a fost spart. Companiile de distribuţie a energiei au avut de ales: 1) să-i lase pe micii producători izolaţi, sau 2) să-i branşeze la reţea, şi să le cumpere surplusul de energie. Au ales soluţia 2), ce le permite să menţină, cu costuri minime, şi calitatea curentului în reţea, şi volumul vînzărilor.
Cum stăm în lumea politică? Partidele se comportă precum cartelurile energetice ce preferă să nu cumpere producţia excedentară casnică. Nu e greu de văzut că izolarea "producătorilor casnici de ideologie" aduce pagube ambelor părţi. Prin împiedicarea independenţilor la candidatură, partidele proclamă dreptul de a fi ales ca unul colectiv. Or, se ştie, dreptul de a fi ales este unul individual. Orice tribunal CEDO ar declara pragul electoral ca o încălcare flagrantă a DUDO.
Ce e de făcut? Soluţia este abolirea pragului electoral. Sau, mai bine zis, ajustarea lui la valoarea normei de reprezentare pentru 1 (unu) deputat/senator. În felul acesta, "micii producători de ideologie" vor putea fi reprezentaţi.
Detalii la: delaepicentru.wordpress.com/20 09/12/30/despre-pragul-elector al/
3.1. Marius, esti in eroare. (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 23.02.2010, 08:28)
Candidatura individuala este prevazuta in lege si nu se loveste de pragul electoral. Daca un candidat independent ia 50%+1 votrui adica atatea cat este norma de reprezentare pentru un loc in parlament, el devine parlamentar.
Problema pragului apare la partidele i aliantele de partide politice.
Daca te referi la Cernea, el dorea sa candideze din partea unui partid politic, care nu trecuse pragul electoral.
3.2. Partidul cu un membru (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 23.02.2010, 10:52)
Nu e nicio eroare din partea mea. Pragul electoral de 5% e eroarea. Nu poţi întreţine şi votul uninominal şi pragul electoral în acelaşi timp, fără să işti nedreptăţi.
Un sistem permisiv este cel japonez. Partidul Tuturor are un singur deputat, şi acela, rezultat din cumulul normelor neîndeplinite în teritoriu. În acelaşi timp, Partidul Poporului are trei deputaţi, cu toţii, aleşi uninominal. Aşadar, abolirea pragului electoral ar înlătura anomalia Cernea de la recentele alegeri din sectorul I.
Pragul electoral se vrea o măsură de igienizare politică, dar dă naştere unor inechităţi flagrante, ce, paradoxal, pervertesc sistemul de valori.
Prevenţia nu se face prin praguri electorale supraunitare individului, ci prin impunerea unei cauţiuni condiţionate de un număr minim de voturi. De pildă, pentru ca un candidat la postul de consilier comunal (nu are importanţă apartenenţa sa) să primească înapoi cauţiunea de 3 milioane yen, trebuie să fi primit cel puţin 12 voturi în urnă. După cum vezi, legea electorală nu limitează exercitarea dreptului de a fi ales, ci doar pecuniar, dreptului de a NU fi ales. Condiţiile pecuniare nu sunt defel oneroase. 12 voturi primeşte pînă şi eternul candidat Nakamura, un maniac ce bate tot oraşul pe o bicicletă înzotzonată cu prapori şi megafoane, într-o campanie electorală permanentă.
3.3. @5 (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 23.02.2010, 11:19)
Wow, se poate? Poate fi cu putintza in Japonia care e "asa perfecta" sa fie alesi oameni prin cumul de norme? Pai unde e uninominalul perfect propovaduit de dl Avramescu si dl Basescu??? Si as fi tare curios sa aud parerea dlui Avramescu depre pragul electoral, ca pe tema asta e mucles... la el pragul ideal ar fi procentul PDL'ului (cand conduce in sondaje, ca altminteri vrea desfiintzarea parlamentului de tot) ... De acord ca si uninominal si prag electoral nu merg zusamen...
4. Afirmatii si speculatii
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 23.02.2010, 08:46)
Dl Avramescu face afirmatii si specualtii, prezentant niste "oameni providentiali" ca unici factori care au dus natiunile la succes.
Daca privim pe harta lumii societatile evoluate, cu un nivel de trai ridicat, sunt cele in care dezvoltarea a fost continua, si nu in salturi, respectiv odata la 100 de ani cand a aparut un "lider providential".
Comparati tarile nordice cu cele din America Latina sau asia. Liderii s-au remarcat fie ca dictatori cand partidele au facut figuratie, fie ca eliberatori, adica luptatori nu constructori.
Sigur intr-un razboi decizia trebuie sa fie rapida, operativa, sa surprinda dusmanul si atunci decizia individuala indeplineste mai bine conditile respective.
Cand se construieste ceva e de preferat sa fie gandit.
Pana si o operatie este precedata de un consult al unei echipe de medici.
In toata lumea moderna se recunoaste superioritatea deciziei ca rezultat a muncii in echipa, in fata deciziei individuale. Partidele trebuie sa fie "incubatoare" de idei si "pepiniera" de politicieni.
Daca numai calitatea oamenilor ar fi problema, am incheia un contract cu o firma de recruare de personal, si am rezolva problema parlamentarilor sau a consilierilor.
De ce tarile occidentale nu recurg la aceasta solutie atat de simpla, de sigura si de profesionista?
Pentru ca in democratie electoratul alege politici, nu doar oameni, adica masurile pe care le considera cele mai bune.
Cum relatia intre politci si aprtide este de unu la unu, se voteaza partide si abia in plan secund oameni.
4.1. @Moftangiu @6 (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 23.02.2010, 11:07)
Aferim!...argumentul cu firma de recrutare e beton!
5. Un carbune pe focul dlui Catalin
(mesaj trimis de Natafletz în data de 23.02.2010, 11:04)
Vai Cataline, se poate sa fi uitat asa un "argument" ... ai dat cu democratii americani care au sprijinit sclavia si ai uitat sa mentionezi ca PNL'ul a inabusit in sange rascoala de la 1907? Tocmai la PNL, partidul oligarhului Patriciu...si dumneata sa omitzi... tz, tz, tz... tz'ai cam iesit din mana Cataline...
5.1. O chestiune filosofica ! (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de A.L. în data de 23.02.2010, 18:40)
Proverb - un prost arunca o piatra si zece intelepti nu reusesc s-o scoata!-Dl consilier prezidential trebuie combatut in ceea ce face in calitate de consilier al unui presedinte invizibil despre care cineva pe un portal de stiri de exprima candid- mai traieste sau nu-! La F.P. noi ii putem raspunde referitor la activitatea sa -Alerta! foarte toxic .ca si personajul politic invizibil pe care-l consiliaza ! Deci F.T.!