Democraţia neînţărcată

Aproape că îţi vine să compătimeşti dimpreună cu neînfricaţii, dar un pic excedaţii luptători pe frontul nostru anti-corupţie. Ei se dau de ceasul morţii să adune în năvoade cît mai mulţi rechini, ba chiar şi balene, să ne scoată fruntaşi pe ramură la Uniunea Europeană - ramura corupţi, desigur -, iar o mînă de ziarişti bicisnici stau să le numere steagurile căzute ale democraţiei! "Simbriaşii lui Năstase", au sărit vocile de notorietate ale presei care trăieşte, complet dezinteresat, desigur, dar opulent, din favorurile privat-bugetare ale mai marilor zilei, oricare ar fi aceia. "Duşmanii noului viitor de aur al ţării", nu s-au sfiit să spună oficialii guvernării. Ba, pe deasupra, au apărut şi mesaje de îngrijorare semnate de un ambasador, de un parlamentar european, respectiv de nimeni, sub antetul plin de greutate al Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti. Deşi conştient de riscuri, continui să cred că cei care pun întrebări, chiar şi fără prea multă noimă, privind gestiunea autorităţii şi a puterii, într-un stat cu o democraţie precară, în care supremaţia dreptului asupra politicului este clamată de 150 de ani, dar niciodată realizată, sînt în mai mare măsură susţinători ai Democraţiei, decît cei care şi-au eliberat singuri acte de proprietate asupra ei.

Tema nr. 1: Nou înfiinţat-desfiinţatul şi în curs de reînfiinţare DNA, care este un fel de PNA, dar mai cu moţ, adică poate încălca cu deplină impunitate încă şi mai multe din libertăţile cetăţenilor, mai ales ale cetăţenilor importanţi ai opoziţiei, orice culoare politică ar fi avut aceea. Fac un simplu exerciţiu de imaginaţie, gîndindu-mă cum ar fi sunat rapoartele de la Bucureşti ale Apador-ch, sub semnătura doamnei Macovei, dacă PSD-ul, la guvernare, ar fi avut ideea năstruşnică să înfiinţeze DNA-ul!! Să fi văzut atunci tunete şi fulgere împotriva ingerinţei politice în justiţie!! Nu cred că ar fi fost ratată sintagma "Securitatea redivivus". Securitatea aia din vremea cînd "în numele poporului", vigilentul apărător al statului, era anchetator, judecător şi însărcinat cu eliberarea gloanţelor, direct din pistol în capul opozantului. Oricît de mare, de sinceră şi de nobilă ar fi dorinţa actualei guvernări de a lăsa urme vizibile pe suprafaţa mişcătoare a mlaştinilor corupţiei de la noi, DNA-ul este o aberaţie ieşită direct din caietul de memorii al unuia dintre cei care au cunoscut şi utilizat cu patos revoluţionar atît de eficientul mecanism al "anchetelor", din "vremurile de aur" ale dictaturii proletariatului.

Tema nr. 2: Ascultarea convorbirilor telefonice ale muritorilor de rînd, mai mult sau mai puţin bogaţi, dar aflaţi în "cercurile de interese". Un moft! Credeaţi că au fost 10.873? V-aţi înşelat, abia au fost 437 şi nici alea prea interesante! Restul, pînă la cîteva mii, erau străini şi ei nu se pun la socoteală, pentru că democraţia este a noastră, nu a lor! Toate, pînă la ultima, s-au efectuat cu aprobările de rigoare ale unei justiţii care numai de rigoare nu poate fi bănuită! Aşa ne spune, cel puţin, Instituţia care, la noi, are o singură menire importantă, aceea de garant al drepturilor noastre constituţionale. Iar pe de altă parte, n-au dreptate cei care spun că "Paza bună trece primejdia rea"? Mai bine să-i asculţi şi să nu fie nimic, decît să nu-i asculţi şi să ne ia prin surprindere. Ciudat sau nu, argumentul acesta a fost susţinut, exact în această formă, chiar de Preşedinte, nu de cel al României, care doar l-a preluat, ci de cel al Statelor Unite! Acolo există, însă, instituţii care îşi iau în serios vocaţia democratică. Congresul nu a aprobat "conceptul" decît temporar, prelungind cu doar cîteva luni valabilitatea unei măsuri considerată excepţională şi profund corozivă pentru democraţie! După cît se vede, la noi, este considerată benefică, iar democraţia nu contează decît de la 500 de persoane, în sus!

Tema nr. 3: Noua Strategie de Securitate, legile de organizare pentru majoritatea instituţiilor specializate care intră în sfera subiectului - SRI, MapN, SIE etc. şi funcţionarea comunităţii de informaţii. Ca să nu stîrnească prea multe discuţii, noua strategie nu este încă accesibilă publicului! Un argument profund democratic, veţi spune! Ceea ce ştim, totuşi, este că ea continuă să se bazeze pe ideea existenţei şi deci a necesităţi combaterii viguroase a "riscurilor interne". Perspectiva aceasta este unul din piroanele cele mai solide pe care le tot potrivesc instituţiile respective la coşciugul tinerei şi plăpîndei noastre democraţii. Ideea că inamicul este înăuntru, "în rîndurile noastre, tovarăşi", deci "trebuie să fim vigilenţi", este fără îndoială cea mai solidă moştenire stalinistă care prosperă în conceptele democraţiei de tranziţie. Ea justifică aproape orice şi pe oricine s-ar apuca să facă poliţie politică, bine pitit în spatele argumentului că a făcut-o cu bună intenţie şi pentru apărarea ţării!

Morala fabulei este simplă: Într-o democraţie neînţărcată, iezilor zvăpăiaţi le cresc repede colţii de lup.