Există descoperiri ştiinţifice care reuşesc să uimească pe aproape toţi oamenii, deşi foarte puţini înţeleg mecanismele care stau la baza lor şi majoritatea nu pot evalua efectul acestora. Când în discuţie este pusă posibilitatea ca universul nostru să se ciocnească în 5 miliarde de ani cu un altul, e greu să mai faci calcule de ...viitor. Astronomii au confirmat pentru prima dată, sursa quasarilor, cele mai luminoase obiecte din Univers cu energie colosală, care provoacă dispariţia galaxiilor. Quasarii sunt printre cele mai interesante entităţi din Univers, unele strălucind de un trilion de ori mai mult decât Soarele. Găzduite în inima galaxiilor, ele sunt alimentate de găuri negre supermasive, care, înghiţind gaze, emit radiaţii intense.
Încă de la descoperirea quasarilor în anii 1950, teoria a fost că aceştia se formează atunci când două galaxii se ciocnesc. Dar, din lipsă de dovezi, originea acestor mastodonţi cereşti a rămas un mister. O echipă internaţională de astronomi susţine că a găsit "dovada solidă" că quasarii rezultă într-adevăr din ciocnirea a două galaxii, un fenomen care eliberează cantitatea imensă de energie necesară. Aceasta este soarta pe care ar putea să o aibă într-o zi Calea Lactee, avertizează Clive Tadhunter, unul dintre autorii studiului publicat miercuri în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Motivul: galaxia Andromeda, vecina noastră, "se îndreaptă spre noi cu aproximativ 200 de kilometri pe secundă".
În acest ritm, cele două galaxii s-ar putea ciocni în aproximativ 5 miliarde de ani şi ar putea provoca un quasar. Împingând gazul în jurul său, quasarul împiedică formarea oricărei stele noi, cufundând galaxiile "în chinurile morţii", continuă cercetătorul. Studiul a comparat observaţiile a 48 de galaxii cu quasari centrali cu cele ale altor 100 de galaxii care nu au quasari. Conform rezultatelor, galaxiile care găzduiesc quasari au avut de trei ori mai multe şanse decât altele să se fi ciocnit. A durat atât de mult pentru a găsi această dovadă deoarece telescoapele folosite au fost optimizate pentru observarea obiectelor din centrul galaxiilor, dar mai puţin eficiente în a culege urmele unei coliziuni din trecut - urme amplasate la periferia galaxiilor, potrivit lui Clive Tadhunter. Când sunt observate cu telescopul spaţial Hubble, de exemplu, aceste structuri difuze par "spălate", spune el. Echipa de cercetători s-a bazat pe telescoape terestre, precum Observatorul Isaac-Newton de pe insula spaniolă La Palma.