DEUTSCHE WELLE: "Cei patru ani de administraţie Trump au schimbat politica externă globală"

Politica externă a preşedintelui american Donald Trump în timpul primului său mandat a avut repercusiuni în întreaga lume, forţând punerea în centrul atenţiei a problemelor şi modelând comunicarea diplomatică, scrie Deutsche Welle, citat de g4media.ro.

Încă din debutul campaniei din 2016, Donald Trump a clarificat în doar câteva cuvinte obiectivele politicii externe a SUA: "America înainte de orice".

Potrivit Deutsche Welle, acum, după aproape patru ani de mandat, acele cuvinte au fost completate cu fapte şi evenimente. Politica externă a lui Donald Trump fost marcată de unilateralism şi confruntare, schimbări de personal, acţiuni surprinzătoare şi confuzie.

Indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale americane, schimbările petrecute în timpul preşedinţiei lui Donald Trump, atât în ceea ce priveşte substanţa politică, cât şi punerea lor în aplicare, au modelat arena în care alţi actori globali îşi desfăşoară diplomaţia, dar şi propriile abordări.

Câteva schimbări majore:

1. Evitarea multilateralismului

De când a fost învestit în funcţie, Trump a subminat cooperarea internaţională. La doar trei zile de la preluarea mandatului, preşedintele a retras Statele Unite din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), un acord comercial cu naţiunile asiatice. Liderul de la Casa Albă avea să ia decizii similare în privinţa mai multor acorduri şi organisme internaţionale, precum Consiliul ONU pentru Drepturile Omului şi acordul climatic de la Paris.

În plus, abordarea americană a fost adesea unilaterală şi nu a luat în considerare consensul internaţional, cum ar fi decizia de a recunoaşte oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului şi de a muta acolo ambasada SUA.

Margaret MacMillan, profesor de istorie la Universităţile din Toronto şi Oxford şi istoric colaborator la Consiliul pentru Relaţii Externe, spune că America "într-adevăr a deteriorat ceea ce a reprezentat o reţea utilă de alianţe şi instituţii internaţionale pentru Washington. Cred că a vulnerabilizat poziţia Statelor Unite în lume".

Un sondaj realizat în septembrie de Centrul de Cercetare Pew a arătat că sentimentul aprobator faţă de Statele Unite a înregistrat un recul în multe naţiuni, prăbuşindu-se la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii.

2. Deteriorarea relaţiilor transatlantice

"Antagonismul lui Trump faţă de multilateralism reprezintă o diferenţă filosofică între Washington şi capitalele europene", scrie Carnegie Endowment for International Peace într-o evaluare din februarie 2020 a relaţiilor transatlantice, parteneriatul americano-european care a apărut după cel de-Al Doilea Război Mondial şi care se sprijină pe valori, obiective şi abordări globale.

Însă ruptura UE-SUA în timpul mandatului lui Donald Trump este mai mult decât o simplă divizare ideologică: preşedintele american a criticat în mod activ şi a pus sub semnul întrebării axa transatlantică, îndoindu-se de valoarea alianţelor precum NATO, anunţând o retragere (punitivă) a trupelor americane din Germania, impunând tarife comerciale împotriva Uniunii Europene sau ameninţând sancţionarea proiectului vizând construirea gazoductului rusesc Nord Stream 2.

MacMillan consideră că direcţiile imprimate de politica externă a lui Donald Trump ar putea duce la schimbări permanente. "Este ca o prietenie. Ai tendinţa să ai încredere în prietenii tăi şi, odată ce această încredere este ruptă, este greu de restabilit", a declarat aceasta. "Europa şi-a făcut un obicei din a se bizui pe «fratele cel mare» de la Washington. Iar acum europenii spun că nu îşi mai pot pune nădejdea în americani, fiind nevoie să dezvolte - aşa cum se discută de zeci de ani - propria politică externă independentă".

3. China, expusă criticii

De la războiul comercial cu tarife vamale, până la presiunea americană exercitată asupra altor naţiuni pentru a bloca compania chineză Huawei de la construcţia reţelelor 5G, cursul belicos al lui Donald Trump faţă de China a determinat această ţară asiatică să intre în centrul atenţiei internaţionale.

Criticile dure ale preşedintelui american au fost salutate nu de puţini observatori, care cred că Beijingul a beneficiat în mod nedrept şi pentru prea multă vreme de criteriile acordurilor comerciale globale, în timp ce, simultan, încalcă drepturile omului.

"Preşedintele a avut dreptate să conteste China în ceea ce priveşte domeniul comercial", a scris Richard Haass, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe, în prefaţa unei evaluări intermediare a politicii externe a lui Donald Trump.

MacMillian are o părere similară: "Nu vreau să-i acord credit lui Trump pentru multe lucruri, dar cred că probabil a avut dreptate să ia la întrebări - sau administraţia sa să ia la întrebări - chinezii cu privire la proprietatea intelectuală". Deşi tensiunile SUA-China datează cu mult înainte de preşedinţia lui Donald Trump, acestea "au devenit mult mai clare şi mai articulate", a adăugat ea.

4. Pericolele diplomaţiei pe Twitter

În ceea ce priveşte comunicarea în politica externă, Trump şi administraţia sa au transmis mesaje mixte în diferite momente şi prin diferite canale de comunicare - nu în ultimul rând prin intermediul contului personal de Twitter al lui Trump, ce se remarcă adesea printr-o retorică belicoasă.

Alexi Drew, care cercetează reţelele sociale şi escaladarea conflictelor la Centrul pentru Studii Ştiinţifice şi de Securitate de la King's College din Londra, oferă relaţiile SUA-Iran ca un prim exemplu despre cât de dificile şi potenţial periculoase au devenit confruntările internaţionale în urma diplomaţiei practicate de Donald Trump pe Twitter.

"Este foarte greu, dacă te pui în pielea lui (Javad Mohammed - ministrul iranian de externe -n.r.) Zarif şi a iranienilor, să afli care este exact poziţia SUA atunci când ai contradicţii repetate venind de la Departamentul de Stat, dar şi relatări diferite ale lui Donald Trump", spune Drew.

Drew nu crede că Twitter singur poate declanşa un conflict. Cu toate acestea, "utilizarea Twitter într-un cadru sau scenariu de escaladare existent sau o situaţie istorică de criză între actori statali ar putea duce cu siguranţă la ceva neintenţionat sau la o escaladare dincolo de ceea ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi folosit Twitter".

5. Autocraţi încurajaţi

O altă consecinţă a celor patru ani de preşedinţie Donald Trump este că liderii autocraţi au fost încurajaţi pe scena globală. Deşi mulţi dintre aceştia erau deja la putere înainte de instalarea lui Trump la Casa Albă, relaţiile sale cu aceştia - ce merg de la o abordare non-critică până la nedisimulată admiraţie - subliniază o aprobare latentă a stilului autoritar de guvernare şi dezvăluie o lipsă de dorinţă în abordarea unor presupuse nereguli.

Un astfel de exemplu este poziţia lui Trump faţă de Arabia Saudită după asasinarea lui jurnalistului saudit Jamal Khashoggi. Ignorând dovezi tot mai evidente că membri ai familiei regale saudite ar fi fost implicaţi în uciderea lui Khashoggi, Trump şi-a exprimat sprijinul pentru guvernul saudit, principalul argument fiind că Arabia Saudită cumpără armament militar american de miliarde de dolari.