Dieta politică

Nici nu s-au stins încă ecourile referendumului eşuat din 25 noiembrie 2007, că deja se profilează la orizont un nou plebiscit. Războiul şcolilor de vară organizate de fraţii inamic PD-L şi PNL din acest an, a oferit ocazia manifestării preocupării pentru soarta instituţiilor politice şi a apetitului pentru referendum. A fost suficient ca la Costineşti, în faţa tinerilor liberali, Călin Popes­cu Tăriceanu să reia tema clasică a rezolvării crizei instituţionale din România prin adoptarea regimului parlamentar, că a şi fost invocată - în riposta dată de Emil Boc, de data aceasta în faţa tinerilor democrat-liberali - oportunitatea organizării unui referendum la data alegerilor europene care să rezolve disputa. Din nou, şi ca şi până acum fără să reflecteze asupra subiectului, politicienii se încăpăţânează să răspundă la o întrebare greşit formulată: Care e cel mai bun regim politic? Căci întrebarea corectă nu trebuie să se refere la forma de guvernare - "Ce formă de guvernare e mai bună pentru Româ­nia: o republică parlamentară, o monarhie constituţională sau o republică (semi)prezidenţială?" - ci la modul în care se poate guverna, astfel încât oamenii obişnuiţi să îşi poată căuta fericirea fără să fie incomodaţi sau să se teamă de cei care conduc. Şi pentru ca aceasta să se întâmple, ar fi nevoie nu de un anume regim, ci de o dietă politică ad­minis­trată competent şi riguros de cetăţeni celor ce guvernează, pentru ca aceştia să nu poată abuza de putere.

Altfel, la ce bun un regim parlamentar sau semiprezidenţial dacă statul de drept e doar o simplă ficţiune? Orice regim politic, oricât de bine ar fi gândit sau organizat, va eşua în absenţa încrederii şi participării cetăţenilor. Ori, când tentaţia populistă de a ieşi din situaţia limită provocată de votul împotriva începerii urmăririi penale a lui Adrian Năstase a produs deja la PSD - şi ca urmare a tendinţei improvizatorice a lui Mircea Geoană - propunerea eliminării imunităţii parlamentare, ce va mai rămâne dintr-un regim parlamentar când va fi mutilat constituţional până într-acolo încât va deveni doar o anexă a guvernului?

Ca într-o competiţie sui-generis în debutul acestei campanii pentru alegerile parlamentare, liderii partidelor se întrec în proiecte spectaculoase. Interesaţi doar de efecte mediatice pe termen foarte scurt, trăind într-un prezent continuu, aflaţi prea mult sub influenţa "realiştilor" consultan­ţi electorali, politicienii momentului, când nu sunt de dreptul rău intenţionaţi, se întrec în dispute mărunte şi soluţii imposibile sau periculoase. În schimb, se miră demagogic când constată că nicio autoritate nu mai este respectată!

Un public condescendent şi mult prea indulgent a permis clasei politice româneşti să devieze de la comandamentele morale şi politice. Confundând jocul de-a politica cu politica însăşi, lipsiţi de viziune şi ignorând arogant orice teorie, obsedaţi însă de putere pe care ar dori-o cu orice preţ, oamenii politici sunt gata să distrugă sistemul de instituţii fără să se gândească la urmări. După noi, potopul! Dar, deşi ar trebui aplicată o dietă politică radicală, poate chiar cu ocazia viitoarelor alegeri legislative, câtă vreme cetăţenii vor rămâ­ne în rezervă, nici un tratament nu va reuşi.