DIN CULISELE UNEI DECIZII Curtea cea mică

Motivarea deciziei 358 din 30 mai 2018, publicată de magistraţii Curţii Constituţionale a României, cu privire la revocarea din funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Ko-vesi, a iscat un tsunami de comentarii pro şi contra.

Mulţi dintre cei care au apărut prin talk-show-urile politice la sfârşitul săptămânii trecute nici nu au avut timpul fizic necesar ca să lectureze cu atenţie sporită cele 133 de pagini care conţin decizia şi mo-tivarea.

Unii s-au întrebat pentru ce au fost necesare atâtea pagini pentru a motiva o chestiune care, în opinia CCR, era destul de simplă, din moment ce judecarea speţei a fost făcută foarte repede, în timp ce alte sute de excepţii aşteaptă luni întregi soluţionarea.

Alţii au spus că motivarea destul de stufoasă ascunde multe lacune. Şi le dăm dreptate.

Decizia şi motivarea a patru dintre judecătorii care au votat-o se întind pe 72 de pagini. Restul de 61 de pagini reprezintă o opinie concurentă semnată de doi magistraţi - care şi ei au votat decizia, dar din alte considerente - şi trei opinii contrare, dintre care cele mai bine argumentate sunt cele semnate de Livia Stanciu şi Mircea Ştefan Minea.

Numai din acest fapt, putem constata un echilibru între numărul paginilor care motivează decizia şi numărul celor care o contestă sau consideră că motivele conflictului constituţional ar fi altele decât cele reţinute în documentul respectiv.

În timp ce doar patru magistraţi - Valer Dorneanu, Petre Lăzăroiu, Mona-Maria Pivniceru şi Attila Varga - vorbesc despre un conflict constituţional între Peşedintele Klaus Iohannis şi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, care ar fi dus la blocarea activităţii ultimului cu privire la autoritatea pe care el o are asupra procurorilor, ceilalţi cinci au spus că acest conflict nu există sau că de fapt conflictul trebuie căutat în altă parte.

• Au votat 6, dar sunt de acord doar 4

Astfel, în opinia concurentă, deşi au votat şi sunt de acord cu decizia CCR, magistraţii Marian Enache şi Simona-Maya Teodoroiu susţin că în speţă se poate vorbi despre un conflict iscat între ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, când a propus schimbarea din func-ţie a şefei DNA, şi Consiliul Superior al Magistraturii, care a avizat negativ solicitarea respectivă. Cei doi consideră că acest conflict a fost trimis spre soluţionare la Preşedintele Klaus Iohannis, iar decizia acestuia a fost de a nu da curs solicitării întocmită de Ministrul Justiţiei.

"Divergenţa între CSM - secţia de procurori şi ministrul justiţiei a condus, în acest caz, la transmiterea către Preşedinte a premiselor unui conflict care urma să fie soluţionat de către acesta, prin verificarea respectării regularităţii condiţiilor legale ale propunerii de revocare şi, în consecinţă, prin emiterea unui act juridic", spun cei doi magistraţi în opinia contrară. Ei mai susţin că aici ar fi greşit Klaus Iohannis, care, în loc să verifice res-pectarea regularităţii condiţiilor legale ale solicitării formulată de Tudorel Toader şi să emită actul juridic de revocare, a ales să respingă solicitarea pe motive de oportunitate.

În privinţa celor trei opinii contrare, ele urmează aceeaşi idee. În speţă nu ar fi vorba des-pre un conflict constituţional, din cauză că actul ce urma a fi emis de Preşedintele Klaus Iohannis în legătură cu revocarea este un act strict administrativ, a cărui contestare poate fi făcută doar în instanţa de contencios administrativ şi în niciun caz la Curtea Constituţională a României.

Magistraţii Livia Stanciu şi Mircea Ştefan Minea merg chiar mai departe în motivarea opiniei lor şi susţin că ministrul Justiţiei nu are nicio calitate în procesul constituţional şi, în consecinţă, nu se poate vorbi despre un conflict constituţional între puterile sau autorităţile statului.

Judecătorul Mircea Ştefan Minea afirmă că fie şi numai din acest motiv solicitarea formulată de Tudorel Toader cu privire la procurorul-şef al DNA şi respinsă de Preşedintele Iohannis trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă de Curtea Constituţională şi în niciun caz să fie aprobată.

După cum puteţi observa, dacă decizia a primit 6 voturi din 9, în privinţa motivării lucrurile stau cu totul altfel. Doar patru magistraţi îşi asumă strict conflictul constituţional. Doi judecători CCR se referă la soluţionarea unui alt tip de conflict, în timp ce trei susţin că nu există niciun conflict constituţional. Adică avem o motivare a deciziei făcută de 4 magistraţi din 9.

Ceea ce pe orice om cu un dram de minte l-ar duce cu gândul că lucrurile nu sunt tocmai cum trebuie în interiorul Curţii Constituţionale a României şi că în spatele deciziei nr.358 din 30 mai 2018 au stat cu totul alte considerente decât cele constituţionale.

Unii comentatori sau chibiţi spuneau că magistraţii CCR au decis că Iohannis a acţionat politic şi nu constituţional. După lecturarea celor 133 de pagini ale motivării decizie,i credem că lucrurile au stat exact invers: CCR a judecat politic, ieşind astfel din sfera atribuţiilor constituţionale.