Diplome pe bani

Au început prin a vinde spaţiul de pe peroanele gărilor şi din staţiile de metrou, unde s-au amenajat nişte chioşcuri oribile, care vindeau pe la începutul anilor 90 ţigări de contrabandă şi sucuri artificiale. Au continuat încasând comisioane de la vânzarea fabricilor de stat. Au vândut apoi, pe sub masă, proiectele de lucrări publice unor firme de familie, al căror unic echipament pentru cons-trucţia unei autostrăzi era un laptop. Au ajuns apoi să vândă parcurile, la metru pătrat, şi uzul faţadelor de pe bulevarde. Terenul extravilan şi licitaţiile de medicamente. Locurile în Parlament şi vilele protocolului de stat.

Aşa a făcut avere oligarhia din România. Procedeul nu are nimic de-a face cu capitalis-mul. Îi este, din multe puncte de vedere, diametral opus. E simplu: se ia ceva din patrimoniul public şi se îndeasă în buzunarele private. Iar când vine omul legii şi vrea să se şi uite în curte, ţipi că ai imunitate şi că eşti "demnitar".

A mai rămas ceva de dat? După ce au vândut mistreţii din pădure şi peştele din baltă, copiii din orfelinate şi licenţele pentru exportul de cereale, locurile de parcare şi dreptul de a "promova" imaginea Româ-niei, s-ar spune că n-a mai rămas mare lucru. Dar cu puţină ingeniozitate s-ar mai găsi ceva. Cum ar fi diplomele de facultate.

Pentru cei din afara sistemului învăţământului superior, am să vă explic cum func-ţionează schema. Totul porneşte de la bani (evident, pentru că tot acolo trebuie să se ajungă). În fiecare an se alocă bani de la buget pentru facultăţi. Un bun prilej de şantaj.

Câţi bani primeşte fiecare facultate? V-aţi gândi că aceas-tă sumă e calculată pornind de la importanţa şi calitatea facultăţii în cauză, de la nevoile efective de materiale şi cărţi, în fine, pornind de la consideraţii academice. Ei, dar de unde... Ceea ce contează, în esenţă, e numărul de studenţi. Se stabileşte o sumă per cap de student înscris. Aceasta variază în funcţie de specialitatea generală, dar media este undeva pe la 600 de euro anual, mai puţin decât cheltuieşte statul român, anual, cu un puşcăriaş.

Facultăţile primesc, aşadar, suma respectivă înmulţită cu numărul de studenţi înscrişi. Rezultă că pentru a supravieţui financiar, instituţiile de învăţământ superior trebuie să înmulţească pur şi simplu numărul studenţilor.

Ce legătură are asta cu învăţământul superior? - veţi întreba. De acord, nici una, dar aşa funcţionează schema. În beneficiul cui?

Mai întâi, în beneficiul unei mari mase de candidaţi care primesc astfel, de la guvernanţi, un fel de mită. Locuri la facultăţi la care, altminteri, nimic nu i-ar fi îndreptăţit să aspire. Locul lamentabil ocupat de universităţile româneşti în clasamentele academice trebuie explicat, în parte, prin acest mecanism de sporire artificială a dimensiunilor facultăţilor. Culmea absurdului: şi în acest an sunt oferite în facultăţi mai multe locuri decât sunt absolvenţi de liceu. Cu alte cuvinte, este mai dificil să te angajezi ca vânzătoare sau ca şofer de basculantă decât să intri la facultăţi care odată erau notorii pentru rigoarea cu care îşi selectau studenţii. Ieri, pe când "zapam", am văzut-o pe Magda lui Tolea spunând că vrea, la anul, să se înscrie la Drept...

Mai apoi însă, şi mai important, schema funcţionează în beneficiul unui grup restrâns care administrează învăţământul românesc. Transformarea facultăţilor în fabrici de diplome a coincis cu formarea unei pături care nu are nici un scrupul să paraziteze instituţiile universitare pentru a-şi rotunji conturile din bancă. Rigoarea academică a fost aruncată pe geam şi substituită cu un criteriu strict cantitativ. Ce a rezultat? Spre exemplu escrocherii cum e aceea a "cursurilor obligatorii" pentru angajaţi de tot felul din instituţiile de stat. Ştiaţi că o mulţime de instituţii dau bani grei la SRL-uri şi la "departamente" alese pe sprânceană pentru a organiza astfel de "cursuri"?

Se spune că politica este arta de a diagnostica greşit o situaţie şi de a aplica remediile eronate. Un exemplu l-am constatat ieri. Fostul ministru al învăţământului, Ecaterina Andronescu (PSD), are o idee despre cum s-ar putea îmbunătăţi organizarea bacalaureatului, acum dacă tot am ajuns să avem profesori în cătuşe şi elevi plimbaţi cu dubele Poliţiei. Aşa încât d-na Andronescu vrea organizarea bacalaureatului direct în facultăţi... Mă întreb, în această logică, ce mai urmează să organizăm acolo, pentru elevi? Cursuri de dirigenţie? Să strângem sticle şi borcane?

Soluţia corectă este alta. Revenirea la standardele şi practicile academice normale. Spre exemplu, organizarea unui riguros sistem de admitere. Renunţarea la finanţarea "per cap de student". Închiderea pseudo-departamentelor care acordă diplome pe bandă rulantă. Eliminarea locurilor cu taxă la facultăţile de stat, un alt mecanism de spoliere a studenţilor şi de transformare a universităţilor în tejghele de titluri profesionale. Altfel, diplomele pe bani le vom plăti cu toţii, scump, din propriile buzunare.