DISPUTA ÎN JURUL TIMBRULUI CULTURAL Banul "face legea" şi în cultură

Ţara noastră nu dispune de un buget suficient pentru susţinerea culturii, aşa cum se întâmplă în cazul multor ţări europene şi în Statele Unite ale Americii, şi de aceea este nevoie de o lege a "timbrului cultural" eficientă, care să asigure un suport financiar onorabil, deoarece actualul "timbru literar" nu a răspuns defel aşteptărilor, după cum au afirmat reprezentanţii organizaţiilor de creatori.

Toţi cei şase preşedinţi ai uniunilor de creaţie pe domenii au dezvăluit în faţa jurnaliştilor problemele specifice cu care se confruntă şi au prezentat argumentele pentru care susţin Proiectul de lege 583/2014, privind instituirea timbrului pentru produsele culturale cu valori diferite, în funcţie de categoria din care face parte opera (teatru, muzică etc.). Ei au insistat pe faptul că sumele primite până în prezent au fost oricum foarte mici prin aplicarea prevederilor Legii timbrului literar (35/1994) şi, în plus, sumele cuvenite nu au ajuns la uniuni, destui editori nerespectându-şi obligaţiile, ceea ce a condus la procese în instanţă, pentru recuperarea banilor. Tocmai de aceea, creatorii doresc acum un cadru juridic mai eficient.

În acest context, Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), a declarat că, în prezent, "principala dificultate constă în faptul că nu există o subvenţie suficientă şi generală pentru cultură".

Nicolae Manolescu a mai spus că "aceşti bani (n.r. proveniţi din taxa pe timbrul literar) ajung doar acolo unde permite legea" şi că USR a "preferat să plătească impozite pe salarii nedate", decât să achite factura de încălzire pentru lunile noiembrie şi decembrie din anul 2014.

Domnia sa a adăugat că, deşi Legea timbrului literar a fost dată în anul 1994, abia din 2006 instituţia pe care o conduce a început să primească banii proveniţi din respectarea ei de către "producătorii de cultură".

Şi ceilalţi vorbitori au explicat că banii încasaţi conform Legii timbrului literar au fost investiţi tot în cultură, prin organizarea de festivaluri de film, muzică sau teatru, susţinerea de lansări ale unor albume muzicale, organizarea unor bienale, editarea unor cărţi, publicarea de broşuri etc., pentru că, a spus Ion Caramitru (preşedintele UNITER) "cine altcineva poate fi partener la evenimentele culturale dacă nu oamenii de specialitate?", adăugând că "în ţara noastră, grija pentru cultură lasă de dorit".

Fondurile au rămas însă total insuficiente, anumite sume de bani provenind din sponsorizări din partea Ministerului Culturii, Primăriei Capitalei, a Guvernului. Ei au accentuat faptul că în alte state din Europa cultura este susţinută prin fundaţii, Fonduri naţionale şi regionale de artă contemporană, iar noi "nu avem nici măcar o colecţie de gen la Muzeul de Artă", cum a remarcat Petru Lucaci. Şeful artiştilor plastici a adăugat, cu tristeţe, că "nu putem să achiziţionăm o operă a lui Brâncuşi".

La rândul său, preşedintele Uniunii Scriitorilor a afirmat că, în perioada 2012-2013, în Franţa au fost investite în cultură 13 miliarde de euro.

Răspunzând unor critici venite din partea editurilor, care contestă noul Proiect de lege, preşedintele USR a afirmat, în cadrul conferinţei, că uniunea pe care o conduce a decis să renunţe la taxa în valoare de un leu pentru un exemplar de carte (cât se prevede în proiect), optând pentru o variantă procentuală, de 2% din preţul de vânzare al fiecărui exemplar - bani ce ar urma să fie plătiţi de cumpărători, nu de edituri. Iar acestora din urmă le-ar reveni doar datoria să vireze contravaloarea respectivă către uniune, după vânzarea efectivă a produselor. "Rămâne 2% procentul pe exemplare, deşi, după socotelile noastre, era mai bine un leu pentru fiecare carte şi, dacă nu eraţi atât de porniţi pe noi (n.r. - apropo către editori), lăsam şi la 50 de bani... Nu avem nicio pretenţie să plătiţi de la început nu ştiu ce sume. Spuneţi că sunt mari şi scumpesc cartea (...) Nu vrem asta", a afirmat Nicolae Manolescu.

Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, susţine că "timbrul s-a născut ca o necesitate a culturii româneşti, nu a uniunilor de creatori, pentru a susţine proiecte şi programe ale culturii naţionale, întrucât statul nu are capacitatea de a le finanţa".

Cei mai afectaţi de nerespectarea Legii timbrului literar au fost însă artiştii plastici, Petru Lucaci susţinând că din 0,5% din preţul de vânzare al produsului, care ar fi trebuit să revină uniunilor din această categorie, doar o foarte mică parte a ajuns la ele de la operatorii comerciali, suma fiind insuficientă pentru asigurarea materialelor de lucru, organizarea atelierelor de pictură, participarea la expoziţii, în contextul în care "cultura dă identitate unui popor".

Din cele susţinute de reprezentanţii ANUC (Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori din România), un lucru e sigur: uniunile de creaţie - sau cel puţin conducătorii acestora - au convingerea că nu se va mai utiliza timbrul cultural la modul concret, fizic (prin aplicarea acestuia pe produse). La urma-urmei, nu forma, ci fondul, adică banul, contează.