DOBÂNDA ACTUALĂ DE POLITICĂ MONETARĂ NU POATE STOPA INFLAŢIA O ţintă prea îndepărtată

BNR modifică sensibil prognoza de inflaţie pentru 2008

Banca Naţională prognozează pentru sfârşitul anului 2008 o inflaţie de 6%, abaterea actuală de la ţinta stabilită datorându-se, atât factorilor deja cunoscuţi (şocurile de ofertă, deprecierea cursului valutar, excesul de cerere internă şi înrăutăţirea anticipaţiilor inflaţioniste), cât şi un puternic efect de bază nefavorabil.

Raportul BNR asupra inflaţiei indică o revizuire a ţintei inflaţiei pentru anul 2009, în coborâre cu 0,4 puncte procentuale, până la 3,5%.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Centrale, a explicat că majorarea ratei dobânzii de politică monetară se datorează intenţiei de a compensa factorii ce au dus la creşterea inflaţiei, BNR având datoria de a tempera anticipaţiile inflaţioniste care sunt în creştere pe termen scurt.

Domnia sa a precizat că trei pătrimi din rata anuală a inflaţiei de 8,63% înregistrată în luna martie, se datorează a opt subgrupe de produse, cea mai mare pondere având-o mărfurile alimentare, urmate de combustibili, tutun, energie şi servicii de telefonie.

Abaterea de la ţinta de inflaţie prognozată de Banca Centrală poate avea loc în condiţiile continuării creşterilor salariale peste nivelul productivităţii, a deprecierii monedei naţionale, o execuţie bugetară laxă precum şi majorarea preţului combustibililor.

Un an agricol bun, însă, ar putea tempera anticipaţiile inflaţioniste, compensând efectul factorilor negativi menţionaţi.

O posibilă materializare a acestor riscuri care duce la creşterea inflaţiei poate avea efecte mai puternice într-un context intern şi internaţional nefavorabil, cum ar fi costul mai ridicat al finanţării externe sau o relaxare fiscală care şi-a epuizat efectul de absorbţie a unor şocuri de cost care au diminuat impactul asupra inflaţiei. Aceste riscuri pot fi diminuate printr-un mix optim de politici economice, asertează Raportul BNR. Acesta presupune stimularea competivităţii externe a produselor româneşti prin creşterea productivităţii, o politica fiscală mai restrictivă şi o politică a veniturilor corelată cu productivitatea muncii.

Andreea Arăboaei

Ultima creştere a dobânzii de intervenţie ne îndepărtează, din nou, de atingerea ţintei de inflaţie într-un viitor apropiat. Menţinerea dobânzii sub ratele de pe piaţa interbancară şi a randamentelor cerute pentru titlurile de stat, îi anulează din start eficienţa ca instrument de politică monetară.

Surprinsă sau nu, piaţa valutară a reacţionat atipic în faţa creşterii dobânzii de intervenţie. Leul nu a încercat nici măcar o întărire de curtoazie faţă de euro. Exportatorii pot fi liniştiţi, deoarece am depăşit perioada în care creşterea dobânzii determina aprecierea monedei naţionale.

Raportul asupra inflaţiei, publicat ieri de BNR, citează patru factori a căror evoluţie negativă poate invalida prognoza unei creşteri a preţurilor cu 6%, până la sfârşitul anului. Un singur factor pozitiv, eterna agricultură, reprezintă speranţa Băncii Naţionale pentru calmarea inflaţiei în acest an. Dar cum rămâne cu creşterea explozivă a preţurilor îngrăşămintelor chimice şi a carburanţilor din ultimele luni? Este realistă ipoteza unor efecte minime asupra preţurilor finale ale recoltei din vară şi toamnă?

În condiţiile accenturii presiunilor inflaţioniste pe plan mondial, considerăm că o ajustare cu doar 0,1 puncte procentuale a prognozei din februarie reflectă un optimism extravagant din partea autorităţii monetare. Optimismul actual nu se compară, totuşi, cu cel din noiembrie 2007, când prognoza pentru 2008 arăta o rată a inflaţiei de 4,3%.

Deşi BNR susţine, în continuare, că politica monetară are un caracter restrictiv, creşterea accelerată a masei monetare şi o dobândă reală de intervenţie de circa 1% arată contrariul. A descoperit BNR canale mai eficiente de transmitere a politicii monetare, care să permită reducerea inflaţiei şi în aceste condiţii?

Preşedintele BCE, Jean Claude Trichet, a accentuat, în conferinţa de presă de ieri de la Atena, că "analiza monetară confirmă existenţa unor riscuri în creştere pentru stabilitatea preţurilor pe termen mediu şi lung" şi a amintit de dinamica masei monetare M3 din zona euro, ca argument pentru menţinerea dobânzii la 4%. Dacă o rată de creştere a M3 de 10,3% este periculoasă pentru stabilitatea preţurilor, cum este o rată de 34,9%?

Situaţia economiei americane, de la sfârşitul anilor "70 şi începutul anilor "80, este relevantă pentru modul de abordare a luptei împotriva inflaţiei. Paul Volcker, preşedinte al Federal Reserve înaintea lui Alan Greenspan, a fost nevoit să adopte măsuri dure de politică monetară pentru a stopa o inflaţie apropiată de două cifre, măsuri care au dus dobânda de intervenţie până la 22%.

După ce am observat, în câteva articole anterioare, că o funcţie exponenţială aproximează foarte bine creşterea masei monetare, vom încerca o prognoză a inflaţiei pentru sfărşitul anului 2008, pe baza unui model foarte simplu. Ipoteza fundamentală a modelului este aceea că dinamica preţurilor va urma evoluţia din 2007. Accelerarea presiunilor inflaţioniste pe plan mondial şi o serie de declaraţii recente ale oficialilor BCE ne determină să credem că acest scenariu este foarte optimist.

Vârful inflaţionist poate fi atins în octombrie, conform acestui scenariu, la o "cotă" de 11,94% (vezi tabel şi grafic), iar inflaţia de la sfârşitul anului va fi de 11,66%. Cea mai mare creştere lunară a preţurilor de consum se va înregistra în septembrie, cu o rată de peste 2% (vezi tabel).

Pentru atingerea inflaţiei prognozate de BNR în raportul asupra inflaţiei de ieri (n.a 6% până la sfârşitul anului), rata medie lunară de creştere a indicelui preţurilor de consum trebuie să fie de cel mult 0,4%.

2008Rata anualăRata lunară

aprilie8.73%0,62%

mai8.77%0.68%

iunie8.76%0,13%

iulie8.95%0,47%

august9.97%1,80%

septembrie11.10%2,12%

octombrie11.94%1,74%

noiembrie11.77%0,77%

decembrie11.66%0,54%

Până unde ar trebui să urce dobânda de referinţă a Băncii Naţionale pentru a se evita un astfel de scenariu? După anunţarea majorării la 9,75%, analiştii JP Morgan de la Londra au declarat că sunt necesare noi creşteri ale dobânzii de politică monetară, care ar trebui să atingă pragul de 11% în acest an, conform unei ştiri Bloomberg.

Deoarece BCE crede că inflaţia din zona euro se va menţine ridicată pentru o "perioadă extinsă", prudenţa recomandă o acţiune mult mai hotărâtă din partea Băncii Naţionale în faţa presiunilor externe. Pentru a nu scrie inflaţia cu două cifre, vom fi nevoiţi să scriem astfel dobânda de politică monetară, iar cele două cifre trebuie să ne amintească de mijlocul adolescenţei, nu de începutul acesteia.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.