Doi ani deja

Au trecut doi ani deja de cânt Rusia a trecut la faza a doua a războiului său împotriva Ucrainei: intervenţia directă. Tot într-o lună februarie, şi anume pe 20 februarie 2014, începuse prima fază, cea indirectă, prin proxy, a acestui război prin intrarea celebrilor "omuleţi verzi" în Crimeea, fuga lui Viktor Ianukovici în Rusia şi rebeliunea militară pro-rusă din Donbas. Acest război reprezenta deja o acţiune anti-occidentală, un răspuns violent la mişcarea pro-europeană din Maidan care l-a alungat pe preşedintele marionetă Ianukovici şi a susţinut calea europeană şi pro-vestică a Ucrainei. Dar occidentul nu a luat în serios această ameninţare, poate şi pentru că grila de analiză, centrată pe teoria alegerilor raţionale (rational choice theory) considera că războiul e o alternativă iraţională. De aceea a fost preferată soluţia sancţiunilor economice. Însă timpul economiei nu este şi timpul operaţiunilor militare. De aceea nici sancţiunile din 2014, nici cele angajate după agresiunea din 24 februarie 2023 de UE, SUA, Canada şi aliaţii acestora nu au avut un rezultat vizibil şi un impact direct asupra operaţiunilor militare. Dacă economia Rusiei s-a resimţit, asta nu a schimbat cursul războiului.

Între timp, într-un război cu efecte globalizate şi în curs de extindere, cum pare a o demonstra deschiderea frontului oriental prin războiul din Gaza, Rusia a folosit din plin resursele războiului hibrid pe care îl duce fără menajamente şi cu succes pe teritoriul statelor occidentale de cel puţin un deceniu. Ultimul raport al Consiliului European pentru Relaţii Externe (European Council on Foreign Relations - ECGR) privind starea de spirit a europenilor după doi ani de agresiune rusească asupra Ucrainei, War and elctions. How European leaders can maintain public support for-Ukraine (Război şi alegeri: Cum pot liderii europeni menţine sprijinul public pentru Ucraina) -, semnat de Ivan Krastev şi Mark Leonard, interpretează datele unui sondaj care ilustrează modul în care propaganda rusă a reuşit să sape la rădăcina iniţialei solidarităţi europene cu cei atacaţi. Dacă ne uităm pe datele care stau la baza raportului mai sus amintit nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva majoritatea europenilor au ajuns să creadă că războiul din Ucraina nu (mai) este şi al lor? Sondajul comandat de ECFR (un foarte cunoscut think tank paneuropean cu sediul al Bruxelles) în ianuarie 2024 a fost realizat de Datapraxis şi YouGov în 12 state membre ale UE (Austria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia şi Ungaria) pe un eşantion de 17.023 de respondenţi. În România, spre exemplu, sondajul s-a desfăşurat între 4 şi 12 ianuarie şi a cuprins 1.030 de respondenţi.

Privind datele, se desprinde concluzia că europenii ar fi devenit pesimişti cu privire la şansele Ucrainei de a câştiga războiul, doar 10% dintre respondenţi având convingerea că Ucraina va învinge. Dintre statele europene care au făcut parte din eşantion doar Polonia, Portugalia şi Suedia par mai optimiste în privinţa victoriei ucrainene, dar cu 17%, pe când în România este vorba de 9%, în Ungaria de 3% şi în Grecia de 1%. În 10 din cele 12 state, excepţia reprezentând-o Polonia şi Portugalia, mai mulţi respondenţi se aşteaptă la o victorie rusă decât ucraineană, media europeană fiind de 20%. Însă această opinie este de 31% în Ungaria şi de 30% în Grecia, în România fiind cam la media europeană, respectiv la 19%. Dar majoritatea celor care au răspuns la acest sondaj cred că acest război se va încheia printr-un acord despre care putem avea impresia că Ucraina ar putea să accepte ocuparea unei părţi a teritoriului său. Mai mult, peste o treime dintre respondenţi, 37%, consideră că Uniunea europeană a avut un rol negativ în acest conflict, pe când 29% cred că rolul a fost pozitiv, iar 34% nu par să aibă curajul vreunei opinii.

Pe de altă parte, studiu dovedeşte că nu există foarte multă coerenţă în privinţa poziţiei faţă de Ucraina. Spre exemplu, printre cei care se aşteaptă ca Ucraina şi Rusia să ajungă la un compromis, doar 52% ar prefera ca Ucraina să fie forţată să accepte o astfel de soluţie, în timp ce o treime - 32% - ar prefera să fie oferit un sprijin mai important, astfel încât Ucraina să recâştige teritoriile ocupate.

Dacă în urmă cu doi ani, tot într-o cercetare a celor de la ECFR se observa cum opinia publică europeană manifesta o solidaritate clară faţă de Ucraina, iar acum un an, şi ca o reflectare a succeselor armatei ucrainene şi eficienţei sprijinului american şi european, majoritatea europenilor susţineau sprijinirea Ucrainei până când va recâştiga întreg teritoriul, astăzi, după rezultatele modeste ale contraofensivei ucrainene din vara şi toamna anului trecut, optimismul pare să se fi risipit.

Dar, privite cu atenţie, datele arată că această stare de spirit este în mare măsură reflecţia evoluţiei climatului politic, şi în special, a situaţiei din Congresul SUA şi a posibilei realegeri a lui Donald Trump la alegerile din 5 noiembrie. În acest sens, 33% dintre europeni, dar 44% dintre romani şi 54% dintre maghiari, cu câte 42% dintre austrieci şi greci, par să creadă că Trump va imune pacea cu Rusia, faţă de doar 15% suedezi, 19% polonezi şi 22% portughezi, 26% olandezi şi 27% francezi.

După doi ani de agresiune, mulţi europeni, ca şi mulţi români de altfel, preferă să se iluzioneze că acest război nu-i priveşte. Doar că sunt - fie c-o recunosc, fie că nu - parte a acestui război care se duce de ani de zile în mintea fiecărui european. Căci înainte de a fi o agresiune militară, războiul acesta a fost şi este o manevră psihologică, iar în acest război, spre deosebire de cel fierbinte din stepele Ucrainei, Rusia este redutabilă.