Dolarul nu se opreşte din cădere

Dolarul este în corzi, după ce miercuri a înregistrat a 5-a şedinţă în care a atins niveluri minime în raport cu principalele monede. Cea mai mare sumă plătită pentru un euro a fost de 1,3375 dolari. În continuare, pe piaţă exis-tă semnale pesimiste vis-a-vis de moneda americană. Acestea derivă din faptul că reprezentanţii principalelor instituţii financiare din zona EURO şi cea asiatică văd inutilă orice încercare de a lupta împotriva căderii dolarului.

După ce săptămîna trecută, în cadrul întîlnirii G20, autorităţile americane au confirmat faptul că deprecierea dolarului este binevenită în contextul uriaşului deficit comercial înregistrat de SUA, se pare că orice încercare de întremare a bancnotei verzi pare sortită eşecului. Cît de mult trebuie să mai cadă dolarul pentru a atenua acest deficit este o întrebare la care, momentan, nimeni nu poate răspunde. În prezent, economia americană generează o creştere economică şi o inflaţie mai mare decît majoritatea economiilor dezvoltate. Pentru a justifica absorbţia economisirilor mondiale, în scopul ajustării deficitului comercial, economia SUA trebuie să acorde randamente (la bonduri şi alte instrumente de împrumut) mai ridicate. Acest lucru a început să se contureze în ultimele luni, cînd rata dobînzii a crescut de 4 ori de la un minim de 1% pînă la 2% în prezent. Deocamdată, această rată este echivalentă celei din spaţiul european, însă pe termen mediu se aşteaptă ca ea să ajungă undeva în jurul a 4%. O altă mare problemă este generată de yuan-ul chinezesc al cărui curs controlat generează bătăi de cap economiilor concurente. Fiind ancorat de dolar, yuan-ul cîştigă, în contextul actual al devalorizării monedei americane, la capitolul competiti-vitate faţă de monedele altor economii. Situaţia convine Chinei, care înregistrează astfel surplusuri de cont curent uriaşe. Atît timp cît acest status-quo se va menţine, China şi zonele învecinate vor atrage în continuare investiţii masive, iar rezervele valutare vor creşte. Există şi un revers al monedei. Consecinţa s-a văzut în ultimul an, cînd preţurile la cele mai multe materii prime au explodat. Rînd pe rînd oţelul, cărbunii, cheresteaua, ureea şi altele au înregistrat creşteri de preţuri record într-un interval foarte scurt. Această situaţie riscă să creeze presiuni imense pe pieţele internaţionale şi cei mai mulţi economişti pledează pentru o reevaluare a yuan-ului. În prezent, acesta fluctuează într-un interval de 0,3%. Potrivit unor scenarii recente, pe termen scurt această bandă va fi largita pînă la 3% urmînd ca pînă în 2007 să ajungă la 6%.

• Dilema bancherilor

Primele măsuri au fost luate de băncile centrale din Japonia şi Coreea de Sud care sînt recunoscute ca fiind cumpărători de dolari. În ultimii ani, alături de China, aceste ţări au fost creditorii uriaşei datorii americane. Cu tot acest ataşament pentru moneda americană, rapoartele TICS ale Fed (care arată intrările-ieşirile financiare în/din SUA) au raportat o scădere îngrijorătoare a interesului asiaticilor pentru bondurile americane. În acest moment, băncile centrale se confruntă cu aşa numita "dilemă a prizonierului". Doi prizonieri sînt interogaţi separat asupra aceleiaşi fapte. Dacă amîndoi renunţă să coopereze, vor scăpa. Dacă unul vorbeşte, va obţine pentru sine o pedeapsă redusă, dar o creştere semnificativă a pedepsei partenerului. Dacă între cei doi nu există o încredere deplină, cîştigă cel care vorbeşte primul. Aceeaşi situaţie apare şi în cazul de faţă. Nici una din băncile centrale importante nu mai are încredere ca celelalte instituţii similare vor continua să acumuleze dolari şi în consecinţă au început să-şi lichideze deţinerile în dolari. Multe îşi diversifică rezervele schimbînd dolarii pentru euro, lira sterlină, dolar canadian sau orice altceva. La acestea se adaugă şi zvonul venit dinspre OPEC care a luat în discuţie de mai multă vreme exprimarea preţului petrolului în euro în defavoarea dolarului.

• Principalul perdant

este euro

În prezent, dolarul înregis-trează minime faţă de cele mai multe monede puternice de pe pieţe: minim al ultimilor 9 ani faţă de francul elveţian 1.1503; minim al ultimilor 2 ani faţă de yenul japonez 102,65; minim de 12 ani faţă de dolarul canadian 1,18. Cu toate acestea, cel mai mult are de suferit moneda europeană care, dacă va atinge nivelul 1,35 USD, se va afla la echivalentul maximului absolut atins de marca germană în 1995 - 1,45. În ciuda performanţelor economice anemice înregistrate în ultimele săptămâni de cele mai mari economii din zona europeană - Germania şi Franţa - pieţele s-au confruntat cu o situaţie la prima vedere paradoxală: Euro a cîştigat aproape 3 cenţi în faţa dolarului. Pe lîngă politica de "laisser-faire" a oficialităţilor americane au existat semnale încurajatoare şi din spaţiul european. Funcţionari din cadrul UE au pus umărul la această evoluţie. Comisarul european în domeniul monetar, Al Munia, a declarat că, în ipoteza unei evoluţii mai puţin agitate, zona euro ar putea fi mai departe competitivă chiar dacă moneda ei rămîne la acest nivel. Aceste afirmaţii nu sînt credibile din perpectiva previziunilor de creştere economică pentru anul 2005 de numai 1,7% faţă de 2% cît a fost prevăzut pentru 2004 care deja situează Europa pe o poziţie dezavantajoasă. Faptul este confirmat de comunicatul institutului ZEW din Germania în care se afirmă: "experţii prevăd o încetinire a ritmului de creştere economică pînă în jurul lunii mai 2005 [datorită] încetinirii ritmului de creştere economică de la nivel global dar şi aprecierii puternice a euro, care a avut loc de curînd şi care s-ar putea dovedi o povară pentru comerţul exterior al Germaniei."

Datorită importanţei deosebite a nivelului de 1,35 dolari pentru un euro, în jurul acestei valori este de aşteptat o intervenţie mai agresivă a ECB care va lua probabil forma vînzărilor masive de euro prin intermediul băncilor comerciale din Germania şi Franţa.