Drama naţională, provocată de un artificiu contabil

Tăierea salariilor şi a pensiilor vine din faptul că FMI nu a acceptat rostogolirea datoriilor practicată în bugetul nostru de stat.

În discuţiile cu FMI (de miercurea trecută - când nimeni, nici din echipa noastră şi nici de la FMI, nu putea preciza ce măsuri vor fi luate, deşi mass-media dădea drept certă creşterea TVA şi a impozitului pe profit) momentul de cumpănă a apărut deoarece părţile aveau opinii diferite despre cifra deficitului bugetar; noi susţineam că, în cel mai rău caz, vom înregis-tra un deficit de 6,9%, în timp ce FMI susţinea că, în cel mai bun caz, deficitul s-ar situa la 9,9%.

La mijloc se află o divergenţă contabilă.

Ai noştri nu au inclus în calculul deficitului dobânzile la creditele luate de stat de la băncile comerciale (titlurile de stat) pentru că le "rostogoliseră" la plată pentru anul viitor; la scadenţele de anul acesta, în loc să plătească împrumuturile şi dobânzile lor, statul a emis din nou titluri care le acopereau valorile cumulate.

Şi în felul acesta, au "evaporat" contabil circa 3% din deficitul bugetar, pentru că împrumutul nu intra la calcul.

Ci, doar dobânda.

• "Schema Ponzi" în buget

La sfârşitul anului 2008, PIB-ul nostru era de aproximativ 550 miliarde RON, iar deficitul bugetar a fost de 5,5% din PIB, adică 30, 2 miliarde RON.

În anul 2009, MFP s-a împrumutat de la băncile autohtone pentru a acoperi deficitul, cu o dobândă medie de 14%.

În 2010, cum nu a reuşit să ramburseze nici capitalul, nici dobânzile, ci le-a rostogolit pentru 2011, s-a mai împrumutat o dată cu o dobândă medie de 8%, pentru acelaşi deficit din 2008.

Cumulat, pentru deficitul din 2008, ar trebui să plătim, până la sfârşitul lui 2010, aproximativ 6,6 miliarde de RON.

În 2009, la un PIB de aproximativ 500 miliarde RON, MFP a făcut un deficit de 7,9% din PIB, adică de 39,5 miliarde RON. Pentru acoperirea lui, în 2010 se vor plăti dobânzi în medie de 8%, care mai înseamnă alte 3,1 miliarde lei.

Deci, în total, doar pentru dobânzile la deficitele din 2008 şi 2009 ar fi trebuit să plătim în cei doi ani, o sumă totală de aproximativ 9,7 miliarde de RON.

Dar, în 2010, Guvernul a descoperit "schema Ponzi" şi nu a inclus în deficitul bugetar dobânzile aferente deficitelor vechi (toate ţările care se împrumută pe termen lung plătesc dobânzile din şase în şase luni şi le înregistrează în calculul deficitului bugetar, nu ca noi care ne-am împrumutat pe termen de trei sau şase luni şi am rostogolit dobânzile la nesfârşit).

Rostologind cele 9,7 mld RON pe 2011, Guvernul spera ca FMI să accepte că România va reuşi un deficit de maxim 6,9%.

Dar FMI este, anul acesta, foarte atent cu banii lui, pentru că anul viitor expiră perioada de graţie şi trebuie să primească dobânda de 3,8%, pe cele 20 de miliarde euro cu care ne-a împrumutat, ceea ce va presupune plata a 1,52 miliarde euro (cu aproximaţie, pentru cei doi ani din urmă).

De aceea a spus "stop!", când a descoperit că 15,7 miliarde RON vor reprezenta doar dobânzile în 2011.

Fără să mai calculăm că şi deficitul de anul acesta va trebui să fie finanţat, tot în 2011.

Ceea ce înseamnă că anul 2011 va începe, la 1 ianuarie, cu un deficit de aproximativ 3% din PIB.

Adică, diferenţa dintre 6,9% cât susţineam noi că va fi deficitul şi 9,9%, cât susţinea FMI că va fi.

• La anul, ar fi fost mai grav

Aceşti 3% "evaporaţi" din bugetul de anul acesta s-ar fi "condensat" anul viitor într-o povară bugetară pe care FMI a suspectat că n-am putea-o duce.

Şi cum, în niciun caz n-ar vrea să rămână cu ochii în soare când are de luat bani, FMI ne-a obligat să eliminăm artificiul contabil şi să adoptăm măsuri asiguratorii că-şi va primi drepturile băneşti.

Că se modifică TVA ori salarii şi pensii sau impozit pe profit, pentru FMI este mai puţin interesant.

Banii!

De asta plânge mama, de asta plânge tata.