DREPT LA REPLICA Dan Ioan Popescu îi răspunde lui Radu F. Alexandru

Nu ştiam de ce se spune că Radu F. Alexandru este dramaturg. Am aflat în fine, citind textul publicat de dînsul în numărul de ieri (n.r. marţi) al ziarului dumneavoastră: Radu F. Alexandru este dramaturg pentru că trăieşte o dramă. El vrea de cincisprezece ani să fie băgat în seamă de un partid mare. A aflat că partidul meu pregăteşte un congres unde vor fi supuse votului o serie de funcţii importante şi vrea şi el să ocupe una dintre ele. Chiar dacă este încă membru marcant al PNL. Pentru că aici e drama: Radu F. Alexandru face parte instinctiv din toate partidele şi organizaţiile unde crede că ar putea primi un os de ros.

În temeiul acestei viziuni schizoide, Radu F. s-a apucat ieri să analizeze cu osardie declaraţiile mele în calitate de şef al organizaţiei PSD Bucureşti, propunerile mele privind satutul şi să plîngă pe umărul stării generale a partidului. În plus, într-un final tragic, el mă toarnă cu candoare şefilor mei ierarhici, cum că aş dori să-i elimin. Face toate acestea cu patos ornat de limbaj suburban, aşa cum îi stă bine unui om despre care am aflat cu toţii că a stat la masa verde cu personalităţi marcante de genul lui Nati Meir, cu care negocia pentru sine postul de lider al Comunităţii Evreieşti din România. Pentru ca drama personajului să fie completă, şi această negociere a eşuat.

Vedeţi, domnule Radu F. aceasta este diferenţa între stenogramele în care apăreţi dumneavoastră şi stenogramele despre care vorbiţi. Cele care vă incriminează sînt reale pentru că sînt transcrierea unei casete pe care am auzit-o cu toţii în vreme ce stenogramele atribuite PSD sînt nişte texte pe care le-ar putea compune oricine, chiar oameni din partidul dumneavoastră.

Nu e pentru prima oară cînd Radu F. Alexandru vrea să facă ordine în partide din care nu face parte. Prin anul 2000, după ce plecase din Partidul Democrat al PNL, s-a apucat să-i dea lecţii lui Petre Roman şi să ceară tăios demiterea lui din funcţia de ministru de externe. Un an mai tîrziu acelaşi cetăţean declara că se simte marginalizat în PNL şi începea, potrivit presei, negocieri de culise ca să treacă la APR sau la PUR. După care, încă un an mai tîrziu, s-a apucat de alte negocieri cu Emil Constantinescu, ca să treacă la Acţiunea Populară. În paralel, se oferea să asigure protecţia fizică a Ioanei Maria Vlas, dacă aceasta se întoarce în România.

Mă opresc aici pentru că e foarte clar pentru toată lumea de ce Radu F. Alexandru se bagă mereu în treburi care nu-l privesc şi în partide din care nu face parte. El nu reprezintă niciodată nimic în partidele din care face parte. Şi nu reuşeşte niciodată să obţină ce vrea. De pildă postul de ataşat cultural la Ambadasa României de la Tel Aviv, pentru care SIE i-a dat aviz negativ, nu se ştie de ce. Sau locul de lider al grupului senatorial PNL, care i-a fost retras în 2002. Sau, pur şi simplu, un loc oarecare în Parlament, ca acum, cînd stă şi chibiţează de pe marginea terenului. Sau un loc de ministru sau de secretar de stat sau de primar sau măcar de consilier într-o primărie. Alianţa DA nu i-a oferit nimic! Oare de ce?

Înţeleg perfect drama, tragedia şi comedia existenţei domnului Radu F. Alexandru. Dar vreau să-l asigur că eu sînt un om politic responsabil şi îi ofer în acest sens o dovadă palpabilă: dacă materialul publicat de dînsul ieri era o cerere stîngace de intrare în PSD, îl rog să se considere refuzat, Partidul se află în plină reformă morală.

PS. Un sfat artistic: după felul în care vă mişcaţi pe scena politică sînteţi mult mai dotat pentru balet decît pentru teatru. Încercaţi, vin la premieră dacă, de data asta, Sorin Ovidiu Vîntu nu va mai refuza sponsorizarea.