DREPT LA REPLICĂ Gone with the Wind - o poveste românească

Domnul Cristian Sima, recent demisionar din Consiliul Bursei de Valori Bucureşti, ne-a solicitat vineri dreptul la replică în urma publicării articolului "Show-ul demisiei din conducerea Bursei îngrijorează, totuşi", publicat în ziarul BURSA din 3 august. Domnul Sima ne-a acuzat că i-am asociat numele cu Sorin Ovidiu Vîntu.

Precizăm că în articolul apărut în ziarul BURSA, la care face referire domnul Sima, este exclusă total speculaţia din piaţa de capital potrivit căreia Sorin Ovidiu Vîntu s-ar afla în spatele demisiei domnului Sima, cu intenţia de preluare a Bursei de Valori Bucureşti.

Domnul Cristian Sima a dorit să beneficieze de dreptul la replică pentru a publica articolul "Gone with the Wind - o poveste românească", apărut pe Hotnews în data de 3 iunie 2006.

Ultimii 16 ani de tranziţie continuă au măturat de-a valma destine, orgolii, economii şi sentimente, mai aprig decît a reuşit Războiul de secesiune să schimbe faţa Americii secolului al XIX-lea. Ar fi o încercare forţată aceea de a găsi cu orice preţ similitudini între cele două perioade; ceea ce le poate lega însă, peste timp, este un laitmotiv literar...

Ai strîns la saltea bănuţii cîştigaţi cu sudoarea frunţii şi apoi i-ai încredinţat acelei chintesenţe a economiei capitalis­te, banca... gone with the Wind. Ai auzit de fondurile de investiţii create de Soros sau Peter Lynch, care au trans­format o generaţie de americani din slujbaşi în milionari şi ai încercat şi tu un produs similar mioritic... gone with the Wind.

Scoteai petrol de trei generaţii, nu din Texas, ci din vecinătatea Ploieştiului, şi după 45 de ani de comunism şi 16 de tranziţie şi-a pus Dumnezeu mîna în cap: ai primit de la stat acţiuni Petrom cu 1.800 lei, pe cînd la bursă erau cotate la 5.000; ai dat procură şi... gone with the Wind.

Te-ai trezit, ca norocos moştenitor al unui Malaxa, Mociorniţă sau Sturdza, în posesia unor preţioase certificate la Fondul Proprietatea; cu ele în buzunar, te vedeai reclădind societatea capitalis­tă elitistă... gone with the Wind. Aveai o Academie care, în spiritul lui nenea Iancu, te-a ţinut viu cu umorul ei... gone with the Wind.

Aveai un "Gînd" curat şi ai vrut să-l încredinţezi tiparului... gone with the Wind. Aveai idoli, modele printre disi­denţi, persoane de cultură, oameni de onoare, pe care îi respectai şi îi stimai fără să-i fi cunoscut personal... gone with the Wind. Şi orice ai creat, imaginat, încercat, toate cele sfinte şi nesfinte, cugetătoare sau necugetate, împărtăşesc aceeaşi soar­tă: gone with the Wind.

Se zice că cele mai periculoase vînturi s-ar forma la Capul Horn şi că doar navigatorii cei mai destoinici se încumetă să le înfrunte; dă-i, doamne, minte Marinarului, să ne ducă barca măcar pînă la Capul Bunei Speranţe, că doar speranţa ne-a rămas, aşa cum plutim încotro ne poarta Vîntu... Multe stihii s-au dezlănţuit asupra noastră de-a lungul vremii dar, le-am trecut cu bine, păstrându-ne mintea limpede şi spiritul treaz; doar că, de la o vreme, parcă nu mai înfruntăm realitatea de zi cu zi, ci suntem telecomandaţi de "realitatea zilei"...

Am încercat să public acest articol într-un cotidian naţional de mare tiraj dar, cum l-am scris pe pervazul ce des­parte propriul interes de cel naţional, mi-a alunecat şi l-a luat .....Vîntu.