DREPT LA REPLICĂ LA SERIA DE ARTICOLE "FONDUL PROPRIETATEA SE GRĂBEŞTE" Asupra grabei Fondului Proprietatea

În ultimele săptămîni, am asis-tat la o serie de atacuri virulente îndreptate împotriva Fondului Proprietatea. Acest lucru se datorează faptului că Fondul Proprietatea a început să funcţioneze şi să deranjeze unele grupuri de interese economice nelegitime, perpetuate de-a lungul anilor. Fondul Proprietatea devine încet-încet un actor important în economie şi va adopta decizii îndreptate exclusiv spre a proteja interesele economice ale acţionarilor.

Fondul Proprietatea a început să angajeze specialişti recunos-cuţi pe plan internaţional, organizează o selecţie riguroasă pentru alegerea unei societăţi de administrare a Fondului, cu sprijinul şi supervizarea uneia dintre cele mai reputate case de avocatură din lume.

Este evident pentru oricine că, odată ce Fondul Proprietatea va fi administrat de către această societate, Fondul va deveni un acţionar dificil în orice companie care nu este transparentă.

La fel de limpede este că, pentru a-şi îndeplini rolul, este necesar ca Fondul Proprietatea să fie listat pe o piaţă reglementată.

În lunile februarie-martie, grupurile de interese pomenite mai sus au început să conştientizeze că transparenţa pe care Fondul Proprietatea o va impune în societăţile în care a devenit acţionar poate să nu le fie benefică, motiv pentru care au început să se coalizeze şi să încerce manipularea opiniei publice cu numeroase argumente lipsite de fundament ştiinţific.

Interesant este tocmai faptul că aceste atacuri au început recent, în momentul cînd a devenit evident pentru toţi rolul Fondului Proprietatea. Or, Legea nr. 247/2005 s-a publicat în luna iulie 2005, iar proiecte ale acestei legi au fost publice şi înainte. E adevărat că legea a fost adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului, însă toată lumea a ştiut, cu mult timp în urmă, că Fondul Proprietatea se va înfiinţa. Nimeni însă nu a luat o poziţie publică în acea perioadă, astfel cum fac acum cei care au început să realizeze importanţa Fondului Proprietatea.

Nu excludem însă ca unele poziţii exprimate în presă să fie dezinteresate, caracterizate de interesul pentru un subiect calificat deseori ca fiind de "senzaţie" sau dintr-un interes pur ştiinţific, însă acestea sînt puţine.

Referindu-ne la o serie de probleme care au fost recent reflectate în presă, dorim să precizăm că forma de organizare a Fondului Proprietatea este clar determinată în actul său constitutiv aprobat de către Guvern, în temeiul mandatului acordat de către Parlament prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit actului constitutiv, Fondul Proprietatea este o societate de investiţii de tip închis (AOPC), iar nu un organism de plasament colectiv (OPCVM).

Avînd în vedere că înmatricularea Fondului Proprietatea a fost practic posibilă numai după intrarea în vigoare a HG nr. 1481/2005 şi, implicit a aprobării actului constitutiv, este de netăgăduit că Fondul Proprietatea s-a constituit, încă de la început, sub forma unui AOPC, iar nu a unui OPCVM care s-ar fi transformat ulterior într-un AOPC.

Aceasta nu înseamnă însă că Fondul Proprietatea nu trece printr-un proces de înregistrare şi verificare realizat de către CNVM, care va trebui însă să ţină seama de natura sa specială care derivă din cadrul legis-lativ special în temeiul căruia a fost înfiinţat, derogatoriu de la cel general sau de la reglementările cu forţa juridică inferioară emise de către CNVM. În al doilea rînd, în ceea ce priveşte structura plasamentelor Fondului Proprietatea, CNVM este obligată să aibă în vedere că Fondul Proprietatea a fost înfiinţat cu un patrimoniu "dat" format din acţiuni cotate şi necotate, astfel că orice încercare de a constrînge Fondul Proprietatea de a se încadra în categoriile de AOPC prevăzute într-o Instrucţiune CNVM din februarie 2006, care nu se referă decît la AOPC care s-au constituit prin atragere de numerar, este lipsită de fundament. Cu siguranţă însă că vom conlucra şi vom găsi o soluţie. În concluzie, singurele prevederi din legislaţia pieţei de capital aplicabile Fondului Proprietatea sînt cele cu caracter general, inclusiv cele cu caracter general aplicabile tuturor AOPC, în măsura în care legislaţia specială nu deroga de la acestea.

Ceea ce trebuie avut în vedere în orice discuţie pe marginea Fondului Proprietatea este că Fondul Proprietatea a fost înfiinţat în temeiul unei legislaţii speciale, care a impus reguli speciale aplicabile în primul rînd constituirii Fondului, dar cu consecinţe importante şi asupra politicii de investiţii, derogatorii de la cadrul general, astfel că raportarea la regulile generale este în principiu neavenită.

Astfel, este incontestabil că aportul de numerar nu era necesar în vederea constituirii capitalului social iniţial (astfel cum prevede Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale) atît timp cît art. 9 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, act normativ care are aceeaşi forţă legislativă cu cea a Legii nr. 31/1990, prevede expres constituirea capitalului social iniţial al Fondului Proprietatea din acţiuni.

În numeroase rînduri au fost dezbătute prevederile art. 11 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 conform cărora pînă la constituirea Fondului Proprietatea, ministerele/autorităţile publice care reprezintă statul în societăţile comerciale ale căror acţiuni constituie capitalul social iniţial al Fondului Proprietatea aveau obligaţia să deruleze oferte publice de vînzare pentru pachete de acţiuni de minim 5% emise de o parte din aceste societăţi comerciale. În opinia noastră, trebuie stabilit în sarcina cui revenea această obligaţie, răspunsul fiind evident pentru oricine de bună-credinţă: obligaţia revenea aces-tor ministere care în termen de 180 de zile, mai exact pînă la apariţia hotărîrii de guvern pentru înfiinţarea Fondului Proprietatea, ar fi trebuit să deruleze ofertele publice. Evident, aceasta în cazurile unde era posibil pentru că sînt numeroase situaţiile în care statul nu mai deţine majoritatea de voturi pentru a adopta asemenea decizii. Putea Fondul să determine îndeplinirea acestei obligaţii? Constituia îndeplinirea acestei obligaţii o condiţie de valabilitate a înfiinţării Fondului? Evident, nu. Art. 11 impune doar o obligaţie unor terţe părţi pe care acestea nu şi-au îndeplinit-o. Bineînţeles, însă, că noi ne-am bucura ca aceştia să îşi îndeplinească obligaţia.

"Problemele" Fondului reflectate de diverse canale au fost în principiu aceleaşi, însă toate fără fundamentare ştiinţifică riguroasă. Credem că exemplele de mai sus sînt elocvente.

Aceste atacuri nu creează un prejudiciu doar Fondului Proprietatea ci, mai ales, acţionarilor săi. Aceştia sînt cei care în final vor avea de suferit. Din nou. Pentru că valoarea Fondului Proprietatea, ca a oricărei entităţi similare, rezidă din valoarea portofoliului şi din imagine. Nimeni nu a contestat valoarea Fondului, fiind chiar opinii conform cărora valoarea Fondului ar fi una ameţitoare, de zeci de miliarde de euro. Se încearcă să i se afecteze imaginea. Sperăm însă că şi cei care aleg să devină acţionari ai Fondului Proprietatea să ne susţină, să ia poziţie şi să îşi apere averea.