DUPĂ CE A PIERDUT DEFINITIV ÎN INSTANŢĂ ÎN FAŢA CLIENŢILOR RBS, obligată să reducă dobânzile şi comisioanele

RBS a pierdut, marţi, definitiv, la Curtea de Apel Bucureşti, procesul în faţa a 67 de clienţi care au contractat credite în euro, banca fiind obligată să restituie între 6.500 şi 10.000 de euro fiecăruia dintre aceştia şi să-şi reducă dobânzile şi comisioanele de administrare şi procesare, după cum ne-a spus prof. Gheorghe Piperea, unul dintre avocaţii părţii câştigătoare.

Domnia sa ne-a declarat: "Comisionul era similar cu cel de la Volksbank şi dobânda revizuibilă - cu cea de la BCR. Iniţial, am avut câştig de cauză în ceea ce priveşte comisionul, însă, ulterior, victoria a fost extinsă şi la dobânzi, dar şi la alte comisioane şi costuri. Comisionul estimativ ducea costul total al ratei mai sus cu circa 20%, iar dobânda variabilă - cu 10-15%. În urma deciziei din justiţie, costurile cu rata lunară se vor reduce cu aproximativ 40%".

Avocatul Piperea ne-a spus că, fiind o soluţie definitivă, se va trece imediat la executare silită, dacă banca nu se va conforma deciziei în termenul legal de 48 de ore: "Dacă ar fi pierdut clienţii, ar fi fost imediat executaţi silit pentru cheltuieli de judecată, aşa cum s-a întâmplat în dosarele G1 şi G2 versus BCR".

După ce a câştigat la Curtea de Apel două procese, BCR a obţinut plata cheltuielilor de judecată şi a demarat circa 20 de proceduri de executări silite, potrivit domnului Gheorghe Piperea, care ne-a declarat: "Deşi am făcut noi (n.r. grupul care i-a reprezentat pe clienţi) plata celor 40.000 de lei, contravaloarea cheltuielilor de judecată, banca a dispus continuarea procedurilor, în ţară continuându-se executările pe onorariile nenumăraţilor executori angajaţi de BCR. În aceste condiţii, BCR poate fi acuzată de instigare la abuz în serviciu, iar executorii - de abuz în serviciu".

În cele două cazuri în care sunt implicaţi circa 600 de clienţi, BCR insistă să nu se judece, ci să se negocieze, "doar că, în timp ce clienţii solicită ceva, banca oferă altceva", ne-a mai spus avocatul Piperea, întrebându-se: "De ce o bancă ce susţine că are contracte foarte bune nu vrea să câştige în Instanţă cu aceste contracte?"

Domnia sa se declară optimist în legătură cu procesele de la BCR, susţinând că decizia luată recent de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cazul Kasler contra OTP Ungaria ajută mult mai mult în dosarele din 2010 decât în cele pe franci elveţieni.

"Întrucât în răspunsul CJUE se spune că limbajul dintr-un contract trebuie să fie clar şi inteligibil şi din punct de vedere economic şi juridic, procesele câştigate până acum de bănci (în jur de 15 în toată ţara) pot fi reluate în baza soluţiei din cauza Kasler, întrucât soluţiile instanţei interne sunt greşite, din moment ce au verificat doar claritatea din punct de vedere gramatical a termenilor contractuali, nu şi inteligibilitatea din punct de vedere economic, adică dacă au fost sau nu apţi să atragă atenţia consumatorilor asupra riscurilor pe care şi le asumă şi întinderii obligaţiilor care le incumbă pe 25 de ani de contract", potrivit domnului Gheorghe Piperea.

Domnia sa ne-a explicat: "DRV (n.r. dobânda de referinţă variabilă), care este specifică BCR, dar este copiată mai mult sau mai puţin fidel şi de alte bănci, inclusiv RBS şi Raiffeissen, se constituie din două părţi - marja şi euriborul. Între cele două componente mai există un cost, de 7%, care include costul cu rezerva minimă obligatorie. Însă acesta este zero. Având în vedere că judecătorii sunt obligaţi să înlocuiască clauzele abuzive care constituie parte esenţială din contract (aşa cum este cazul dobânzii), cu norme supletive, dobânda băncii trebuie înlocuită cu dobânda legală, care este 50% din dobânda de referinţă a BNR, aceasta din urmă fiind 3,5%".

Hotărârea Instanţei referitoare la dobânzi luată în cazul RBS va fi extinsă cu siguranţă şi la celelalte cazuri similare aflate pe rol, consideră Gheorge Piperea.

Recent, CJUE a stabilit că instanţele naţionale pot stabili dacă plata împrumuturilor în monedă străină la un curs mai mare faţă de cel la care au fost acordate creditele este sau nu abuzivă. Dacă până acum, unii judecători erau de părere că astfel de cauze nu fac obiectul justiţiei întrucât diferenţa de curs ar fi parte din preţul creditului, CJUE a decis că diferenţa de curs la plată în cazul unui credit în monedă străină nu face parte din preţ.

Pe clauze abuzive, până în prezent, băncile au câştigat circa 15 cazuri, în toată ţara, versus 115 câştigate de clienţi numai în cazul Volksbank, după cum ne-a spus avocatul Piperea, subliniind că, recent, au fost declanşate 11 cazuri pe franci elveţieni.

Decizia luată de CJUE a stârnit controverse puternice pe piaţa noastră, bancherii şi juriştii interpretând în mod diferit hotărârea Instanţei europene. Chiar şi avocaţii au fost împărţiţi în două tabere de rezoluţia CJUE, unii reprezentându-i pe clienţii bancari, iar alţii fiind apărători ai instituţiilor financiare.