Deşi prezintă un potenţial uriaş pentru a rezolva una dintre problemele cu care se confruntă bugetul de stat, întreprinderile sociale - societăţi ce pot contribui la creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie şi de excluziune socială - se pare că reprezintă încă o necunoscută pentru decidenţii politici din ţara noastră, aşa cum a reieşit, ieri, în urma dezbaterilor care au avut loc în cadrul primei conferinţe a întreprinderilor sociale de inserţie, eveniment ce a avut loc la Palatul Parlamentului.
Din păcate, după ce în perioada 2009-2014 ţara noastră a fost considerată în regiune unul dintre liderii acestui sector, ultimii ani au fost caracterizaţi de stagnare şi, pe alocuri, chiar de regres, arată studiile efectuate în domeniul economiei sociale.
"Conform acestor studii, economia socială - iar aici ne referim la asociaţii, fundaţii, case de ajutor reciproc sau cooperative şi întreprinderi sociale - asigură deja locuri de muncă pentru aproximativ 160.000 de persoane. Sunt cifre care indică faptul că există un important potenţial economic şi de creare de locuri de muncă neexploatat al economiei sociale. Numeroşi consumatori doresc să cumpere mai responsabil din punctul de vedere al surselor bunurilor şi serviciilor pe care le achiziţionează şi îşi doresc să se implice în economia socială, însă nu ştiu exact cum. Autorităţile publice nu utilizează pe deplin posibilităţile existente pentru a facilita accesul întreprinderilor sociale la achiziţiile publice sau la finanţare şi nici flexibilitatea oferită de normele actuale ale Uniunii Europene privind ajutoarele de stat", a declarat Ancuţa Vameşu, preşedintele RISE (Reţeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserţie).
Drept urmare, din cauză că nu sunt foarte bine înţelese şi recunoscute, entităţile din sectorul economiei sociale se confruntă cu dificultăţi în dezvoltarea şi extinderea activităţilor lor şi, astfel, sunt împiedicate să producă un impact economic şi social mai mare. De aceea, au nevoie de sprijin pentru a se dezvolta.
Pentru o întreprinderea socială de inserţie care vrea să obţină o marcă socială, trebuie ca, în primul rând, cel puţin 30% din personalul angajat sau membrii cooperatori să facă parte din grupuri vulnerabile. Totodată, este important să lupte prin politicile sale împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului pentru persoanele defavorizate şi să asigure inserţia profesională şi socială.
"Economia socială şi întreprinderile de inserţie sunt teme importante aflate pe agenda Comisiei Europene. Planul de Acţiune al Economiei Sociale, adoptat în 2021, arată cum Uniunea Europeană şi Statele Membre ar trebui să susţină acest segment până în 2030. Accesul persoanelor defavorizate la piaţa muncii este cheia pentru asigurarea incluziunii sociale, a participării economice, a onestităţii şi rezistenţei sistemului socioeconomic", a afirmat Nicolas Schmit, Comisar european responsabil pentru locuri de muncă şi drepturi sociale, într-un mesaj video adresat participanţilor la conferinţă.
La rândul său, Adrian Solomon, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor a precizat: "Rata de ocupare a populaţiei din România este încă mică, există în continuare de mulţi ani persoane fără loc de muncă în economia formală, dependenţi de asistenţa socială. Măsurile active de ocupare trebuie să ajute aceste persoane să se integreze pe piaţa muncii, iar de subvenţiile pe loc de muncă trebuie să beneficieze cu precădere lucrătorii cu adevărat dezavantajaţi, excluşi în prezent de pe piaţa muncii. Achiziţiile publice de bunuri, servicii şi lucrări trebuie să aibă în vedere şi inserţia în muncă a persoanelor neîncadrate în prezent pe piaţa formală a muncii - există locuri de muncă în România şi trebuie să ajutăm persoanele vulnerabile să se pregătească pentru a accesa locurile de munca ofertate de angajatori. Comisia de Muncă şi Protecţie Socială a Camerei Deputaţilor doreşte să sprijine întreprinderile sociale de inserţie să joace acest rol - de a pregăti persoanele excluse şi marginalizate să intre cu succes pe piaţa muncii."
În prezent, în ţara noastră sunt 180 de întreprinderi sociale de inserţie care deţin marca socială, iar 152 s-au înfiinţat în 2021 şi 2022, în condiţiile noului program de finanţare din Fondul Social European "POCU 2014-2020". Totuşi, numărul total de angajaţi în cadrul întreprinderilor sociale rămâne redus - 1.682 lucrători, dintre care 420 vulnerabili.
Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), aproximativ 227.500 de persoane erau inactive anul trecut, dintre care cele mai multe în mediul rural, respectiv 152.700. Aceste persoane sunt considerate de INS forţa de muncă potenţială adiţională
"Multe dintre familiile acestor persoane trăiesc din ajutorul social care este insuficient asigurării unui trai decent. De aceea se regăsesc în rândul celor afectaţi de sărăcie. Încadrarea pe piaţa muncii este calea cea mai bună de a le asigura ieşirea din sărăcie, independenţă, siguranţă financiară şi un sentiment de apartenenţă. Foştii condamnaţi, foştii dependenţi de droguri, unele persoane aparţinând minorităţilor etnice precum romii, proaspeţii imigranţi care încă nu vorbesc bine limba - toate aceste categorii reprezintă exemple de grupuri de lucrători defavorizaţi, supusi riscului excluziunii inclusiv pe piaţa muncii", a afirmat Damien Thiery, director al asociaţiei "Ateliere Fără Frontiere", care face inserţie socio-profesională de mai bine de 10 ani în ţara noastră.
În multe state din Uniunea Europeană, integrarea lucrătorilor defavorizaţi în muncă beneficiază de sprijin din partea autorităţilor, prin subvenţii directe pentru acoperirea salariilor lucrătorii defavorizaţi, contracte rezervate sau clauze sociale de inserţie în contractele publice, în beneficiul persoanelor defavorizate, care îşi doresc un loc de muncă. Statele vest-eurpene au, în general, o politică de inserţie în muncă a lucrătorilor defavorizaţi prin întreprinderi sociale, în timp ce în România inserţia este abia la început de drum.