ECONOMIILE EMERGENTE NU MAI CONTEAZĂ PENTRU FEDERAL RESERVE Sfârşitul iluziilor?

Monedele, bursele şi costurile de finanţare ale economiilor emergente au intrat pe o puternică traiectorie negativă în ultima perioadă, în condiţiile în care Federal Reserve, banca centrală a Statelor Unite, pare hotărâtă să nu se abată de la programul de normalizare a condiţiilor monetare din cea mai mare economie a lumii.

Există cazuri extreme, cum este Argentina sau Turcia, unde monedele naţionale s-au depreciat accelerat faţă de dolar, pe fondul datoriilor imense şi a politicilor economice iresponsabile, însă riscurile au crescut exponenţial la nivelul întregului "ecosistem" al economiilor emergente.

În Turcia, lira a atins noi minime istorice faţă de dolar, în timp ce autorităţile din Argentina au fost nevoite să ceară ajutorul FMI, sub forma unei linii de credit de 30 de miliarde de dolari, după cum scrie Bloomberg. Linia de credit este necesară în condiţiile în care o dobândă de politică monetară de 40%, la care s-a ajuns după trei creşteri masive doar într-o săptămână, nu pare să fie suficientă pentru a opri prăbuşirea monedei naţionale.

Din păcate, acesta este doar începutul unei perioade extrem de dificile pentru economiile emergente, care au "beneficiat" în ultimii ani de dobânzile scăzute şi deprecierea monedei americane pentru a se împrumuta în dolari.

Ultimul raport de la BIS (Bank for International Settlements) referitor la indicatorii de lichiditate la nivel global arată că şi în 2017 s-au înregistrat creşteri semnificative ale creditului în valută. Astfel, creditul în dolari acordat debitorilor nebancari a crescut cu o rată anuală de 8%, până la 11,4 trilioane de dolari, în timp ce creditul în euro a crescut cu 10%, până la 3 trilioane (vezi graficul 1)

Avansul creditului în dolari a fost susţinut mai ales de împrumuturile acordate companiilor nebancare din economiile emergente, a căror valoare a crescut cu o rată anuală de 10% în 2017, până la 3,7 trilioane de dolari (vezi graficul 2), pe fondul deprecierii dolarului.

Creşteri anuale de peste 20% s-au înregistrat în ultimele trei trimestre din 2017 pentru valoarea creditelor în dolari acordate prin emisiuni de obligaţiuni pe pieţele emergente, care a ajuns la 1,61 trilioane de dolari.

Acum toţi aceşti debitori se confruntă cu o creştere masivă a costurilor de finanţare, pe fondul unor semnale de încetinire a creşterii economice globale, în condiţiile în care Federal Reserve va continua procesul de majorare a dobânzilor şi de reducere a portofoliului de obligaţiuni guvernamentale americane pe care l-a "cumpărat" prin tipărire.

La o conferinţă recentă de la Zurich, Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, a declarat că "există motive întemeiate pentru a considera că normalizarea politicii monetare în economiile avansate nu va crea probleme insurmontabile pentru economiile emergente", iar "pieţele nu ar trebui să fie surprinse de acţiunile noastre dacă economia evoluează conform aşteptărilor".

Cu alte cuvinte, "economiile emergente trebuie să se descurce singure", după cum se arată într-o analiză de la Zerohedge.

Dincolo de creşterea masivă a costurilor de finanţare pentru datoriile în dolari, continuarea procesului de normalizare a politicii monetare din SUA are implicaţii majore şi pentru fluxurile de capital, care nu doar că nu vor mai merge către pieţele emergente, ci se vor inversa. În funcţie de cât de abruptă va fi inversarea, probabilitatea mare a unei deprecieri majore a monedelor şi a prăbuşirii burselor din economiilor emergente poate deveni o certitudine.

Problema costurilor de finanţare a fost abordată şi de Jamie Dimon, directorul executiv şi preşedintele băncii JP Morgan, într-un interviu la Bloomberg. În opinia sa, "se poate ajunge foarte uşor la un randament de 4% pentru obligaţiunile guvernamentale americane cu maturitatea la 10 ani şi toţi trebuie să fie pregătiţi pentru o astfel de evoluţie".

Mai mult, Dimon a avertizat că "pieţele se află într-un teritoriu necunoscut", deoarece "nu am mai avut niciodată o relaxare cantitativă şi o revenire la normalitate din această situaţie".

Declaraţiile preşedintelui JP Morgan au fost făcute înainte de decizia administraţiei Trump de a se retrage din acordul nuclear cu Iranul, care a dat un nou "impuls" atât pentru preţul petrolului, cât şi pentru randamentul obligaţiunilor de 10 ani ale Statelor Unite, care a depăşit pragul de 3%.

În aceste condiţii, o altă afirmaţie a lui Jerome Powell din cadrul conferinţei de la Zurich, "anumiţi investitori sau instituţii s-ar putea să nu fie bine poziţionaţi faţă de o creştere a dobânzilor, chiar şi una anticipată de pieţe", indică mari probleme în viitorul apropiat, mai ales că "evoluţia condiţiilor economice poate să ne surprindă, cum face de cele mai multe ori".

Opiniile unor analişti, prezentate de Bloomberg, arată că "băncile centrale vor fi nevoite să crească dobânzile, dacă se va intensifica vânzarea monedelor economiilor emergente", iar "majorarea poate fi catalizatorul unei recesiuni globale".

Agenţia de ştiri americană a mai scris că "recenta creştere a dobânzilor de pe piaţa interbancară din România indică o majorare a dobânzii de politică monetară pentru a treia oară în acest an".

BNR a crescut, într-adevăr, dobânda de politică monetară, dar numai cu 0,25 puncte procentuale, iar acest "pas" se poate dovedi insuficient în viitor, deoarece instituţia monetară a statului român a întârziat nepermis de mult "normalizarea" condiţiilor monetare interne, fără să ţină seama de acumularea riscurilor la nivel global şi regional.

Din păcate, atitudinea "relaxată" a BNR pare să continue, în condiţiile în care ultimul raport asupra inflaţiei arată că balanţa riscurilor pentru traiectoria inflaţiei este echilibrată în ceea ce priveşte mediul extern, politica fiscală şi a veniturilor şi dinamica preţurilor administrate. Doar situaţia tensionată de pe piaţa muncii şi preţurile materiilor prime de pe pieţele internaţionale sunt considerate posibile cauze ale abaterii în sus a inflaţiei de la traiectoria estimată.

Mai mult, ipotezele prognozei privind creşterea preţurilor din 2018 şi 2019 arată o temperare a preţului petrolului Brent până la circa 64 de dolari pe baril în 2019, de la 77 în prezent, şi deprecierea semnificativă a dolarului faţă de euro, până la un curs mediu anual de 1,25 USD/EUR, de la circa 1,19 USD/EUR în prezent.

Sunt realiste aceste prognoze? Nici pe departe.

"Este uimitor cum jucătorii de pe piaţă declară că dolarul trebuie să se afle într-o perpetuă scădere, ca şi cum SUA este singura ţară cu datorii", a scris recent analistul american Martin Armstrong pe blogul său, care aminteşte că "dobânzile aflate la minimul ultimilor 5.000 de ani au determinat "fuga' fondurilor de investiţii şi de pensii către obligaţiunile emise în economiile emergente".

"Managerii fondurilor de investiţii s-au grăbit, fără discernământ, să intre pe pieţele emergente în căutarea randamentelor superioare", mai arată Armstrong, iar acum trebuie "să înfrunte o dislocare a pieţelor şi ştergerea câştigurilor pe care le credeau garantate".

România nu are cum să evite această "furtună" financiară pentru care nu este pregătită, după cum ne arată declaraţiile, dar mai ales acţiunile, Băncii Naţionale a României şi ale guvernului.

Fiecare trebuie să scape cum poate, iar primul pas este ignorarea completă a "sfaturilor" venite de la "autorităţi".