EDIŢIE ANIVERSARĂ BURSA - 30 DE ANI Între sfârşitul istoriei şi Marea Resetare

Francis Fukuyama a început să scrie şi să vorbească despre "sfârşitul istoriei" cu puţin timp înainte de primul număr al ziarului BURSA, în urmă cu trei decenii.

Ideile sale au fost apoi incluse în cartea "Sfârşitul istoriei şi ultimul om", care a rămas în istorie prin prognozele complet eronate cu privire la viitorul democraţiilor liberale, care au "evoluat" către forma fără conţinut de astăzi.

Aici nu s-a ajuns din cauza "obstacolelor" ridicate de noii actori precum China sau Rusia, în special China, ci din cauza "viziunii" elitelor vestice, care privesc cetăţeanul doar ca pe un consumator, care este încurajat să împrumute cât mai mult din viitor pentru a asigura "creşterea" economică de astăzi.

Creditarea iresponsabilă, atât a consumatorilor individuali cât şi a guvernelor, a făcut inevitabilă criza financiară de la sfârşitul deceniului trecut, care a fost urmată de panica autorităţilor monetare şi fiscale.

Noile "politici", în special cele monetare, au avut ca scop menţinerea unui status quo nesustenabil şi au fost găsite tot felul de explicaţii pentru aşa-numita "stagnare seculară".

Apoi au venit soluţiile absurde şi profund imorale oferite de bancherii centrali, sub forma dobânzilor negative şi a pornirii tiparniţei. Acestea au fost acceptate necondiţionat de cetăţenii speriaţi, care au "abdicat" de la orice evaluare critică a "soluţiilor".

Acţiunile din ultimul deceniu ale acestor instituţii nu ar produce doar îngrijorare pentru un observator din urmă cu trei decenii, ci pur şi simplu groază în faţa iresponsabilităţii manifestate de acestea, mai ales pe fondul a ceea ce profesorul Paul Romer, laureat al Premiului Nobel în 2018, numeşte "regresul ştiinţei macroeconomice de mai bine de treizeci de ani", în condiţiile în care "fluctuaţia variabilelor economice este explicată prin forţe cauzale imaginare".

De parcă acest lucru nu ar fi fost de ajuns, acest cadru "ştiinţific" pe baza căruia băncile centrale doresc să planifice economiile, este "suplimentat" de o aroganţă uimitoare a bancherilor centrali, care însoţeşte, de obicei, o ignoranţă la fel de mare.

De ce au fost acceptate atât de mult timp "soluţiile" băncilor centrale? Reputatul profesor american Thomas Sowell oferă răspunsul: "intelectualii au schimbat rolul educaţiei în şcoli şi facultăţi, de la echiparea tinerilor cu aptitudinile intelectuale şi cunoaşterea care să le permită formarea propriilor opinii, la îndoctrinarea cu nişte concluzii deja stabilite".

Astfel s-a ajuns în stadiul în care efectele politicilor monetare ultrarelaxate nu mai pot fi "îndreptate" tot prin politici similare, dar cu o magnitudine tot mai mare.

În condiţiile în care economiile, atât cele dezvoltate cât şi cel în curs de dezvoltare, sunt "populate" cu un număr impresionant de firme zombi, inovaţia şi-a pierdut complet "strălucirea", iar productivitate este tot mai scăzută.

Consecinţa a venit imediat: balanţa veniturilor s-a înclinat în defavoarea gospodăriilor, care au fost nevoite să apeleze la împrumuturi, în timp ce deţinătorii activelor financiare au privit cum le sporesc averile.

Acumularea accelerată a datoriilor în ultimele decenii s-a transformat într-o povară covârşitoare, iar acum nu mai există loc pentru "stimularea" economiilor cu ajutorul noilor credite, indiferent de costurile de finanţare.

Nivelul ridicat al datoriilor, pe fondul perpetuării politicilor monetare expansioniste, a condus şi la apariţia tot mai frecventă a crizelor financiare, al căror efect negativ asupra potenţialului de creştere economică s-a accentuat.

Iar cum crizele cereau intervenţii ale băncilor centrale şi guvernelor pentru stabilizarea situaţiei, atât numărul cât şi magnitudinea acestor intervenţii a crescut până când s-a ajuns în situaţia în care pieţele nu mai există.

Profundele dezechilibre economice şi sociale determinate de politicile monetare iresponsabile sunt negate cu vehemenţă de băncile centrale, în ciuda unor studii tot mai numeroase care arată că accentuarea inegalităţii din punct de vedere al avuţiei este o consecinţă inevitabilă a politicilor monetare expansioniste sau a unor opinii "răzleţe" în acelaşi sens din partea unor oficiali ai Federal Reserve.

Aceste opinii nu sunt, deocamdată, suficiente pentru a impune punctul de vedere conform căruia oprirea procesului de adâncire a inegalităţii nu poate fi realizată fără eliminarea politicilor monetare expansioniste.

De fapt, înclinarea artificială a balanţei în favoarea deţinătorilor de active financiare poate căpăta o nouă "faţă" într-un viitor deloc îndepărtat, după cum scrie profesorul american Joel Kotkin în cartea sa recentă "Venirea neo-feudalismului", care se doreşte un "avertisment pentru clasa de mijloc la nivel global".

"Feudalismul se întoarce, la mult timp după ce s-a crezut că a fost aruncat la coşul de gunoi al istoriei", scrie profesorul Kotkin, în condiţiile în care "o nouă formă de aristocraţie se dezvoltă în Statele Unite şi în alte ţări, pe fondul unei tendinţe de concentrare în tot mai puţine mâini a avuţiei din economia noastră post-industrială".

Cât va mai fi acceptată această stare de lucruri şi direcţia în care se îndreaptă democraţiile liberale? Se pare că întrebarea îngrijorează tot mai mult elitele globale, cel puţin pe cele cunoscute sub denumirea generică "omul de la Davos", care încearcă să preia iniţiativa.

Pe site-ul organizaţiei World Economic Forum a fost publicată recent iniţiativa "Marea Resetare", care "este necesară pentru a construi un nou social contract care respectă demnitatea fiecărei fiinţe umane", după cum a precizat Klaus Schwab, preşedintele organizaţiei.

Marea Resetare va fi subiectul dezbaterilor în cadrul viitoarei întâlniri anuale de la Davos din ianuarie 2021, iar iniţiativa are ca scop "modelarea" redresării după criza generată de pandemia de coronavirus.

"Pandemia reprezintă o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate pentru a reflecta asupra lumii noastre, pentru reimaginarea şi resetarea ei", a mai declarat Klaus Schwab.

Marea Resetare propusă de preşedintele WEF este caracterizată de analistul

Oare se va încerca o "centralizare" a eforturilor de a face o lume mai bună şi mai dreaptă, care va avea ca rezultat un coşmar mai mare decât cel ilustrat de George Orwell în "1984" sau Aldous Huxley în "Brava lume nouă"?

Analistul american Martin Armstrong consideră că Marea Resetare propusă de preşedintele WEF este "probabil cea mai scandaloasă strategie politică pentru eliminarea drepturilor omului" şi afirmă că "nu a existat un complot mai diabolic în istoria omenirii".

Acum, poate mai mult ca niciodată, este nevoie de o presă care să promoveze gândirea critică sub orice formă. În acest context, este deosebit de important ca ridicarea întrebărilor relevante în faţa cititorilor, care se pot dovedi mai importante decât oferirea unor răspunsuri, să devină prioritară.

Se pare că ziarul BURSA are mult de lucru şi pentru următorii 30 de ani.

La mulţi ani, BURSA!