Educaţia de tip Auschwitz, tolerată de un sistem bolnav

Cazul copiilor maltrataţi de îngrijitoare la o grădiniţă din Constanţa a stârnit valuri de indignare. Sunt voci care cer pedepse exemplare pentru angajatele grădiniţei care au călcat în picioare atât codul de conduită profesională cât şi minima compasiune umană. Dincolo de cazul particular de la care s-a pornit, marea problemă o reprezintă sistemul care permite apariţia unor astfel de anomalii, fiind impardonabil faptul că astfel de persoane ajung să dispună după cum vor de copii fără nicio apărare. Faptul că reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa au declarat că grădiniţa respectivă, care este privată, nu are autorizaţie de funcţionare şi nici acreditare, nu face decât să ridice şi mai multe semne de întrebare. Dacă lucrurile stau aşa, de ce nicio autoritate a statului nu s-a autosesizat, mai ales că respectiva grădiniţă era foarte cunoscută în oraş? Câte astfel de instituţii care lucrează cu copii şi care nu au autorizaţii de funcţionare şi nici acreditări mai există în întreaga ţară?

Amănuntele legate de felul cum erau trataţi copiii aflaţi în Centrul de dezvoltare şi educaţie "Micul Regat" din Constanţa, reuşesc să creeze un tablou de groază. Avocatul Ştefan Roman, cel care îi reprezintă pe părinţii copiilor abuzaţi, a prezentat câteva din "tehnicile" de lucru ale îngrijitoarelor care ar fi putut face carieră în lagărul de exterminare de la Auschwitz: "Grădiniţa era prevăzută cu un sistem de supraveghere care în mod normal era pornit în fiecare zi până la orele prânzului. În perioada normală de filmare totul era în regulă, dar în două zile, la sfârşitul anului trecut, sistemul a fost uitat pornit după ora 12.00, iar în acel timp au fost filmate imaginile care au apărut în presă. (...) Imaginile erau accesibile, conform contractului. Părinţii aveau dreptul să vadă imaginile, iar în contract se stipula faptul că se filmează până la ora 12.00. Părinţii puteau să intre on-line să vadă imaginile. Şi au ajuns în posesia imaginilor absolut întâmplător. Sunt 60 de copii la acea grădiniţă şi un singur părinte a văzut întâmplător aceste imagini. Toate imaginile pe care le vedeţi sunt filmate în numai două zile, deci vă puteţi imagina ce se întâmpla în fiecare zi. Părinţii au văzut că micuţii veneau acasă plini de vânătăi, iar când întrebau ce s-a întâmplat li se spunea ba că s-au ciocnit între ei, ba că s-au lovit de vreun obiect. Unii dintre ei veneau acasă mirosind a cafea. Li s-a spus că au mâncat bomboane. Niciodată nu şi-au putut închipui că ei primeau cafea la grădiniţă. (...) Primeau vin înainte de culcare, ca să adoarmă, iar când se trezeau primeau cafea. Acest lucru reiese clar din înregistrările audio care s-au făcut: două angajate vorbeau între ele dacă au servit vinul copiilor".

O altă chestiune gravă o reprezintă faptul că dosarul este deschis de aproape jumătate de an, dar a fost întârziat de schimbările apărute în Codul Penal şi cel de Procedură Penală. Abia acum se va cere extinderea cercetărilor şi faţă de alte persoane, inclusiv faţă de persoana juridică "Micul Regat", instituţia care şi-a asumat îngrijirea copiilor. Trebuie ţinut seama şi de faptul că reprezentanţii grădiniţei au şters imaginile de pe suportul magnetic pe care erau stocate, la scurt timp după deschiderea dosarului, şi că au încercat să îi discrediteze pe părinţii care au descoperit incidentele. Tot mai mulţi părinţi vor să devină parte în dosar, dar există şi familii direct implicate care pur şi simplu refuză să creadă că micuţii au fost abuzaţi. Somnul naţiunii naşte situaţii monstruoase!