Efectele Covid-19 asupra contractului de leasing

În vederea combaterii şi prevenirii răspândirii virusului Sars-CoV-2, pe întreg teritoriul României a fost instituită starea de urgenţă (iniţial, prin Decretul nr. 195/2020, ulterior prelungită prin Decretul nr. 240/2020), iar acest context excepţional a condus la aplicarea graduală a unor măsuri restrictive, fapt ce a generat un şoc major pentru economia naţională şi consecinţe cu un impact semnificativ asupra situaţiei economice a debitorilor, persoane fizice sau juridice, ale căror venituri s-au diminuat considerabil.

Este extrem de dificil să rezumăm în studiul nostru cazuistica bogată care ar putea apărea, dar vom analiza aspectele de interes cu privire la raporturile juridice ce derivă din operaţiunile de leasing, respectiv din contractele de leasing şi impactul generat de pandemia de coronavirus asupra acestora.

• 1. Operaţiunile de leasing şi contractul de leasing. Precizări preliminare şi legislaţia relevantă

Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, cu modificările şi completările ulterioare, republicată (denumită în continuare O.G. nr. 51/1997) este actul normativ care reglementează operaţiunile de leasing ca fiind, potrivit art. 1 alin. (1), cele prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract.

Actul normativ nu defineşte expressis verbis contractul de leasing, însă dispoziţiile legale cuprind suficiente elemente pe baza cărora se pot desprinde definiţia şi caracterele acestuia.

Contractul de leasing nu se confundă cu operaţiunile de leasing, pentru că aces­tea din urmă cuprind toate raporturile juridice născute în legătură cu un contract de leasing (e.g. raporturi de vânzare, raporturi de asigurare, raporturi de mandat etc.).

Având în vedere reglementarea expusă, contractul de leasing poate fi definit ca fiind actul juridic prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este sau urmează a fi, celeilalte părţi, denumite locatar/utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plăţi periodice, denumite rată de leasing, la sfârşitul perioadei de leasing locatarul/utilizatorul având dreptul de a opta pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului fără a schimba natura acestuia sau încetarea raporturilor contractuale.

Contractul de leasing este, astfel, unul (i) sinalagmatic, care dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente pentru cele două părţi contractante, (ii) cu titlu oneros, pentru că ambele părţi urmăresc un interes patrimonial, (iii) comutativ, părţile cunoscând încă de la momentul încheierii contractului întinderea prestaţiilor la care s-au obligat, (iv) consensual, pentru că simpla manifestare de voinţă a părţilor este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului, (v) cu executare succesivă, deoarece prestaţiile părţilor se execută pe o anumită perioadă de timp şi (vi) executoriu, conform art. 8.

Forma scrisă a contractului de leasing este cerută ad probationem, nu ad validitatem. Totuşi, potrivit art. 21 din O.G. nr. 51/1997, contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile se înscriu în cartea funciară, astfel încât este necesară forma scrisă.

• 2. Formele leasingului

Art. 2 din O.G. nr. 51/1997 defineşte rata de leasing şi face distincţie între leasingul financiar, caz în care rata reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de leasing, care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părţilor, şi leasingul operaţional, caz în care rata reprezintă chiria, care se stabileşte prin acordul părţilor.

Textul legal se completează cu dispoziţiile Codului fiscal, care oferă definiţii celor două forme de leasing.

Potrivit art. 7 pct. 7 din Codul fiscal, contract de leasing financiar este orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării con­tractului;

c) utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcţionare maximă, exprimată în procente;

d) perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;

Art. 7 pct. 8 din Codul fiscal defineşte contract de leasing operaţional ca fiind orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care transferă locatarului riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, şi care nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute la pct. 7 lit. b)-e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului.

Cu alte cuvinte, în cazul leasingului financiar, la expirarea duratei contractuale şi ca urmare a achitării valorii reziduale, utilizatorul are posibilitatea de a deveni proprietarul bunului (din această perspectivă, contractul de leasing financiar se aseamănă cu contractul de credit), în timp ce în cazul leasingului operaţional, la expirarea duratei contractuale, utilizatorul va returna bunul finanţatorului (situaţie în care contractul de leasing operaţional se asemănă unui contract de închiriere/locaţiune).

Leasingul poate fi clasificat şi în funcţie de alte criterii. Dintre acestea, menţionăm exemplificativ: în funcţie de obiectul contractului, leasingul poate fi mobiliar şi imobiliar, în raport de implicarea părţilor, leasingul poate fi direct (când perfectarea contractului are loc între finanţator şi utilizator) sau indirect (când perfectarea contractului se realizează prin intermediul unei societăţi specializate), în funcţie de procedurile de calcul a ratelor, leasingul poate fi net sau brut.

O formă specială a leasingului este lease-back-ul, care presupune că o persoană vinde un bun unei societăţi de leasing, urmând a-l utiliza, în sistem de leasing, cu obligaţia de răscumpărare. Este, astfel, o formă de leasing prin care proprietarul, fără să piardă bunul, obţine capital de care se poate folosi.

• 3. Care este soarta raporturilor juridice derivate din operaţiunile de leasing în perioada pandemiei?

Măsurile restrictive instituite prin actele normative emise în perioada stării de urgenţă au generat dificultăţi financiare severe, unele dintre acestea resimţite de debitorii (utilizatori/locatari) din contractele de leasing în derulare, care se află în imposibilitatea de a mai achita, total sau parţial, ratele de leasing şi/sau cheltuielile accesorii acestora, ca urmare a diminuării semnificative a veniturilor.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2020 (M. Of. nr. 261 din 30 martie 2020), au fost adoptate o serie de măsuri ce vizează acordarea de facilităţi pentru anumite categorii de debitori din cadrul contractelor de credit, respectiv din cadrul contractelor de leasing.

Creditorii care pot acorda facilităţile, potrivit art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 37/2020, sunt instituţiile de credit definite potrivit O.U.G. nr. 99/2006 şi instituţiile financiare nebancare definite de Legea nr. 93/2009, precum şi sucursalele instituţiilor de credit şi ale instituţiilor financiare nebancare din străinătate care desfăşoară activitate pe teritoriul României.

Se impune precizat că societăţile de leasing financiar se constituie sub forma societăţilor pe acţiuni, precum şi ca instituţii financiare nebancare, în timp ce societăţile de leasing operaţional se înfiinţează şi func­ţionează potrivit Legii nr. 31/1990, O.G. nr. 51/1997 impunând doar ca acestea să aibă obiect principal de activitate des­făşurarea operaţiunilor de leasing şi un capital social minim, subscris şi vărsat integral în numerar, la înfiinţare, egal cu echivalentul în monedă naţională - leu - al sumei de 200.000 euro.

La o primă vedere, ar părea că societăţile de leasing operaţional, care nu sunt nici instituţii de credit, nici instituţii financiare nebancare, nu sunt incluse în categoria "creditorilor" din cuprinsul O.U.G. nr. 37/2020.

Totuşi, art. 2 alin. (1) consacră implicit faptul că măsurile de sprijin se acordă şi debitorilor din contractele încheiate cu creditorii guvernaţi de O.G. nr. 51/1997, fără a opera o distincţie în acest sens.

În continuare vom expune remediile la care părţile dintr-un contract de leasing pot apela în situaţia în care derularea raporturilor contractuale este afectată de dificultăţile generate de pandemia de Covid - 19. Acestea sunt structurate astfel:

‣ Remedii prevăzute de O.U.G. nr. 37/2020, prin care debitorul poate solicita creditorului suspendarea obligaţiilor de plată decurgând din contractul de leasing pentru o perioada de cel mult nouă luni, dar nu mai târziu de 31.12.2020, cu îndeplinirea condiţiile prevăzute de actul normativ (punctul 3.1.);

‣ Remedii prevăzute de Codul civil (art. 1271) pentru situaţia în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă din cauza unei schimbări excepţionale a împrejurărilor, care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei (punctul 3.2.1), care pot consta în;

- încercarea debitorului de a negocia adaptarea rezonabilă şi echitabilă a contractului de leasing;

- în situaţia eşuării negocierii, apelarea la concursul instanţei de judecată prin formularea unei acţiuni prin care să se solicite constatarea intervenirii impreviziunii şi adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

‣ Remedii prevăzute de Codul civil (art. 1557) pentru situaţia imposibilităţii de executare temporară care priveşte o obligaţie contractuală importantă (punctul 3.2.2.).

• 3.1. Contractele de leasing. Aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2020

În materia contractelor de leasing, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2020 prevede că, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 51/1997, obligaţia de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi şi comisioane, acordate debitorilor de către creditori până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se suspendă la cererea debitorului cu până la 9 luni, dar nu mai mult de 31.12.2020.

• 3.1.1. Condiţii cu privire la contractele de leasing

Sunt excluse de la aplicare, potrivit O.U.G. nr. 37/2020 şi normelor de aplicare:

‣ contractele de leasing încheiate ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2020, respectiv ulterior datei de 30 martie 2020;

‣ contractele de leasing care au fost reziliate anterior intrării în vigoare O.U.G. nr. 37/2020, respectiv anterior datei de 30 martie 2020, pentru neplata ratelor de leasing şi/sau a cheltuielilor accesorii;

‣ contractele de leasing pentru care data scadenţei finale a obligaţiilor de plată este anterioară datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2020, respectiv anterioară datei de 30 martie 2020;

‣ contractele de leasing pentru care se înregistrează restanţe la data instituirii stării de urgenţă (16 martie 2020) şi pentru care debitorii nu au efectuat plata acestor restanţe până la data formulării solicitării de suspendare a obligaţiilor de plată.

• 3.1.2. Condiţii de eligibilitate a debitorilor

De măsuri de sprijin beneficiază, potrivit art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 37/2020, debitorii:

‣ Persoanele fizice, inclusiv persoanele fizice autorizate;

‣ Întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale ce funcţionează potrivit O.U.G. nr. 44/2008;

‣ Profesiile liberale şi cele care se exercită în baza unor legi speciale, indiferent de forma de exercitare a profesiei;

‣ Persoanele juridice, cu excepţia instituţiilor de credit definite potrivit O.U.G. nr. 99/2006.

Este imperativ ca veniturile acestor debitori să fi fost afectate direct sau indirect de situaţia gravă generată de pandemie.

Conform normelor de punere în aplicare a O.U.G. nr. 37/2020, trebuie îndeplinite următoarele condiţii pentru a beneficia de măsuri de sprijin:

(i) pentru debitorul persoana fizică să îi fi fost afectate veniturile proprii şi/sau veniturilor aferente familiei, direct sau indirect, de situaţia gravă generată de pandemia COVID-19 faţă de nivelul înregistrat anterior declarării stării de urgenţă şi să se afle în imposibilitatea de a onora obligaţiile de plată aferente contractului de leasing ca urmare a intervenţiei uneia/mai multora dintre următoarele cauze, fără a se limita la acestea: intrarea debitorului/membrilor familiei acestuia în şomaj tehnic ca efect al închiderii/restrângerii activităţii angajatorului, concedierea debitorului/membrilor familiei acestuia, reducerea salariului debitorului/membrilor familiei acestuia, plasarea debitorului în carantină instituţionalizată sau izolare la domiciliu, îmbolnăvirea cu COVID-19 etc.;

(ii) pentru debitorii, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale ce funcţionează potrivit O.U.G. nr. 44/2008, precum şi pentru debitorii care deţin profesii liberale şi profesii care se exercită în baza unor legi speciale, indiferent de forma de exercitare a profesiei, activitatea să fi fost întreruptă total sau parţial ca efect al deciziilor emise de autorităţile publice competente potrivit legii, pe perioada stării de urgenţă decretate, cu următoarele urmări: restrângerea pieţei de desfacere, restrângerea numărului de angajaţi, diminuarea numărului de furnizori ş.a.;

(iii) pentru alţi debitori (e.g. persoane juridice), să deţină certificatul de situaţii de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri prin care se constată diminuarea veniturilor sau a încasărilor cu minimum 25% în luna martie 2020 prin raportare la media lunilor ianuarie şi februarie 2020 sau activitatea lor a fost întreruptă parţial sau total ca efect al deciziilor emise de autorităţile publice competente pe perioada stării de urgenţă decretate, cu următoarele urmări: restrângerea pieţei de desfacere, restrângerea numărului de angajaţi, diminuarea numărului de furnizori s.a.;

(iv) să nu se afle în insolvenţă la data formulării solicitării.

Normele de aplicare a O.U.G. nr. 37/2020 prevăd că debitorul va declara pe propria răspundere îndeplinirea condiţiilor menţionate supra.

• 3.1.3. Procedura de solicitare a suspendării obligaţiilor de plată

Pentru a beneficia de suspendarea obligaţiilor de plată, debitorii vor trimite creditorilor o solicitare în acest sens, cel mai târziu până la 45 de zile de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 37/2020, respectiv de la data de 30 martie 2020. Cererea se poate face în format letric sau prin poştă electronic, iar dacă acest lucru nu este posibil, pe cale orală, prin telefon, la un număr de telefon dedicat, situaţie în care creditorul are obligaţia înregistrării convorbirii.

Perioada pentru care se poate solicita suspendarea obligaţiilor de plată este cuprinsă între o lună şi nouă luni, fără a putea depăşi data de 31 decembrie 2020.

Creditorul analizează solicitarea, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile reglementate cu privire la debitor şi contractul de leasing şi, în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data primirii solicitării, comunică debitorului decizia sa de aprobare sau de respingere.

Modificarea clauzelor contractuale, în situaţia aprobării solicitării debitorului, se realizează fără încheierea de acte adiţionale, prin notificarea clauzelor contractuale modificate, inclusiv noul grafic de plată, transmisă de creditor debitorului în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. Toate garanţiile aferente contactului de leasing, în situaţia în care acestea există, se menţin. Efectele modificării contractelor de leasing potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2020 se extind de drept asupra oricăror codebitori, garanţi care au garantat obligaţia debitorului, precum şi a oricăror alte părţi ale contractului de leasing astfel modificat, doar cu acordul prealabil al acestora.

În cazul în care creditorul a aprobat solicitarea debitorului, prelungirea duratei contractuale produce efecte de la data comunicării de către debitor a solicitării de suspendare către creditor.

• 3.1.4. Rata de leasing şi/sau cheltuielile accesorii

Astfel cum am precizat anterior, rata de leasing, în cazul leasingului financiar, reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de leasing, care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părţilor.

Aşadar, dacă solicitarea debitorului este aprobată de către creditor, obligaţia de plată a ratei de leasing se suspendă.

În privinţa dobânzii (componentă a ratei de leasing financiar), normele de aplicare a O.U.G. nr. 37/2020 prevăd, în art. 19, că aceasta se capitalizează la soldul creditului aferent contractului de leasing, iar capitalul astfel majorat se plăteşte eşalonat până la noua maturitate a contractului sau până la maturitatea iniţială în cazul restructurării.

Ce se întâmplă însă cu cheltuielile accesorii, care se pot compune din costuri de asigurare a bunului, taxe şi impozite etc., a căror obligaţie de plată cade în sarcina debitorului şi care nu sunt incluse în ratele de leasing?

Atunci când cheltuielile accesorii nu sunt incluse în rata de leasing, având în vedere scopul reglementărilor cu privire la măsurile de sprijin acordate debitorilor (utilizatorilor), considerăm că efectele cererilor de suspendare a obligaţiilor de plată ar trebui să se producă şi cu privire la cheltuielile accesorii.

Perioada de leasing/ perioada maximă de rambursare a obligaţiilor de plată aferente contractului de leasing financiar poate fi extinsă cu o perioadă aferentă suspendării obligaţiilor de plată, însă cu respectarea duratei maxime admise de lege pentru operaţiunile de leasing financiar.

• 3.2. Contractele de leasing. Neîndeplinirea condiţiilor pentru aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2020. Remedii

În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a beneficia de măsurile de sprijin prevăzute de O.U.G. nr. 37/2020, debitorii care se află în imposibilitatea de a achita ratele de leasing şi/sau cheltuielile accesorii pot apela la remediile de drept comun, particularizate în funcţie de obiectul contractului de leasing.

• 3.2.1. Impreviziunea

Cu titlu general, părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei, conform art. 1271 alin. (1) din Codul civil.

Totuşi, legiuitorul a prevăzut o derogare de la acest principiu prin art. 1271 alin. (2) din Codul civil, pentru situaţia în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădi injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei.

În această situaţie, debitorul are posibilitatea de încerca într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului, pentru a se realiza, astfel, o distribuire în mod echitabil între părţi a pierderilor şi beneficiilor ce rezultă din schimbarea împrejurărilor.

Negocierea în acest caz presupune o înţelegere amiabilă a părţilor cu privire la modalitatea în care se vor desfăşura raporturilor contractuale în continuare (de exemplu, cu privire la perioada de suspendare a obligaţiei de plată, modalitatea de restructurare a contractului, termenul cu care va fi prelungită durata contractului etc.).

Dacă părţile nu ajung la un acord, debitorul poate solicita instanţei să dispună adaptarea contractului, în temeiul art. 1271 Cod civil (pentru situaţia în care doreşte menţinerea contractului, iar nu încetarea acestuia).

Important: pentru a fi aplicabile dispoziţiile privind impreviziunea în situaţia formulării unei acţiuni în instanţă, art. 1271 alin. (3) prevede următoarele condiţii cumulative:

a) Schimbarea împrejurărilor să fi intervenit după încheierea contractului;

b) Schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia să nu fi fost şi nici să nu fi putut fi avută în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;

c) debitorul să nu îşi fi asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici să nu poată fi considerat rezonabil că şi-ar fi asumat acest risc;

Or, este posibil ca în unele situaţii, societăţile de leasing să introducă în cuprinsul contractelor de leasing (la care utilizatorul doar aderă, fără a avea posibilitatea negocierii clauzelor), o menţiune prin care utilizatorul îşi asumă riscul cu privire la apariţia unor împrejurări excepţionale, fiind ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile asumate independent de schimbările intervenite.

d) debitorul să fi încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

• 3.2.2. Imposibilitatea de executare

Debitorul poate invoca imposibilitatea de executare temporară a obligaţiilor ca urmare a dificultăţilor financiare cu care se confruntă, generate de pandemia de Covid - 19, situaţie în care societatea de leasing poate suspenda executarea propriilor obligaţii. Remediul este prevăzut de dispoziţiile art. 1557 alin. (2) din Codul civil.

Într-o atare situaţie, debitorul nu îşi va mai executa obligaţiile, însă nici nu va mai avea folosinţa bunului obiect al contractului de leasing.

Important: societatea de leasing are posibilitatea de a obţine inclusiv desfiinţarea contractului în cazul imposibilităţii de executare temporară a obligaţiilor de către utilizator, astfel încât apelarea la acest remediu trebuie să se facă cu diligenţă.

De altfel, art. 15 din O.G. nr. 51/1997 dis­pune că, Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.

În eventualitatea încetării contractului de leasing înainte de termen, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către debitor, acesta din urma poate suporta, în funcţie de prevederile contractuale, în plus faţă de ratele de leasing şi cheltuielile accesorii datorate, şi alte sume (e.g. cheltuieli de repunere în funcţiune a bunului, sume cu titlu de daune-interese pana la concurenţa întregii valori finanţate etc.). De asemenea, având în vedere natura contractului, respectiv aceea de leasing financiar, utilizatorul nu este îndreptăţit la înapoierea ratelor de leasing deja achitate şi nici a avansului plătit.

• 3.3. Executarea silită a contractelor de leasing

Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997.

Demararea procedurii de executare silită pe durata stării de urgenţă se va realiza în aceleaşi condiţii ca şi până acum, cu respectarea dispoziţiilor art. 664 C.proc.civ. Prin Hotărârea CSM nr. 417/24.03.2020, emisă în aplicarea art. 42 alin. (1) şi art. 43 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020, se indică expres în art. 1 alin. (1) lit. a) că judecătoriile judecă, în materii nonpenale, în funcţie de competenţa lor, cererile de încuviinţare executare silită.

În ceea ce priveşte trecerea la efectuarea propriu-zisă a actelor de executare, ulterior încuviinţării executării silite, se impune a se observa modalitatea în care se realizează executarea silită.

În privinţa contractelor de leasing, sunt supuse suspendării, ca urmare a stării de urgenţă, până la data ridicării acestei măsuri excepţionale:

‣ procedurile de executare silită directă (atunci când obligaţia debitorului constă, conform art. 888 alin. (1) C.proc.civ., în lăsarea posesiei unui bun, predarea unui bun mobil/imobil sau a folosinţei acestuia),

‣ alte acte de executare silită dacă nu este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Naţional privind Situaţiile Speciale de Urgenţă.

• 4. Soarta raporturilor juridice generate de operaţiunile de leasing în alte state ⁽¹⁾

4.1. În Franţa au fost adoptate o serie de măsuri de sprijin pentru persoanele aflate în dificultate financiară generată de epidemia de Covid-19 prin Ordonanţa nr. 2020 - 316 din 25 martie 2020, însă acestea nu se referă la acordarea de facilităţi în ceea ce priveşte contractele de leasing, ci doar la amânarea termenelor de plată pentru facturile scadente în perioada 12 martie 2020 - data încetării stării de urgenţă sanitară cu privire la plata chiriilor, a apei, a gazelor şi a facturilor de energie electrică aferente spaţiilor profesionale ale companiilor a căror activitate este afectată de răspândirea epidemiei de Covid-19.

Astfel, singurele remedii la care pot apela debitorii sunt cele de amânare pe care le poate consimţi orice creditor în caz de obligaţii succesive de plată, conform dispoziţiilor de drept comun.

4.2. Guvernul spaniol a adoptat o serie de măsuri de sprijin pentru debitorii afectaţi de Covid-19 prin Real Decreto-ley 11/2020, care constau în posibilitatea suspendării obligaţiilor derivate din orice contract care implică o finanţare fără garanţie ipotecară atât pentru consum, cât şi pentru comerţ: împrumuturi sau credite pentru consum, credite asociate cardurilor de credit, leasing, factoring sau orice tip de contract de finanţare cu rate sau decontări periodice.

De aceste măsuri de sprijin beneficiază (i) debitorii persoane fizice care se găsesc într-o situaţie de vulnerabilitate economică şi care plătesc rate sau decontări periodice pentru amortizarea unui împrumut, credit sau a oricărui alt tip de finanţare pentru consum şi (ii) debitorii lucrători independenţi care se găsesc într-o situaţie de vulnerabilitate economică în contracte care presupun o finanţare fără garanţie ipotecară pentru afacerea lor (împrumuturi, credite, leasing, factoring etc.).

Pentru ca un debitor să fie considerat ca fiind în vulnerabilitatea economică, trebuie îndeplinite mai multe condiţii cumulative.

În privinţa contractelor de leasing, debitorii pot apela şi la remediile de drept comun. Exempli gratia, Caixa Bank a precizat că va acorda moratorii de până la 3 luni în privinţa ratelor din contractele de leasing, cu îndeplinirea anumitor condiţii (să nu existe debite restante, să fie prelungit contractul cu un termen de 6 luni etc.). Alte societăţi de leasing analizează fiecare solicitare şi contract în parte, iar măsurile de sprijin sunt particularizate.