Efectul victoriei lui Ciolacu asupra Gabrielei Firea

Un efect de tip pervers. Extrem de interesant din punctul de vedere al jocurilor politice. Prinsă între două extreme, între Scila şi Caribda, Gabriela Firea a fost nevoită să opteze pentru susţinerea lui Marcel Ciolacu şi a echipei sale în confruntarea din interiorul PSD. Dar electoratul acestui partid se va fragmenta în mod periculos în Bucureşti. În aceste condiţii, cursa Gabrielei Firea pentru un nou mandat la Primăria Generală a Capitalei va avea din ce în ce mai multe capcane, cărora ea va trebui să le facă faţă. Victoria lui Ciolacu ar putea însemna înfrângerea Gabrielei Firea.

Pentru a obţine un mandat de patru ani în calitate de preşedinte PSD, Marcel Ciolacu a ales o soluţie extrem de riscantă. Care poate rupe partidul. După ce şi aşa, prin misiunea pe care Victor Ponta şi-o îndeplineşte cu sârg, a cunoscut în ultima periodă hemoragii semnificative. Iar dacă partidul nu se va rupe, atunci, pentru o perioadă semnificativă de timp, se va fragiliza. Într-o asemenea măsură încât, în prag de alegeri locale şi parlamentare, electoratul PSD va intra în ceaţă. Într-o stare de confuzie. Poate că o parte dintre cetăţenii care în mod obişnuit votează acest partid, dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă, vor prefera să îngroaşe rândurile absenteiştilor.

Analistul Ion Cristoiu a explicat extrem de bine, amănunţit, didactic chiar, care este mecanismul impus de Marcel Ciolacu în alegerile interne şi de ce acest mecanism este periculos pentru traseul democratic al PSD. Am mai făcut-o şi eu în câteva rânduri, fără a utiliza însă toate argumentele invocate de Cristoiu. În mod cert, bătălia internă va fi înverşunată, chiar dacă, utilizând ca levier conducerea la vârf a PSD, el va reuşi să impună un vot pe rezoluţii, adică un vot pe echipe, excluzând din viitoarea conducere alternativele interne şi, prin aceasta, dând o lovitură capitală democraţiei interne de partid. Totodată, utilizând acelaşi levier, Ciolacu va reuşi să impună şi modul concret de organizare a Congresului, după ce, în prealabil, va modifica statutul partidului. Un număr mic de delegaţi şi aproape cu certitudine vot elecronic. Prin urmare, echipa Ciolacu are toate şansele să câştige.

Iar Gabriela Firea, tocată continuu din direcţia PNL şi USR, confruntată probabil cu un contracandidat susţinut de PNL şi USR, poate chiar şi de PMP, blocată zi de zi de către Guvernul Orban, a fost împinsă inevitabil în braţele echipei Ciolacu. Singura echipă de la conducerea partidului capabilă să coordoneze cele două Camere ale Parlamentului şi să asigure cât de cât, fie şi numai formal, o contrapondere la acţiunea în forţă desfăşurată de frontul anti-PSD. În continuare, Gabriela Firea stă cel mai bine în sondaje, iar dacă lucrurile rămân aşa, atunci nu este deloc exclus ca frontul anti-PSD să scoată un important as din mânecă şi să încerce să utilizeze împotriva ei, prin fabricarea unui caz, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Să excludem însă acest ultim scenariu. Să considerăm, fie şi numai de dragul jocului strategic, că întreaga confruntare se desfăşoară doar în perimetrul unor lupte politice legitime. Şi ce observăm? În ciuda faptului că Gabriela Firea stă bine în sondaje pentru moment, fiind la mare distanţă de ceilalţi virtuali contracandidaţi, şi surclasându-l categoric pe Nicuşor Dan, candidat oficial al PNL şi USR, frontul anti-PSD tinde să se unească. Într-un efort politic consistent. Inclusiv la nivelul primăriilor de sector şi al consiliilor. Dacă aceste înţelegeri vor fi perfectate la vârf, electoratul bucureştean din frontul anti-PSD, astăzi relativ subţire şi relativ dezorientat, va putea fi puternic recalibrat. În timp ce în zona frontului PSD, lucrurile arată din ce în ce mai rău. Am analizat mai sus ce se poate întâmpla în interiorul electoratului propriu-zis al PSD din Bucureşti. Dar să nu uităm că, din acest electorat, o parte consistentă a rupt-o într-o misiune îndeplinită zi de zi şi ceas cu ceas Victor Ponta, prin intermediul Pro România. La schimb, acesta se vede cu sacii în căruţă în legătură cu anchetele penale contrafăcute, îndreptate în trecutul apropiat împotriva sa. Ei bine, un candidat Pro România la Primăria Genereală a Capitalei va fi de fapt un contracandidat al Gabrielei Firea şi implicit un partener al frontului anti-PSD. Procentul Gabrielei Firea de astăzi poate să scadă substanţial, apropiind-o astfel periculos de procentul lui Nicuşor Dan. Să ne mai gândim că şi Călin Popescu Tăriceanu, încercând să ridice scorul partidului, ar putea propune un candidat din partea ALDE la Primăria Generală a Capitalei. Sau, de-a dreptul dramatic şi ruşinos, Tăriceanu s-ar putea alia din nou cu Ponta într-o operaţiune anti-PSD.

Împinsă de nevoia de a identifica cât de cât o susţinere politică, pentru a-şi realiza unele dintre obiectivele actualului mandat, Gabriela Firea a fost silită, aruncându-se în braţele echipei Ciolacu, să rişte cel de-al doilea mandat. Nemaiputând să joace cât de cât convingător şi rolul unui candidat oarecum independent, Firea se transformă în prizonierul acelui electorat bucureştean, nu prea consistent, care rămâne fidel grupării Marcel Ciolacu din interiorul PSD. În aceste condiţii, o mână de ajutor îi vine totuşi, culmea, din direcţia celor câteva sute de activişti relativ experimentaţi ai PNL, care s-au înscris pe parcursul acestui an în PSD.