EST ŞI VEST După 15 ani

Oamenii operează cu două dimensiuni ale istoriei: una personală şi una impersonală. Prima este cea a cotidianului, a memoriei vii, colorate, a evenimentelor aşa cum au fost ele trăite de fiecare. Cea de-a doua este o maşinărie care trans-formă istoria într-un obiect utilitar al politicii. De aceea, o găsim mereu drapată în faldurile ideologice ale "măreţiei eroice" sau, la fel de ispititor, împachetată în ambalajul comercial al "subteranelor tenebroase". Dependenţa cum este de fragilitatea memoriei, istoria are marele cusur că poate intra uşor şi fără preaviz în uitare.

Reunificarea Germaniei, cel mai important eveniment istoric al generaţiei postbelice, ilustrează perfect această axiomă. Un deceniu şi jumătate mai tîrziu, tema a rămas, deja, fără ecou în spaţiul public, nu doar la noi, ci şi în Franţa, Marea Britanie, Rusia, China, Japonia sau Statele Unite.

Germanii par singurii preocupaţi, serios, în continuare, de soarta istorică a evenimentului. Anul acesta, sărbătoarea s-a consumat sub semnul complicaţiilor politice rezultate din ultimele alegeri parlamentare. Pentru prima dată în istoria tinerei democraţii germane, formula de guvernare nu s-a putut constitui direct, pe baza rezultatelor electorale. Discuţiile pe marginea situaţiei au depăşit cu mult în amploare temele reunificării. Unii au văzut aici o criză a sistemului politic, în ansamblu. Alţii, apusul marilor partide, care nu mai pot genera suficientă susţinere publică şi nici influenţă politică, pentru a constitui alianţe solide de guvernare cu micile partide. Alţii au celebrat victoria partidelor mici, liberali, ecologişti, partidul stîngii, devenite suficient de mari pentru a nu mai fi obligate să se alinieze mecanic marilor elefanţi. În sfîrşit, alte voci au salutat faptul că marii rivali politici, socialiştii şi uniunea creştin-democrată, sînt obligaţi de electorat să-şi dea mîna pentru a guverna. Germania traversează o perioadă critică, Europa traversează o perioadă critică - ce altceva mai bun pentru ţară decît un armistiţiu intern, o unire a forţelor politice, un efort comun pentru a scoate lucrurile din inerţia păguboasă care le ţine în loc?

De cincisprezece ani, tema diviziunii dintre est şi vest a devenit un fel de emblemă - cal de bătaie al discuţiilor despre reunificare. "Ossie und wessie" au devenit noţiuni curente ale vocabularului politic, mult dincolo de graniţele Germaniei. De la subiect de glume, la concepte pentru analizele politice şi sociologice. La 15 ani de la reunificare, tema pare epuizată. Căzută în desuetudine. Un "est-german" are toate şansele să devină Cancelar, în fruntea unei formaţiuni politice despre care est-germanii nu erau liberi nici măcar să vorbească prea mult înainte de căderea zidului Berlinului. De 15 ani, resurse gigantice sînt pompate în schimbarea infrastructurii şi a mediului de afaceri din noile landuri şi, în ciuda unor discrepanţe în privinţa veniturilor medii realizate, respectiv a ratei şomajului, estul şi vestul Germaniei de azi sînt mult mai apropiate decît nordul şi sudul Italiei sau zona flamandă şi cea valonă a Belgiei. Nici din punct de vedere politic, diviziunea est-vest nu mai spune mare lucru. Din solul estului îşi trag rădăcini politicieni de cele mai diverse orientări, de la creştin-democraţii conduşi de Angela Merkel, la neo-nazişti sau noua stîngă.

Din punctul de vedere al profilului internaţional, 15 ani de la reunificare, Germania încă se află în căutarea ecuaţiei care să satisfacă toate variabilele noii situaţii geo-politice. Atît acelea care îi pun în valoare rădăcinile istorice, cît şi cele care o pot mai bine poziţiona în Europa şi în lumea de mîine. "Drang nach Ost" s-a transformat într-o politică economică. Din marele adversar, Rusia a devenit marele partener. "Mittle Europa" nu mai este o contrapondere folosită în competiţia cu Franţa sau Marea Britanie, ci o zonă de integrare. Relaţia cu Franţa s-a nuanţat, cîştigînd în elasticitate. Cea cu Statele Unite, încă aşteaptă un concept.

Germania, 15 ani de la reunificare, o certitudine: nu mai este obligată să se împartă între Est şi Vest. Şi o promisiune: să devină pilonul principal al construcţiei politice şi economice care leagă, uneşte, integrează cele două puncte cardinale, separate pînă acum de istorie.