ESTE DOBÂNDA NEGATIVĂ DE POLITICĂ MONETARĂ ULTIMA SPERANŢĂ ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE? Japonia a făcut ultimul pas de la Abenomics către economia kamikaze

Până la sfârşitul anilor "80, Japonia a cunoscut o dezvoltare fără precedent, al cărei motor a fost, în principal, exportul bazat pe înalta tehnologie. Bursa de la Tokyo a atins un maxim istoric în 1989, deşi în anii "70 şi "80 yenul a cunoscut o apreciere aproape continuă faţă de dolarul american.

În ultimul deceniu din secolul trecut, visul s-a sfârşit, iar de atunci autorităţile japoneze încearcă, fără succes, readucerea economiei pe o traiectorie sustenabilă de creştere.

S-a încercat totul în această perioadă, inclusiv tipărirea directă pentru achiziţionarea unei palete largi de titluri financiare, dar nu şi dobânzile negative de politică monetară.

Relaxarea cantitativă a condus la deprecierea semnificativă a monedei naţionale în ultimii trei ani, însă efectele s-au văzut doar la nivelul indicilor bursieri şi aproape deloc la nivelul economiei reale (vezi grafic).

Eşecul tot mai evident al politicii economice promovate de guvernul condus de Shinzo Abe, cunoscută sub numele Abenomics, a determinat Banca Japoniei să treacă şi dobânda negativă în lista instrumentelor neconvenţionale de politică monetară.

Programul extraordinar de relaxare cantitativă nu a condus şi la stimularea activităţii din economia reală, unde se înregistrează probleme majore mai ales în sectorul industrial, în condiţiile scăderii cererii externe.

(continuare în pagina 3)

Unul dintre motivele principale îl reprezintă amânarea reformelor structurale, cea de-a "treia săgeată" din Abenomics, care mai include programul de stimulare fiscală şi relaxarea monetară.

Ultimele date oficiale arată scăderi peste aşteptări ale producţiei industriale şi ale cheltuielilor de consum ale gospodăriilor în decembrie 2015. Mai mult, exporturile îşi menţin evoluţia negativă, în special ca urmare a încetinirii considerabile a economiei Chinei.

În aceste condiţii, comitetul de politică monetară al Băncii Japoniei a decis, cu 5 voturi pentru şi 4 împotrivă, reducerea principalei dobânzi de politică monetară până la -0,1%, de la +0,1%. Scăderi ulterioare nu au fost excluse, în funcţie de evoluţia inflaţiei şi a economiei.

Orizontul de timp pentru atingerea ţintei de inflaţie de 2% a fost extins semnificativ, până la jumătatea anului fiscal 2017/2018 (n.a. anul fiscal din Japonia începe la 1 aprilie).

Noua rată a dobânzii se va aplica doar pentru rezervele excedentare constituite de către băncile comerciale la banca centrală în urma noilor etape ale programului QE, pentru celelalte categorii de rezerve fiind aplicate dobânzi de 0,1%, respectiv 0%.

Decizia neaşteptată a Băncii Japoniei a creat o volatilitate extrem de ridicată pe piaţa financiară internă. Indicele Nikkei 225 a variat într-un interval de circa 870 de puncte, o creştere de peste 3% fiind urmată de o cădere sub închiderea din ziua precedentă. Principalul indice bursier din Japonia şi-a reluat ulterior creşterea şi a închis şedinţa cu un avans de 2,8%, până la 17.518.

Volatilitate ridicată a înregistrat şi cursul valutar, moneda naţională depreciindu-se până la 121,3 JPY/USD, iar randamentul obligaţiunilor guvernamentale pe 10 ani a scăzut la un nou minim istoric, de 0,104%, conform datelor de la Investing.com.

În ciuda deprecierii semnificative a yenului faţă de dolarul american în ultimii trei ani, performanţa exporturilor nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, dar s-au accentuat presiunile inflaţioniste la nivelul importurilor.

"Decizia arată că Banca Japoniei doreşte deprecierea yenului şi creşterea în continuare a preţurilor importurilor", a declarat Daisuke Karakama, economist la Mizuho Bank în Tokyo, pentru Bloomberg.

Incertitudinea cu privire la efectele politicii monetare din Japonia se menţine, însă, la un nivel foarte ridicat, pe fondul neîncrederii investitorilor.

"Nu ştim dacă dobânda negativă va fi bună pentru economie", a mai precizat şi economistul de la Mizuho Bank, deoarece "chiar şi un succes al dobânzii negative în Europa nu garantează acelaşi lucru pentru Japonia".

Doar cu o săptămână în urmă, guvernatorul Băncii Japoniei, Haruhiko Kuroda, a negat, în cadrul Forumului de la Davos, că există planuri pentru trecerea la dobânzi negative. Se pare că scăderea accelerată a burselor, cu efect deosebit de negativ mai ales asupra fondurilor de pensii, "forţate" să-şi crească portofoliile de acţiuni în urma politicii ultrarelaxate a Băncii Japoniei, a determinat acţiunea precipitată a autorităţii monetare.

"BCE a arătat că o combinaţie între QE şi dobânzile negative poate funcţiona", a declarat un oficial de la Banca Japoniei pentru Reuters, singura problemă fiind aceea a unor "dificultăţi tehnice care au fost depăşite".

Optimismul născut din disperare al autorităţii monetare din Ţara Soarelui Răsare nu a avut, însă, ecou şi în rândul analiştilor.

"Este doar o taxă suplimentară impusă asupra consumatorilor, iar Banca Japoniei a ridicat miza bătăliilor valutare globale", consideră Peter Boockvar, analist la Lindsey Group, conform unei ştiri Bloomberg. Prin ultima măsură a acesteia, autorităţile de la Tokyo au mai făcut un pas către "economia kamikaze", după cum mai precizează Boockvar, deoarece "a crede că o inflaţie mai mare condiţionează accelerarea creşterii economice este o absurditate"

"Nu ne aşteptăm la un impact semnificativ asupra economiei reale şi inflaţiei", au precizat şi analiştii de la HSBC.

Kit Juckes, analist la Société Générale, se întreabă dacă dobânda negativă va determina schimbarea comportamentului de economisire al populaţiei şi răspunde negativ. În opinia lui Juckes, "ratele negative nu pot convinge o populaţie îmbătrânită, cu pensii şi asigurări de sănătate insuficiente, să nu mai economisească", după cum scrie Bloomberg.

Critica cea mai dură vine, însă, din partea investitorului elveţian Marc Faber, care a declarat că "politicile băncilor centrale s-au dovedit a fi un eşec total", după cum scrie MarketWatch. În opinia sa, "este o nebunie să acorzi atâta putere bancherilor centrali, care nu sunt decât nişte profesori care încearcă să ţintească inflaţia, cursurile de schimb sau cantitatea banilor".

În primele luni după atacul de la Pearl Harbor, flota japoneză din Pacific avea în dotare cel mai performant avion de vânătoare din lume, Zero, a cărui dominaţie o fost eliminată treptat, odată cu introducerea unor tactici şi echipamente noi de către Aliaţi.

Către sfârşitul războiului, Zero a fost modificat pentru a servi în operaţiunile kamikaze, pe fondul prăbuşirii capacităţii industriale a Japoniei.

Printr-o ironie a istoriei, calea către glorie şi decădere a unui simbol al puterii imperiale din prima jumătate a secolului trecut este repetată acum de întreaga societate şi al său "motor" economic.

Oare cine mai poate opri această misiune kamikaze?