Este inevitabilă lansarea unui nou program de relaxare cantitativă în Statele Unite?

Tema principală a folclorului pieţelor din ultimele luni este aceea a succesului politicii monetare din Statele Unite, a cărei implementare înţeleaptă de către Federal Reserve a permis redresarea celei mai mari economii din lume.

Mai mult, numeroase voci susţin că finalizarea programului de relaxare cantitativă nu va avea un impact deosebit asupra economiei reale, în condiţiile în care există destule semnale privind sustenabilitatea redresării.

Poate cel mai important este menţinerea tendinţei de scădere a ratei şomajului, care a ajuns la 5,9% în septembrie 2014, cel mai redus nivel din iulie 2008.

Din păcate, în spatele acestui număr există acuzaţii de manipulare a datelor de către Census Bureau, instituţia care se ocupă de efectuarea sondajelor pe baza cărora BLS (Bureau of Labor Statistics) raportează rata şomajului.

De peste un an, jurnalistul John Crudele, de la New York Post, se luptă cu autorităţile pentru a obţine răspunsuri care să confirme veridicitatea rapoartelor oficiale.

Recent Crudele a scris despre un supervizor regional de la Census Bureau, care şi-a informat superiorii despre posibila falsificare a datelor de către angajaţii care participă la efectuarea sondajelor. Nu s-a întâmplat nimic şi nu au existat reacţii ale biroului regional.

Informaţii au fost trimise şi Congresului, dar Comitetul Economic al instituţiei a precizat că nu se poate pronunţa în ceea ce priveşte fraudarea datelor statistice, deoarece Departamentul Comerţului, în subordinea căruia se află Census Bureau, a "obstrucţionat" ancheta, după cum mai scrie John Crudele.

"Când apar întrebări despre calitatea datelor, răspunsul meu este simplu, nu există aşa ceva", a declarat supervizorul de la Census Bureau, care a mai precizat că "nu am încredere în datele publicate de Census Bureau".

Cu sau fără încredere în datele de la Census Bureau, declinul ratei şomajului a avut loc pe fondul unei evoluţii deosebit de îngrijorătoare a pieţei muncii din SUA. Numărul persoanelor din cadrul forţei de muncă a crescut cu 0,9% în intervalul iulie 2008 - septembrie 2014, până la 155,862 milioane, iar numărul persoanelor din afara forţei de muncă a crescut cu 16,6%, până la 92,584 milioane, un nou nivel record. Dacă aşa arată "redresarea" economică, oare cum ar arăta o recesiune "oficială"?

O altă instituţie din subordinea Departamentului Comerţului, Biroul de Analiză Economică, raportează evoluţia Produsului Intern Brut, care a înregistrat o creştere anuală de 2,6% în T2 2014, în condiţiile unei creşteri trimestriale de 1,1% (n.a. conform datelor de la Bureau of Economic Analysis, creşterea din T2 2014 a fost de 4,6%, dar aceasta este valoarea anualizată a creşterii trimestriale).

De la sfârşitul celui de-al doilea trimestru al anului 2008, Produsul Intern Brut al Statelor Unite a crescut, în termeni nominali, cu 17% până în T2 2014, ajungând la 17,328 trilioane de dolari. În aceeaşi perioadă, datoria publică a crescut cu 85,8%, până la 17,632 trilioane de dolari. Magnitudinea divergenţei dintre cei doi indicatori, din 2000 până la mijlocul acestui an, subliniază adevărata natură a "redresării" economice din SUA (vezi grafic).

Astfel, în ultimii 14 ani, creşterea cumulată a datoriei publice a fost de 205,4%, în timp ce creşterea PIB-ului nominal a fost de 72,7%. Din nou, aşa arată o economie care a depăşit criza?

Într-un editorial din luna mai 2014, scris pentru cotidianul Darien Times din statul american Connecticut, James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", arăta că "finalizarea programului de relaxare cantitativă în acest an nu schimbă cu nimic faptul că economia este fragilă din punct de vedere fundamental", iar "Federal Reserve va trece la QE4 în 2015". Rickards a estimat, totodată, că bursele americane vor cunoaşte un declin substanţial în 2014, pe fondul unei volatilităţi ridicate, în condiţiile în care se închide robinetul banilor ieftini.

Creşterea accelerată a indicelui VIX (n.a. indicele volatilităţii de la Chicago Board Options Exchange) din ultimele două luni, pe fondul unei tendinţe negative semnificative a principalilor indici bursieri americani, pare să confirme prognozele lui Rickards. Acum nu mai rămâne decât să fie confirmată tendinţa şi după trecerea la programul de relaxare cantitativă în zona euro.

Însă încetinirea semnificativă a creşterii economice globale nu mai oferă băncii centrale americane luxul aşteptării, chiar dacă anumiţi preşedinţi ai diviziilor regionale încearcă să minimalizeze pericolul.

John Williams, preşedintele Federal Reserve Bank of San Francisco, a precizat, într-un interviu acordat Reuters, că Fed-ul va amâna creşterea dobânzii de politică monetară doar dacă inflaţia şi salariile nu vor creşte.

Williams, un apropiat al preşedintelui Janet Yellen, va deveni, anul viitor, unul dintre membrii cu drept de vot din FOMC (n.a. Comitetul de politică monetară al Federal Reserve), după cum scrie Reuters. O altă declaraţie a sa ridică, însă, un serios semn de întrebare.

"John Williams a declarat că relaxarea cantitativă a reuşit să scoată economia din recesiune şi nu va ezita să aprobe un nou program de relaxare cantitativă", se mai arată în articolul de la Reuters. Fragmente ale interviului au fost preluate şi pe site-ul televiziunii CNBC, iar reacţiile cititorilor au fost deosebit de negative.

"Sunt fericit să văd că nu mai sunt comentarii care să indice o încredere cât de mică în maeştrii schemelor Ponzi", scrie un cititor, iar majoritatea opiniilor arată lipsa de încredere în capacitatea Federal Reserve de a pune punct cu adevărat tipăririi.

Mult mai grav este, însă, faptul că şi profesioniştii pieţelor financiare şi-au pierdut încrederea. "Investitorii sunt şocaţi de faptul că vrăjitorii monetari nu mai au la îndemână trucuri magice pentru redresarea creşterii economice globale. Chiar şi vrăjitorii încep să admită că puterile lor sunt limitate", a declarat Ed Yardeni, preşedinte la Yardeni Research şi fost economist-şef la Deutsche Bank, conform unui articol Bloomberg. Alberto Gallo, de la Royal Bank of Scotland, a avertizat investitorii că vor intra "într-o lume a durerii".

Pentru Ambrose Evans-Pritchard, de la cotidianul britanic The Telegraph, "economia mondială este aşa de avariată, încât s-ar putea să aibă nevoie de o relaxare cantitativă permanentă".

În faţa acestei "suferinţe", marile bănci centrale nu vor rezista şi vor distribui "gratuit" noi plasturi monetari, cu speranţa că adevărata boală mai poate fi ascunsă. Până când?