Este prea târziu pentru a opri sinuciderea economică şi implozia Germaniei?

O posibilă scufundare a gospodăriilor din Germania în frig şi întuneric peste câteva luni este cea mai mică problemă a guvernului de la Berlin.

Se pare că aproape nimeni din conducerea federală nu doreşte să analizeze impactul absolut devastator al dispariţiei energiei ieftine pentru cea mai mare economie a Europei.

Pentru primul deficit comercial lunar din ultimii 30 de ani, generat mai ales de creşterea explozivă a preţurilor energiei, s-au găsit o serie de explicaţii "liniştitoare", cu promisiunea că situaţia este doar temporară, iar excedentul va reveni cât de curând.

Parcă am mai auzit undeva despre anumite fenomene economice tranzitorii şi temporare, dar care s-au dovedit permanente şi cu impact deosebit de grav, nu doar asupra prezentului economiei europene, ci mai ales asupra perspectivelor pe termen lung.

Odată cu aplicarea sancţiunilor impuse Rusiei, care şi-au dovedit deja efectele dezastruoase, dar pentru Europa, autorităţile din Germania au trecut la aplicarea unor măsuri de politică energetică lipsite de orice sens şi de sustenabilitate.

Una dintre dovezi o reprezintă colapsul gigantului energetic Uniper, cel mai mare importator german de gaze din Rusia.

Bloomberg scrie că Uniper are mai multe centrale energetice în Europa şi Rusia, este activă pe piaţa gazelor naturale, a certificatelor de carbon, a cărbunelui şi deţine numeroase facilităţi de stocare a gazelor naturale.

Conform reglementărilor actuale, Uniper trebuie să asigure un anumit preţ de furnizare a gazelor în Germania, atât pentru gospodării cât şi pentru firme, însă acest preţ este cu mult mai mic decât preţul de achiziţie a gazelor de pe piaţa spot, care a ajuns recent până la circa 2.000 de euro pentru 1.000 de metri cubi.

În aceste condiţii, pierderile zilnice ale companiei Uniper au ajuns de ordinul zecilor de milioane de euro, iar pachetul de susţinere financiară, de circa 9 miliarde de euro, este insuficient şi reprezintă doar o soluţie temporară. Nici naţionalizarea nu are o viabilitate mai mare, în condiţiile în care ţările europene au renunţat la contractele pe termen lung cu Rusia, care asigurau preţuri reduse şi predictibile.

Cazul Uniper nu este singular. Toate companiile din sectorul energetic se confruntă cu probleme care nici măcar nu mai pot fi caracterizate drept mari, ci au ajuns la dimensiuni existenţiale, pe fondul limitării preţurilor la nivelul consumatorilor.

După cum scrie Wall Street Journal, guvernul de la Berlin este gata să aplice programe de bailout pentru toţi furnizorii de energie, pe fondul unor măsuri de raţionalizare a gazelor şi apei calde şi de naţionalizare a unor active deţinute de companii din Rusia, în condiţiile în care preţul gazelor naturale poate ajunge în perioada următoare la un nivel de 6 ori mai mare decât cel din urmă cu un an.

După apelul adresat guvernului, autorităţile de la Berlin au găsit soluţia introducerii unor taxe suplimentare pentru consumatori, iar sumele astfel colectate vor fi transmise către companiile din sectorul energetic. Este greu de crezut că o astfel de "soluţie" poate funcţiona pe termen mediu şi lung, dar este sigur că va determina creşterea fenomenului de sărăcie energetică în rîndul populaţiei.

La nivelul companiilor industriale situaţia este cel puţin la fel de dramatică. Rainer Dulger, preşedintele Confederaţia Asociaţiilor Patronale Germane (BDA), a declarat, după o întâlnire cu Olaf Scholz, că "Germania se confruntă cu cea mai dură criză economică şi socială de la reunificare", după cum scrie Financial Times.

În articolul de la FT nu se precizează care ar putea fi cauza unui astfel de optimism debordant, în condiţiile în care tot preşedintele BDA sublinia că "firmele nu ştiu ce focuri să stingă mai întâi". "Este un deficit mare de forţă de muncă, materiale, personal, iar lanţurile de provizionare sunt făcute praf", a mai declarat Dulger pentru FT.

Cu toate acestea, problema fragmentării şi întreruperii lanţurilor de aprovizionare poate fi doar la început pentru Germania. WSJ a scrie recent că "întreruperea gazelor din Rusia ameninţă cel mai mare complex chimic din lume".

Este vorba despre uzina integrată a companiei BASF de la Ludwigshafen, ai cărei directori au început să facă planuri pentru oprirea producţiei.

"Ameninţarea nu este doar pentru BASF şi cei 39.000 de angajaţi din Germania, ci şi pentru alte companii chimice de pe lanţul industrial, cu efecte dincolo de sectorul chimic", arată WSJ. "Nu există soluţie pe termen scurt pentru înlocuirea gazelor naturale din Rusia", a declarat recent Martin Brudermuller, directorul executiv al companiei BASF.

Pe fondul acestor tensiuni fără precedent care se acumulează la nivelul economiei Germaniei şi a celorlalte economii din Europa, Axel Gedaschko, preşedintele Asociaţiei Centrale a Industriei Imobiliare din Germania, a avertizat că "situaţia este mai mult decât dramatică, iar pacea socială a Germaniei este în mare pericol", conform unui articol din FT.

Probabil că şi această afirmaţie subestimează pericolul unei explozii sociale în cea mai mare economie a Europei, mai ales dacă luăm în considerare numărul mare de imigranţi din ultimii ani, în special cei primiţi cu braţele deschise de fostul cancelar Angela Merkel din 2015.

Pentru Glenn Diesen, profesor la University of South-Eastern Norway, editorul revistei "Russia in Global Affairs" şi autor al cărţilor "Great Power Competition in the Fourth Industrial Revolution" şi "Europe as the Western Peninsula of Greater Eurasia", criza economică din Germania reprezintă "un studiu fascinant al automutilării".

Deoarece competitivitatea Germaniei a depins tot mai mult, în ultimele trei decenii, de importul energiei ieftine din Rusia, în timp ce Rusia a devenit o piaţă tot mai mare pentru exporturile tehnologice ale Germaniei, noua situaţie implică o pierdere majoră a competitivităţii faţă de Asia.

"În timp ce Rusia îşi poate diversifica exporturile de energie, capacitatea Vestului de a-şi diversifica importurile a fost subminată de alte politici aplicate în perioada erei unipolare", scrie profesorul norvegian într-un articol recent de pe site-ul Russia Today.

Mai mult, Rusia dispune, în relaţia cu Germania, de "controlul escaladării", adică de "capacitatea de a impune costuri asupra adversarilor şi de a de-escalada atunci când s-au obţinut concesiile dorite".

Un astfel de "exerciţiu" în escaladare pare să se desfăşoare chiar acum în legătură cu turbina reparată de Siemens în Canada, care nu este returnată pentru a fi instalată în magistrala Nord Stream 1 din cauza sancţiunilor impuse Rusiei. Autorităţile germane au solicitat returnarea turbinei pentru a nu oferi lui Vladimir Putin şi alte motive de întrerupere a gazelor şi chiar au oferit guvernului canadian o "soluţie" de evitare a responsabilităţii legale pentru ocolirea sancţiunilor, soluţie puternic contestată de Ucraina.

Pe de altă parte, Klaus Ernst, preşedintele Comisiei pentru Energie din Bundestag a cerut recent autorităţilor de la Berlin să înceapă negocierile pentru deschiderea magistralei Nord Stream 2.

Acesta este contextul în care au apărut informaţii cu privire la negocieri secrete privind oprirea războiului din Ucraina, iar principalul motiv ar putea fi chiar teama autorităţile de la Bruxelles în faţa perspectivelor unor revolte sociale fără precedent.

Frans Timmermans, vicepreşedintele Comisiei Europene şi coordonatorul Pactului verde european, a avertizat recent că "Europa se confruntă cu pericolul mare al unui conflict foarte, foarte puternic", după cum scrie cotidianul The Guardian, pe fondul exploziei preţurilor energiei.

Soluţia propusă de Timmermans este revenirea pe termen scurt la combustibilii fosili pentru prevenirea revoltelor sociale. "Dacă societatea este măcinată de conflict deoarece nu există energie, atunci sigur nu ne vom atinge obiectivele climatice", a mai subliniat oficialul Comisiei Europene.

Să reprezinte această declaraţie un prim pas al trezirii la realitate pentru autorităţile europene? Deocamdată este prea devreme pentru un astfel de verdict. Pasul acesta este condiţionat de renunţarea la ideologia distructivă care a condus politicile europene în ultimele decenii, politici bazate pe ignorarea iresponsabilă a celor mai elementare legi ale fizicii.

Într-o carte de referinţă publicată în 1975, "When Money Dies: The Nightmare of the Weimar Collapse", Adam Fergusson prezintă o cronică a colapsului hiperinflaţionist din Germania interbelică.

În capitolul care descrie "alunecarea către hiperinflaţie", autorul a preluat o serie de relatări dintr-o carte scrisă de Pearl Buck, "How It Happens: Talk about the German People" (1947).

"Inflaţia a finalizat procesul degradării morale pe care l-a început războiul", arată scriitoarea americană, iar "oamenii au devenit cinici şi fiecare vedea în ceilalţi un duşman". Afirmaţia este universal valabilă pentru orice societate, chiar şi în absenţa unui război premergător.

Pe fondul evaporării complete a economiilor şi a durerii nemărginite provocate de pierderea celor doi fii în război, un cuplu a ales să-şi pună capăt zilelor prin gazare în propria sobă, după cum relatează Pearl Buck.

Măcar atunci au avut această opţiune. În curând pensionarii Germaniei nu vor mai avea acest "noroc", în condiţiile în care autorităţile prezintă deschis propuneri pentru dezmembrarea reţelei de gaze naturale.

Atunci mai rămâne opţiunea cuielor în priză? Nu se ştie sigur. Răspunsul este vînare de vânt şi soare.