Euro-eveniment Nicolae Maniu la Bucureşti

Înainte chiar să înceapă şcoala, şi a început cu două zile mai devreme, au fost reluate licitaţiile de artă. Casa Alis, cea mai veche de la noi, a procedat la o schimbare semnificativă, a plecat şi din sediul ultimilor buni ani şi din weekend. Adică s-a mutat la nivel înalt, în Piaţa Victoriei, într-un loc de expoziţii şi vernisaje încă destul de puţin cunos­cut, deşi e simplu, drept înainte şi cu liftul pînă la ultimul etaj. Iar ziua vînzării s-a mutat de sîmbătă, marţea, schimbîndu-se şi principiul de bază care face din licitaţiile de artă o întîlnire de afaceri, la ceas de seară, şi nu o mondenitate de weekend care ar trebui să ţină locul achiziţionării de legume proas­pete din cea mai apropiată piaţă sau plimbării uşoare prin parcuri, cu o vată de zahăr în mînă. Alis făcuse deja un gest mobil, mutîndu-şi sîmbăta tradiţionala întîlnire de duminică, din două în două săptămîni. Motivul principal a fost evitarea suprapunerii cu şedinţele Goldart, mai ales cînd şi această casă a ridicat ritmul tot la două săptămîni. Cu ani în urmă, semnalam înghesuiala de duminică, mai ales dimineaţa, cu cel puţin două licitaţii, Alis şi Monavissa sau/şi Goldart, plus un ShopArt sau Rom-antique, ce vremuri! Dacă se mută şi Goldart joia, după cum intenţionează, rămînem, în dimineaţa de duminică, doar cu biserica sau piaţa de legume, eventual un tîrg de vreme frumoasă, cel puţin cît permite vremea.

Duminica trecută, Goldart a început sezonul cu o ofertă bogată, generoasă şi accesibilă. Într-o grăbită privire să studiem rezultatele. Preţul cel mare, 58 de mii, adică ceva pes­te jumătate de miliard, a fost reu­şit de un peisaj cu rîu de Camil Ressu. Urmează o scenă marină cu stînci, Capri de Negely, la 13 mii, şi un mal de Herăstrău de Verona cu 8,5 mii de lei. În apropiere de 5 milioane vechi se află un Ghiaţă din mahala, deci cu 8 mii de lei. Dintr-un subiect la modă şi atunci şi acum s-a dat o mîţă de Balcic în violet de Murariu, Marilena, cu 5,5 mii de lei, dar şi, cu 3,5 mii de lei, de Cecilia Cuţescu, o tempera cu un colţ de terasă din Balcicul de atunci, de cînd artiştii Storck îşi ridicau probabil cea mai frumoasă vilă din Bulgaria, după cum o spun chiar simpaticii noştri vecini. Un crîng cu ţărăncuţă sau "Ţărăncuţă în tîrg" de L. A. Biju s-a dat cu 5 mii, iar 2,8 mii de lei s-au dat pe flori de cîmp în vas de pămînt de Dan Băjenaru. Un preţ identic a obţinut şi neidentificabilul M. Stăncescu pentru alte flori de cîmp. O scenă emblematică cu "amatori de tablouri" de Aurel Bordenache, în autentificare braşoveană, desigur, că doar ei îşi mai amintesc de sensibilul artist, s-a vîndut cu 2,2 mii. De asemenea, la licitaţia Goldart de duminica trecută, o toamnă splendid de simplă de Ana Asvadurova Ciucurencu s-a vîndut cu doar 2 mii, la acelaşi preţ cu un desen în creion de Pallady.

Dînd curs unui instinct de plasare pe piaţă demn de strategia unei case de licitaţii de artă de succes, Radu Boroianu vine, la scurt timp după Artmark, cu o nouă deschidere de drum, o galerie, una Europeană şi de Artă. Momentul este bine ales pentru a lansa proiectul său la care lucrează de ceva timp, cu idei conturate şi fezandate în timp. Aspectul este cel al unei vile de pe Regina Maria care a fost transformată în casă a artei, cu camere de expunere şi subsol de restaurare.

Meniul manifestărilor este alcătuit cu mare clasă. În primul rînd este oferta de bază, o galerie serioasă, cu piese de bun gust şi mare valoare, pictură, sculptură, mobilier şi alte subdiviziuni ale artei decorative. European Art Gallery vine şi cu concretizarea accesibilă a unui gînd mai vechi care pică la fix, un laborator de expertiză ştiinţifică. Este un instrument destul de simplu, nu se inventea­ză roata, iar lipsa lui pînă acum de pe piaţa românească ar trebui să ne dea de gîndit. Îl salutăm, deşi nu avem convingerea că este dorit şi va fi căutat, deşi plouă cu semne de întrebare prin vînzările de la noi, ca în filmele americane cu confetti. Pentru a da fiori, garantăm că totul se vede, şi structura pînzei, şi compoziţia mineralogică a culorilor, şi semnăturile puse mult după decesul autorului.

Felul de rezistenţă sau surpriza mare a zilei este prezenţa în noua galerie, în carne şi oase dar şi cu pic­turi, a parizianului Nicolae Maniu, care este mai cunos­cut prin Singapore, Miami, Paris şi chiar la Cluj, decît pe la noi. Pictor de mare profunzime, care iscă filosofie şi întrebări din fiecare clipă şi imagine de viaţă, Nicolae Maniu a pornit prin artă de la sculptură iar acum cîştigă dînd culoare materiei şi materialului. Stabilit în Franţa, are un contract pe care mulţi îl visează, cu un lanţ de galerii de artă de mare prestigiu din întreaga lume, şi cum termină o pictură ea pleacă spre clienţi din oraşele cu nume legendare unde firma are galerii. Totul cu numele Nicolae Maniu. În România priveşte cu nesaţ orice posibilitate de a fi prezent şi avem nevoie, şi el, dar mai ales noi, de prezenţa sa pe piaţa şi în viaţa noastră. Nu este simplu, lucrările sale sînt extrem de laborioase, nu apar peste noapte, iar ritmul rapid al vînzării nu permite acumularea lor pentru simeze de autor. Şi nici ocaziile serioase nu abundă pe plaiurile noastre într-atît încît să-l scoţi din ritmul său serios, occidental, pe artist. Altfel, disponibilitate pentru români şi putere de lucru are Nicolae Maniu din plin.

Radu Boroianu a găsit, se pare, formula de a transpune în fapte speranţa de a-l avea în Bucureşti pe marele pictor român. De o jumătate de an pregăteşte deschiderea galeriei sale iar pictorul de tot atît timp a lăsat mai în spate alte planuri pentru a se concentra pe expoziţia sa de la Bucureşti. A mai expus la noi în 1996, pe cînd nu avea contractul globalizant cu Opera Gallery. A adus o mare expoziţie în Clujul natal şi al tuturor celor iremediabil dragi, expoziţie care a venit în vizită şi la Bucureşti. În rest sînt apariţii rare şi singulare, ca o ţinere aproape de acasă. Dacă la Cluj se cumpără Nicolae Maniu în ultimii ani, în Bucureşti este mereu o descoperire, o aflare cu uimire a unui caz româ­nesc de succes, de acolo de unde ni se repatriază europenii, la 300 de euro expulzarea.

Vestea se strigă tare, Nicolae Maniu este la Bucureşti, cu pictura sa cu tot. Nu mai există scuze!