Exilul Guvernului catalan pare să fie benefic cauzei separatiştilor

Fostul lider separatist catalan Carles Puigdemont trăieşte în exil în Bruxelles, de şase luni, însoţit de majoritatea miniştrilor săi, scrie vilaweb.cat, menţionând că în urma declanşării articolului 155 prin care Spania a preluat controlul asupra Cataloniei după proclamarea Republicii Catalane de către Parlamentul local, la 27 octombrie, guvernul s-a refugiat în Belgia ca să evite încarcerarea.

Naţionaliştii spanioli au văzut exilul ca o metodă de a fugi de responsabilitate, o mişcare pe care au ridiculizat-o, însă, în lumina internaţionalizării cauzei catalane, aceasta ar putea fi văzută ca un succes.

În primele săptămâni de exil, trei miniştri - Joaquim Forn, Meritxell Borras şi Dolors Bassa - au ales să se întoarcă în ţară şi să se prezinte în faţa Curţii Naţionale a Spaniei. Forn este ţinut în arest preventiv de atunci. Bassa a revenit în închisoare pe 23 martie, după ce a fost reţinut o lună între noiembrie şi decembrie, în timp ce Borras a fost eliberat în decembrie. Alţi patru miniştri - Toni Comin, Lluis Puig, Clara Ponsati şi Meritxell Serret - au rămas în Belgia împreună cu preşedintele. Restul de cinci miniştri - Oriol Junqueras, Jordi Turull, Josep Rull, Raul Romeva şi Carles Mundo - au decis să nu meargă la Bruxelles, astfel că fost trimişi în închisoare, unii dintre ei fiind încă privaţi de libertate.

Judecătorul spaniol Pablo Llarena a emis ulterior primul mandat european de arestare, iar guvernul aflat în exil s-a predat autorităţilor belgiene. Cu toate acestea, înainte de soluţionarea cauzei, Llarena a decis să retragă mandatul, temându-se de o piedică din partea justiţiei belgiene. Apoi, guvernul în exil a început să-şi construiască o structură operaţională şi să organizeze întâlniri în mod regulat. Puigdemont a avut apariţii în presa internaţională, denunţând represiunea mişcării de independenţă şi trimiterea în închisoare a guvernului catalan. La 25 martie, după mai multe zile petrecute în Elveţia şi Finlanda, Puigdemont a fost ares­tat în Germania, în timp ce se întorcea în Belgia pentru a se prezenta în faţa autorităţilor de la Bruxelles. Acesta a fost ţinut în închisoarea Neumunster timp de douăsprezece zile, după care a fost eliberat la ordinul Curţii Supreme de Justiţie din Schleswig-Holstein, care a respins acuzaţiile de rebeliune din partea Spaniei.

Opinia publică germană, care până atunci s-a dovedit indiferentă faţă de procesul de independenţă al Cataloniei, a început să se schimbe, devenind critică faţă de Spania.

Puigdemont a susţinut o conferinţă de presă la Berlin, care a atras un număr mare de ziarişti din lume, reîn­viind interesul faţă de situaţia politică din Catalonia. Între timp, politicieni şi cadre universitare au semnat petiţii care solicită eliberarea deţinuţilor politici din Spania, iar organizaţii precum Amnesty International au emis rapoarte care critică guvernul spaniol în tratarea cazului.

Totodată, a luat fiinţă Platforma de Dialog UE-Catalonia, care solicită implicarea instituţiilor UE, respectiv participarea acestora la eforturile de mediere. În plus, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a convenit să investigheze acuzele lui Puigdemont împotriva Spaniei.

Exilul pare că a făcut ca procesul de independenţă din Catalonia să fie auzit dincolo de frontierele Spaniei şi că încălcările drepturilor fundamentale ale prizonierilor politici nu au fost trecute sub tăcere.