EXPLORÂND GRĂDINA CARPAŢILOR O autostradă cu dileme

Starea drumurilor este una din marile probleme ale turistului dornic să exploreze grădina din Carpaţi. Apariţia unui crâmpei de şosea este de fiecare dată un eveniment care trebuie sărbătorit. Dacă e vorba de o bucată de autostradă, care duce spre litoralul Mării Negre, bucuria este cu atât mai mare. Ca să fii părtaş la un astfel de eveniment îţi sacrifici câteva zile de concediu de odihnă şi te deplasezi în una din staţiunile din sudul litoralului de unde ai şanse mari să revii complet extenuat. Un sejur la Venus, Jupiter, Saturn sau Neptun poate fi rezumat foarte rapid, drumul face însă toţi banii.

Marea dilemă a turistului ajuns pe litoral este aceea dacă să investească aproximativ 40 de lei în chiria pentru o zi a două şezlonguri şi o umbrelă sau să-şi parcheze consoarta şi eventualele odrasle pe cearşaf, cu scoica în coaste, şi din banii economisiţi să aibă parte de o hidratare zdravănă cu apă îmbogăţită cu malţ şi hamei. De fapt aceasta e singura problemă majoră, în rest lucrurile sunt clare din start, în funcţie de bugetul cu care ai plecat la drum. Cort, pensiune sau hotel, "împinge tava" sau restaurant, şampanie în club sau o hamsie şi un lăutar stingher la o terasă fără pretenţii. Algele nu pot fi evitate şi nici amatorii de ronţăit seminţe pe plajă, dar nu există nicio satisfacţie care să nu implice şi mici sacrificii. În plus, am aflat că acelaşi soare încălzeşte şi turistul de la Saturn şi pe cel din Bahamas, aşa că mari diferenţe nu pot să fie, ci doar mici amănunte, de care un patriot niciodată nu se cramponează. Extenuat de alergatul printre şezlonguri şi umbrele care au invadat plajele, turistul român aflat în zona de sud a litoralului autohton a avut săptămâna trecută parte şi de o veste bună: premierul Emil Boc într-un duet deja consacrat cu ministrul Anca Boagiu a mai tăiat o panglică la o bucăţică de autostradă şi la o feliuţă de centură, în total 21 de kilometri care fac parte din proiectul mai amplu care leagă cu o panglică lată de asfalt Medgidia de Constanţa. Chiar dacă e mică, noua şosea dată în folosinţă înainte să-i vină vremea îl ajută pe călător să scape de circulaţia perfect dezorganizată din Constanţa edilului mort după carnavaluri, Radu Mazăre. Un şofer cu atenţia setată la maxim avea 50% şanse să nimerească pe şoseaua proaspăt inaugurată, venind dinspre Mangalia, la 48 de ore după ce Emil Boc trecuse prin zonă. Panourile sunt sublime, dar cam lipsesc, aşa că pe post de ghid e aşezat în mijlocul unui sens giratoriu un poliţist. Răguşit, plictisit, dar cu simţul umorului activ, omul legii îţi confirmă că ai făcut alegerea corectă după care simte nevoia să condimenteze discuţia cu un mic banc legat de lungime şi înălţime, în ecuaţia umoristică fiind plasaţi premierul şi autostrada. Drumul e unul ca de început de lume, poduri suspendate în aer, fără nicio ieşire la niciunul dintre capete, gropi sănătoase în stânga şi-n dreapta, muncitori puşi la rotisat pe marginea şanţului şi certitudinea că proaspăt inaugurata autostradă este abia în faza de nou-născut, până la majorat urmând să mai treacă ceva vreme. Dacă eşti uşor răcit de la atâta bere rece consumată la nivelul nisipului, după trei strănuturi ai terminat drumul şi ajungi la un nou giratoriu. Aici ai din nou 50% şanse să faci alegerea corectă. Există două mici indicatoare, unul te îndreaptă către Călăraşi iar celălalt spre Constanţa şi Cernavodă, Bucureştiul încă nu a fost inclus în ecuaţie şi nici ceva legat de o direcţionare către autostrada A2. Prima reacţie e să nu vrei să te îndrepţi spre Constanţa, eşti sătul de învârtitul în jurul cozii. Cine alege Călăraşi trebuie să aibă rezervorul bine garnisit şi nervi de fier. Dacă în ciuda primului instinct o porneşti spre Constanţa ai făcut alegerea corectă. După câţiva kilometri te întorci la civilizaţie, în primă fază eşti întâmpinat de câteva pâlcuri de fete care practică o meserie foarte veche, după care vin şi indicatoarele salvatoare. Din acest punct poţi alege în deplină cunoştinţă de cauză aşa că nu mai poţi da vina pe nimeni pentru propriile greşeli.