Fake ambasador, fake diplomaţie

Nu că m-ar mai mira ceva într-o lume care, de multişor vreme, s-a lepădat de orice repere, de orice puncte critice pentru orientarea politică, economică, socială, culturală sau morală. Mai precis, joacă alba-neagra cu ele, le învîrte şi le suceşte după plac şi după cum le vine la socoteală, unor şi altora. Rezultatul? Un bîlci multicolor plin de hoţi, de mardeiaşi şi de negustori corupţi pînă în măduva oaselor, mai rău chiar şi decît zbirii puterii puşi să le ocrotească "afacerile" ca să aibă de unde să îşi ia şi ei partea, a lor dar mai ales a şefilor cu fireturi multe de la care primesc solda şi ordinele. Un bîlci care are totuşi farmecul lui, aşa plin de distracţii cum se află, de dimineaţa şi pînă noaptea tîrziu. Numai bun pentru categoriile largi de gură cască, pentru negustorii de piei de cloşcă, pastramagii, zugravi de case români şi deţinători de antipriză de flaşnete în Popa Tatu, iar iarna de vicleimuri cu olteni! (Doamne, de ce ni l-ai mai dat pe Caragiale, ăsta, dacă nu ne-ai dat şi curajul să ne uităm măcar o dată într-un veac în oglinda pe care ne-a pus-o dinainte?!).

A venit deci şi ziua în care putem admira în toată splendoarea lui tabloul care ar putea fi intitulat: "Portret de fake Ambasador al unei Mari Puteri feştelit de mai marii lui". Ambasadorul cu pricina reprezintă, nu chiar pe oricine, ci China. Republica Populară, desigur. Marea Putere care anunţă pe oricine vrea să plece urechea că are de gînd să devină Prima Putere a Lumii în mai puţin de un secol. Adică să aibă atî­ta putere, economică şi militară, încît să facă orice ar tăia-o capul, cu oricine, inclusiv să le taie capul ălora de nu le intră în cap cine este noul stăpîn!

Ambasadorul cu pricina, Lu Shaye, a fost trimis şi acreditat nu în vreuna dintre oazele neştiute din marile pustiuri ale planetei, ci stă frumuşel într-o minunată reşedinţă, fix în buricul Parisului, pe strada lui Monsieur, la numărul 20. Colea, la doi paşi de malurile Senei! Iar el, Ambasadorul Chinei, cum este şi firesc, este curtat de cercurile diplomatice, politice, economice, militare, dar şi de media pariziană. Unde este întrebat de una, de alta. De exemplu, de chestia aia ciudată numită Ucraina şi "criza" de acolo. Strîns un picuţ cu cheia şmecheriilor gazetăreşti, să spună "pe bune" dacă Crimeea este sau nu parte a teritoriului statului suveran numit Ucraina, ambasadorul a dat-o la întors şi a devenit deodată "inovator fruntaş cu diplomă în dreptul internaţional şi în istorie". După zisele tovarăşului ambasador, din punct de vedere istoric Crimeea asta ba e a ruşilor, ba au făcut-o cadou altora, iar din punct de vedere al dreptului internaţional statele astea de se iţiră după ce URSS şi-a dat obştescul sfîrşit sunt aşa şi aşa, nici aşa, nici aşa....ce mai, nu exită nici un tratat care să le ateste existenţa ca state independente. Lecţia asta, am o bănuială, tovarăşul Lu a prins-o de la un alt tovarăş, Primakov, care explică cui vrea să asculte că nu Rusia, ci URSS a recunoscut independenţa noilor state independente, iar acum URSS nu mai există, ergo Rusia habar nu are dacă aceste state există sau nu există, oficial, legal, pe baza dreptului internaţional!!! Drept pentru care a şi declarat senin, nu o dată, ci de nenumărate ori, că "acţiunea militară specială" a Rusiei în Ucraina nu este şi nu poate fi agresiune, conform dreptului internaţional, pentru că Rusia se află, cumva, pe teritoriul ei în Ucraina sau în orice caz într-un teritoriu care nu este recunoscut ca stat independent, după toate regulile şi normele internaţionale pe care Rusia le respectă cu sfinţenie!! Trecem peste furtuna reacţiilor diplomatice ivită imediat după discursul "inovator" al Ambasadorului Lu, la televiziunea pariziană, şi ajungem în centrul compoziţiei picturale. Ministerul de Externe de la Beijing, instituţia unde tovaruşul Lu este angajat şi care l-a mandatat în calitate de Ambasador la Paris a dat aproape imediat un comunicat în care explică ce fel şi cam cîtă diplomaţie face individul Lu, la Paris! Textul cu pricina, cît se poate de oficial, desigur, anunţă lumii întregi că vorbele ambasadorului R. P. Chineze la Paris nu reprezintă o "declaraţie care reflectă o poziţie de politică, ci o expresie a vederilor personale, exprimate în cursul unei discuţii televizate". Altminteri "China respectă suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a tuturor naţiunilor şi sprijină obiectivele şi principiile Cartei ONU", amintind ceea ce tovarăşul Ambasador Lu pare să fi uitat, ori să nu fi aflat niciodată, anume că, "După colapsul Uniunii Sovietice, China a fost una dintre primele ţări care a stabilit relaţii diplomatice cu ţările respective"(!!!) Cu alte cuvinte, le-a recunoscut ca state independente şi suverane, membre cu drepturi depline ale comunităţii internaţionale, conform Dreptului şi Cartei ONU.

De unde se vede clar că în vremurile acestea în care fake-ul este monedă forte, diplomaţia are nevoie urgentă de inovaţii esenţiale. Ori, fiecare ţară să trimită cîte doi ambasadori în capitalele cu care vrea să aibă relaţii, unul care să spună ceea ce reprezintă politica oficială a statului care l-a trimis acolo, iar altul care să spună ce vrea el, cînd vrea el, ceea ce crede el că ar servi mai bine interesele găştilor politice cu care mai marii lui se află în strînse relaţii "de prietenire şi respect reciproc". Ori, dacă se rămîne la formula cu un singur ambasador, acesta să fie obligatoriu dotat cu un panou luminos în frunte, sau mă rog, la piept, dar vizibil. Un fel de stop cu două culori: verde cînd vorbeşte şi recită textul oficial de politică a statului pe care îl reprezintă şi roşu, atunci cînd vorbeşte ceea ce îi trece lui prin cap, fără nici o legătură cu poziţia oficială, alta decît vorba aceea de duh: "gura păcătosului, adevăr grăieşte!" Aviz amatorilor!