FALIMENTUL GRECIEI / CRIZA ECONOMICO - MORALĂ Între DA şi NU!

Situaţia actuală în care se află Grecia preocupă pe absolut toată lumea din această ţară, de la profesori universitari la muncitori necalificaţi, de la politicieni la sportivi, de la capii Bisericii Ortodoxe până la ultimul ateu. Reacţiile sunt diferite, unele luări de poziţie sunt primite cu aplauze, altele cu huiduieli, înainte de votul de duminică fiind evident că există două tabere, una care spune DA propunerilor venite dinspre FMI şi Banca Centrală Europeană şi alta care vede în NU singura opţiune în acest moment istoric.

Semnalele venite dinspre societatea civilă, de acum, dar şi din ultimii ani, sunt foarte interesante, dar şi de urmărit. Conform cotidianului Kathimerini, aproximativ 250 de profesori ai şcolilor şi universităţilor economice din Grecia au semnat o declaraţie comună, prin care susţin că singura opţiune pentru votul de duminică este "DA". Potrivit publicaţiei, profesorii consideră că, în acest moment crucial, trebuiesc evitate excesele de orice fel, poporul trebuie să fie unit, pentru a se păstra poziţia ţării în zona euro şi în UE, precum şi pentru a se păstra credibilitatea statului în comunitatea internaţională.

Autorii declaraţiei consideră că: "Programul de consolidare fiscală, eliberat în comun cu partenerii noştri şi cu alţi creditori, cum ar fi FMI, ar trebui să fie caracterizat de cele mai mici consecinţe posibile de recesiune şi de cel mai înalt nivel de protecţie socială, cu scopul creşterii economice şi al creării de locuri de muncă în sectorul privat cât de curând posibil". Incertitudinea politică prelungită a condus economia la o recesiune reînnoită, a inversat declinul şomajului, a redus veniturile fiscale şi a accentuat decalajul fiscal, mai susţin profesorii. Un punct de vedere interesant!

Poziţia premierului Greciei, Alexis Tsipras, este una cunoscută, succesul partidului său, Syriza, în alegeri bazându-se tocmai pe această atitudine faţă de creditorii internaţionali, manifestată din plin în aceste zile. Chiar dacă se află pe "paliere diferite", Biserica Ortodoxă a Greciei şi-a exprimat, de asemenea, poziţia fermă faţă de creditorii care au "ocupat" ţara. În octombrie 2010, enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei către popor a făcut vâlvă, problematica abordată fiind la fel de actuală şi în acest moment: "Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori. Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitările lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre. În faţa acestei situaţii, orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm într-un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că împing ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri. Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful aisbergului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului. Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, a contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi. Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele. (...) Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă "oare nu cumva i se vor micşora veniturile?", dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii "negustori de popoare". (...) La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor "pierde" păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni. (...) Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-vă în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu".

De altfel, Biserica Ortodoxă Greacă a încercat în ultimii ani să facă mai multe lucruri concrete pentru a ajuta ţara să iasă din impas, cea mai cunoscută fiind iniţiativa Arhiepiscopului Ieronim al II-lea al Greciei, legată de cedarea către stat, pe o perioadă determinată, a unei părţi din averea imobiliară a Bisericii. Site-ul orthonews.ro a publicat o scrisoare a Arhiepiscopului Ieronim al II-lea, făcută publică în urmă cu două zile, în care acesta îndeamnă poporul grec la unitate: "Naţiunea noastră trece prin cele mai critice vremuri de la al doilea Război Mondial încoace. Aceasta este o responsabilitate a noastră, a tuturor: pentru fiecare instituţie din această ţară, pentru partide, pentru Biserică şi pentru fiecare grec în parte. Mai presus de toate şi de orice, pe toţi ne uneşte dragostea pentru acest loc.Suntem neliniştiţi atât în privinţa prezentului, cât şi pentru viitor. De aceea, nu trebuie să permitem ca otrava diviziunii să fie picurată în sufletele noastre. Aşa ceva ar fi o crimă împotriva generaţiilor viitoare.Trebuie să le garantăm şi să le oferim copiilor noştri o Grecie care să se dezvolte, una care să progreseze. Să le oferim o Grecie care va continua cu încredere şi siguranţă să meargă înainte, pentru că este trup din trupul familiei noastre europene comune!Să nu punem în pericol realizările pe care le-au câştigat prin trudă vizionarii acestor locuri! Acest lucru nu se negociază!"

Crizele de toate felurile, inclusiv economice şi morale, care acum se manifestă din plin în Grecia, vor fi dezbătute cu siguranţă anul viitor, când, după 1.100 de ani, se va întruni Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Până atunci, greci vor demonstra prin vot că democraţia încă funcţionează.