English
Am comandat doar o supă. Acceptabilă, însă atmosfera din restaurant era deprimantă. Părea că maşina timpului era setată pentru anul 1986. Aşa că am cerut nota. Doream să plătesc şi să o şterg...
Moment în care chelnerul mă vede cu cardul în mână. "Nu aveţi cash?". Nu, chiar nu aveam, dar şi dacă aş fi avut, tot nu aş fi plătit cash... Vedeţi, am un motiv. Nu mai dau bacşiş.
Omul a insistat. "Pentru sume atât de mici, nu ne lasă şefu' să acceptăm plata cu card". Evident, trăim în România, unde legea trebuie să se încline în faţa dorinţei "şefului". Dar nu am fost impresionat. "Asta e problema şefului, - i-am spus chelnerului - nu a mea!". Aşa că i-am plătit cu cardul.
Înţelegeţi, desigur, mişcarea "şefului". Sumele acelea erau probabil nefiscalizate. Tranzacţiile cash au acest avantaj dubios, al anonimităţii. Le poţi ascunde uşor. Iar refuzul de a accepta carduri este şi un mijloc de a-i presa pe clienţi să plătească bacşiş. Ceea ce, desigur, înseamnă că "şeful" este scutit de a le mai plăti chelnerilor un salariu decent.
Ce este bacşişul? Pare simplu, nu? Nişte bănuţi, acolo. Dar în schimbul a ce? Aici intervine problema.
La prima vedere, bacşişul este o plată pentru serviciile aduse. Aşa era sistemul înainte de război. Chelnerii nu aveau salariu şi atunci plăteai ceva în plus pentru serviciu.
Însă de mult nu mai este aşa în restaurante. Iar bacşiş se plăteşte în multe alte domenii. Acolo este limpede că explicaţia obişnuită - "Bacşişul este plata unui serviciu" - nu mai funcţionează. Nici nu are cum. Luaţi cazul unui taximetrist. Cursa costă 12,5 lei. Plăteşti 15. Ce anume plăteşti cu cei 2,5 lei în plus? Cursa? Imposibil. Asta costă 12,5 şi ai plătit-o. Deci ce plăteşti cu 2,5 RON?
Nimic. Aici este esenţa bacşişului. Este o plată pentru nimic. Nu primeşti nimic concret în schimb, nici un serviciu, nici un bun. În Orient bacşişul este, de fapt, o simplă cerşetorie. "Baksheesh, baba!", strigă cerşetorii din Pakistan.
Totuşi, mulţi dintre noi nu percep această dimensiune gratuită a bacşişului. Credem în "explicaţii" cum ar fi aceea legată de dificultatea de a avea "bani mărunţi". Absurd. Într-o economie normală, nu clientul, ci comerciantul are obligaţia de a avea "mărunt" în sertare. Magazinele occidentale dau restul la centimă. Plus că bacşişul adesea înseamnă sume mai mari decât "bani mărunţi".
Explicaţia pe care o auzim cel mai des este următoarea: dăm bacşiş pentru ca respectivul "să fie drăguţ". Sigur, asta poate însemna multe lucruri, în funcţie de context. Dacă însă ne uităm atent, de regulă nu înseamnă nimic. Iată proverbialul chelner. Ce înseamnă că "a fost drăguţ"? Că a adus la masă ce i-am comandat? (Dar nu am plătit pentru asta?). Că ne-a recomandat un fel anume de mâncare? (Dar nu asta trebuia să facă, oricum?). Că ne-a întrebat dacă ne place? (Bun, presupunând că ne ajută cu ceva, asta face 10% din valoarea unei mese la restaurant?).
Una dintre foarte puţinele explicaţii raţionale ale bacşişului care se pot avansa - dar şi aceasta acoperă doar o gamă foarte restrânsă - este aceea legată de minimizarea timpulului de interacţiune cu aceia care sunt plătiţi. Să ne întoarcem la taxi. Mi s-a întâmplat uneori să "rotunjesc" suma pur şi simplu pentru că doream să mă dau jos mai repede. Când îl vezi pe şofer că se caută prin buzunare, că pretinde că nu are "schimbat", îţi pierzi răbdarea.
Orice explicaţie, însă, se loveşte, la noi, de următoarea problemă. România este o ţară săracă. Şi totuşi, foarte mulţi oameni aruncă cu bani. Chiar şi cei care au salarii mici. Lasă bacşiş la frizeria de la bloc, "uită" să ia restul la pâine etc. Te-ai aştepta ca oamenii cu venituri modeste să fie atenţi cu fiecare bănuţ. Însă în viaţa reală lucrurile se petrec exact pe dos. O nepăsare uimitoare este comună.
Aşadar, de ce dăm bacşiş? Am văzut că, în esenţă, dăm aceşti bani în schimbul a nimic precis. Ceea ce înseamnă că trebuie să căutăm explicaţia bacşişului la nivelul antropologiei. Această ştiinţă ne vorbeşte, între altele, despre ritualurile specifice fiecărei societăţi.
Noi am păstrat forme mentale specifice societăţii tradiţionale. Iar una dintre acestea cere ca anumiţi oameni cu care interacţionăm să fie plătiţi. (Chiar simbolic). Banul este văzut ca un fel de răscumpărare pentru o interacţiune cu cineva "necurat". (Iată de ce mulţi dau "plicul" la medici şi nu, spre exemplu, la profesori).
Eram puşti când m-a oprit pe stradă o femeie. Locuiam în Berceni, la bloc. Însă antropologic vorbind, scena următoare este desprinsă, cred, din lumea rurală de acum câteva secole. Femeia avea o găină şi un cuţit. Mi-a cerut să tai găina.
Am rămas încremenit. Mi-a explicat că fiind femeie, ea nu are voie să taie animalul. (Nu ştiam că există această superstiţie). Mi-a spus că îmi dă bani (câţiva lei, mi-ar fi ajuns de o îngheţată).
Mi-a fost milă de biata găină. Am bâguit ceva şi am luat-o la sănătoasa. Suspectez că a găsit pe cineva să ia banii şi să taie bietul animal acolo, între blocuri, pe alee.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 07.03.2017, 01:48)
Autorul nu sa gandit la posibilitatea ca in multe firme care ofera servicii ,in special restaurante venitul salariatului se bazeaza pe bacsis (este si o influenta asupra modului de comportare a salariatului.) Ii sugerez autorului sa vorbeasca cu cu cei care lucreaza pe vasele de croaziera !
Fara bacsis nu ar avea salariati, ori ar trebui sa mareasca preturile ,astfel ar pierde multu pasageri. Care alternativa este mai buna ?
Criticul
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.03.2017, 04:48)
Vezi ca vasele de croaziera nu sunt in Romania, vorbesti ca sa te afli in treaba. Marirea preturilor se face oricum in conditiile in care dai pretul plus bacsisul. Autorul articolului are dreptate. Bacsisul este in unele sectoare doar o sustragere de la plata impozitelor.
1.2. Sume mici comision bancar (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Suma în data de 03.04.2017, 01:21)
Patronii, pe buna dreptate, nu accepta card la sume mici datorita comisionului bancar. Acesta este %, cel putin o suma. Dar de dragul unui mare articol spunem ce ne place.
2. "" seful"...salariu decent"
(mesaj trimis de anonim în data de 07.03.2017, 08:37)
Ai pus degetul pe rana.
Bun articol!
3. bacsis
(mesaj trimis de Gavrila în data de 07.03.2017, 09:52)
Intr-o povestire de Siskin, un rus bogat ajunge la un hotel din Elvetia. Liftierul este un tanar sarb. Rusul vrea sa-i lase bacsis. Sarbul refuza bacsisul pe motiv ca Rusia a sprijinit Serbia. La care rusul imediat dubleaza bacsisul. Cu alte cuvinte, bacsisul nu reprezinta o plata. El este un dar. Iar darul este esential in relatiile inter-umane. Spre exemplu, incercati sa nu-i faceti un dar sotiei de ziua ei sau de 8 martie. Si dupa aceea incercati sa-i explicati cum sta treaba cu fiscalizarea. Data viitoare cand mai ajungeti la restaurantul unde nu ati lasat bacsis s-ar putea sa primiti ciorba rece, pt ca nu scrie nicaieri ca trebuie sa fie calda si asa mai departe. Receptionera careia nu i-ati lasat bacsis s-ar putea sa va spuna ca trebuie sa va intoarceti peste cinci ore pt check in, asa cum scrie mare pe rezervare. Hai sa nu facem greseala lui Shylock, sa cerem dreptate. S-ar putea sa regretam.
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 07.03.2017, 11:11)
... un om intra intr-un bar ... solicita o cafea ... barmanaul spune: ne pare rau, a picat serverul! ... un om in statia de autobuz ... solicita un bilet ... vanzatorul raspunde: ne pare rau, a picat severul! ... un om la un bancomat ... solicitand rezerve pentru a plati intretinerea, se adreseaza casierului automat ... casierul automat raspunde afisand un ecran albastru ... intrebare: cat bacsis valoreaza gaina?! ...
5. Se cred mai importanti
(mesaj trimis de Adrian P. în data de 07.03.2017, 12:39)
Despre bacsis se poate comenta la nesfarsit! In dis-
cutie pot fi aduse noi si noi aspecte si cred ca subiectul este inepuizabil . Exista expresii sugestive
legate de acest termen , cum ar fi "chelner de bacsi-
suri mici". Se spune chiar ca bacsisul nu se da oricum : el trebuie dat cat mai discret ...Am vazut
de mai multe ori persoane care incasau la posta,pensii ridicole (735 lei) si lasau bacsisuri de
pana la 10 lei . De ce? Pentru ce oare? N-am gasit decat o singura explicatie : in felul acesta se
cred a fi mai importanti decat sunt in realitate , se
"dau mari" cum se spune acum.
6. fără titlu
(mesaj trimis de Cristi C în data de 07.03.2017, 20:56)
Am văzut american dând bacșiș în America dar și în Anglia. Am văzut scoțieni dând bacșis și în Scoția dar și în Anglia. Și mă refer la persoane foarte inteligente și bine crescute dar care știu care este politica salarială a patronilor din anumite industrii.
Când autorul spune că în Occident nu se dă bacșis, se referă la doar câteva state, foarte puține state.
Taxis
It is not a requirement to tip in taxis, but it is customary to round up to the nearest pound on metered taxi journeys, more as a convenience to both passenger and driver than as a tip.
On an airport journey in a booked minicab you might wish to tip two or three pounds if the driver helps with your luggage. If taking a licenced London taxi cab to or from Heathrow or in London a 10% tip is the average amount, although as in the previous paragraph, it is not a requirement, nor should it be expected by the driver.
There is a big difference between a taxi (usually a black cab) and a mini-cab. Anyone who can drive can become a mini-cab driver whereas taxi drivers have received a lengthy training, tend to know their way and serve better. They are required to take the shortest route between points. However, the price of a black cab is usually markedly steeper than that of other services, and some will refuse to tip on these grounds.
Takeaway food
If your food is delivered to your hotel or apartment, tipping is not required, but the delivery driver would obviously appreciate a pound, or some/all of the change as appropriate, as a tip. Some customers tip, some do not.
If you pick up the food from the takeaway restaurant, tipping would be inappropriate. Don't do it.
Fast food, cafes and coffee shops
No tips are ever offered in fast food restaurants.
In a cafe, you may receive waitress service to bring your tea, coffee or whatever you have ordered to the table. In these establishments tipping is usual. If you feel the service has been especially pleasant then a tip of 10% would be appropriate. Similar to a restaurant but only in table service cases. .
In coffee shops, such as Starbucks, there may be a tip jar on the counter, but very few customers offer tips.
In casual cafeterias, where you collect your food and place it on a tray, commonly found in tourist attractions, tipping is never appropriate.
Restaurants
In casual restaurants, where you pay for your order at a counter, but food is brought to your table, tipping is uncommon. You are welcome to leave a pound or two if you wish.
In restaurants where you place your order with your waiter/waitress and receive food, and your bill, at your table, should you wish to tip, 10% is generally the maximum. The expectation does vary from place to place - in fine dining restaurants where you receive personal service, a tip would always be expected (while never compulsory, it would be considered rude unless there was a problem with the service), whereas in the most casual of restaurants tipping is not universal.
If you have been unhappy with the service, you should not leave a tip.
In some restaurants, a service charge is added to the bill, typically 10% or 12.5%. This should be noted on the menu, sometimes only for larger groups. If it is not then the restaurant is acting unlawfully and it would be appropriate to object, to ask that it be removed. If you are otherwise unhappy with the service, you should also request that it be removed, explaining your unhappiness.
In any case where a service charge is added, or the menu notes 'service included', be aware that this may or may not be passed on to the waiting staff. In such cases you can ask your waiter/waitress, and they will usually be more than happy to answer. Beware that in some cases a service charge may appear on your bill, and if you pay by credit card the machine may then ask if you want to add a tip. You will find that cash is preferred, as certain establishments will take a portion of the tip as a 'transaction' fee (and many will deduct Income Tax from tips collected through card payments).
In some cases a restaurant may print 'service not included' on the bill or menu. This is a request for a 'tip'! You are not obligated to offer anything, but 10% would be the maximum in this scenario if the service warranted any sort of tip.
Keep your voice down! The British do notice if someone's voice is raised and if other people can hear your conversation, they will think you are very rude. Most won't say anything but you may be subject to hard stares and tuts.
Pubs and bars
Bartenders in pubs and bars do not expect to be tipped. If however you have developed a rapport with the barman you can buy him a drink, by saying 'and one for yourself', which is an offer that they buy a drink for themselves, although since this may not be permitted, they would take it as a tip of around £1. This is far from typical, and would be inappropriate for instance, on your first visit to the bar.
Hotels
As with anywhere in the world, a porter bringing your bags to your room expects to receive a cash tip. Around £2 would be reasonable.
It is up to your discretion whether to tip service bringing food/drinks to your room.
A few guests choose to leave a tip for their chambermaid, and this would be considerate especially if you have left a mess in your room, but it is not a requirement.
In smaller hotels and guesthouses tipping is not expected as they tend to be family run establishments. Such places appreciate repeat custom or positive feedback on recommendation sites.
Massage, hair and other services
In the UK the price you pay for a spa treatment is all-inclusive. You are not expected to secrete money somewhere about your person in order to tip your masseur!
If you get a hair cut, tipping is common but not universal/required. Tip around 10%, in cash, rounded to the nearest pound, if you are happy with the service.
6.1. Si totusi : de ce dau romanii bacsis ? (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de Adrian P în data de 08.03.2017, 17:33)
Apreciez amabilitatea dv.,dar nu m-ati lamurit : de ce
credeti dv. ca dau romanii , in Romania, bacsis la
oficiul postal cand ridica pensia ? L-am vazut odata
pe unul dintre fratii Paunescu dand bacsis unei casi-
ere de la "Mega Image"cam 150 de lei . Casiera tot insista ca omul sa-si ia restul iar el o tinea
pe a lui : "Pastreaza-i !" Ce sa mai pricep ?
In strainatate ne comportam ca cei de acolo,in
teleg . Pe notele de plata ale majoritatii restau
rantelor scrie daca preturile contin sau nu costul
serviciilor (munca chelnerilor) si stii ce ai de facut
daca vrei sa ti se dea buna ziua cand pleci ...
Problema e ce facem aici , acasa . Mai cred ca
in majoritatea cazurilor bacsisul este dat din
pura prostie . Eu macar cred ceva . Dv veniti cu
texte in engleza . Dar opinia dv,personala care
este ? De ce dam bacsis ? De destepti , de fu-
duli ce suntem ? De ce ?!
6.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.03.2017, 00:03)
Aveți dreptate că un bacșiș lăsat la ghișeu este un comportament la care trebuie gândit. Pensionarii lasă bacșiș poștașului care le aduce pensia acasă. Dacă ar scoate banii din ATM ar plăti tot cam atât. Iar poștașul își asumă un grad de risc transportând sumele respective și sunt câteodată jefuiți. Când poștașul lasă pensia, mai schimbă și câteva vorbe cu clientul. Această relaționare personală este cea care le aduce micul bacșiș și se construiește lună de lună.
Lăsatul bacșișului la ghișeu este perceput ca o mică ofensă în țările occidentale tocmai pentru că persoana nu o leagă de niciun merit personal față de client iar ideea că primește ceva pentru a compensa un salariu insuficient reprezintă o jignire.
Eu cred că un pensionar la ghișeu dă bacșiș dintr-un singur motiv: crede că angajatul din față este prost plătit dar este tânăr(ă), are poate copii acasă cărora vrea să le facă pe plac. Dacă americanii au baby-boomers, niște răsfățați ai unei creșteri economice americane fără precedent (și care nu au pus bani deoparte), noi avem foști muncitori la stat care au trăit momente grele de lipsuri.
Un om precum Păunescu nu își va ridica pensia de la ghișeu. O va primi în cont. Deci mi se pare exclus să găsim tipologia lui la Poștă. El este obișnuit să își cumpere loialitatea și respectul angajaților proprii cu cash scos din buzunare. Nu a cunoscut greutăți și lipsuri, deci nu are empatii de pensionar.
Frământările legate de bacșiș sunt mult mai interesante însă dacă le privim altfel. De ce ne este frică de bacșiș? De ce anumite țări din societatea occidentală au încercat să îl elimine și să numească asta "civilizare"? Răspunsul îl găsim tot în America, țara capitalismului "nesimțit" (față de capitalismul socialist de prin multe țări europene - mai ales cele nordice). Cei mai mulți angajați Walmart sunt plătiți atât de prost încât se califică și pentru ajutoarele sociale numite "food stamps". Când calci prin Walmart și întâlnești un lucrător de acolo care amenajează raionul, rămâi cu impresia că tocmai ai dat de îngrijitoarea(torul) de scara blocului care curăța ghena și treptele. Locurile prost plătite automat filtrează și rețin oamenii cei mai disperați.
Am să afirm cu tărie că orice om care susține abolirea bacșișului, dacă este cu moralitatea întreagă la cap, susține de fapt DEMNITATEA UNUI SALARIU DECENT inclus în prețurile finale. Liberalii (de stânga) americani numesc asta "salariu minim din care poți trăi" (nu un trai decent, ci de supraviețuire în condiții care nu îți pun în pericol sănătatea) și arată spre Europa ca exemplu.
Patronii capitalismului "nesimțit" pun presiune pe angajați pentru satisfacerea clientului (așa cred ei), care presiune se transmite asupra clienților. Aceștia din urmă se trezesc a fi responsabili pentru un aspect managerial numit "managementul performanței" pe care patronul acestui tip de capitalism nu mai vrea să îl facă: evaluarea modului în care un angajat și-a rezolvat sarcinile de serviciu și retribuirea corespunzătoare. Trebuie reținut că îndeplinirea sarcinilor nu are un rezultat binar: făcut sau nefăcut. Are note, ba chiar are și nuanțe: A+, B-, D. Bacșișul este o măsură a acestei performanțe..... societatea își transmite "regulile": 5% dacă a fost "so-so", 10% dacă "good", 15% dacă "enjoy" (sau dacă m-am îmbătat rău de tot).
Cred că în anumite zone ale Europei (ale capitalismului mai reglementat), noțiunea de bacșiș arbitrar, discreționar, dat de un public neavizat, a fost asociată cu o metodă "nesimțită" ce poate dezavantaja angajații pe criterii de rasă, sex, aspect fizic. Și s-a încercat uniformizarea experienței clientului: bacșișul este la fel pentru toți și inclus automat în notă, toți primesc aceleași priviri plăcute din partea servitorului care nu își mai modulează atitudinea în funcție de mărimea bacșișului. Poate doar în funcție de mărimea notei de plată. Cu cât mai mare, cu atât mai multe zâmbete. Pentru că bacșișul real din spate a fost mai mare. Deci, care-i diferența?
Cei care strigă "fără bacșiș", îl doresc ca pe o taxă, aplicabilă tuturor clienților, uniform (ai fost servit cu o amandină, 50 de bani din preț merg la chelner). În felul acesta, scapă de sarcina "managementului performanței" care este, în esență, o relație interumană, deși cam complexă. Unii nu și-o doresc "am venit pentru friptura de ceafă de porc, nu pentru ambianță și nici pentru relația cu chelnerul". Sunt unii precum Becali sau Păunescu care rezolvă simplu: ia 100 de lei. Alții nu au bani de bacșiș și vor mânca foarte bine la fast food-uri, inclusiv la IKEA. Iar la mijloc sunt unii care nu vor să fie considerați nici fraieri, vacă de muls care îmbogățește chelnerii sau frizerițele (dacă știți cum aceste locuri de muncă pot face oamenii bogați, aștept sfaturi - poate mă recalific), dar nici zgârciți. Imaginea lor în ochii celorlalți contează pentru ei, dar li se pare dificil să recompenseze cu bani, după propria alegere, un serviciu plăcut făcut de către un alt om.
6.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.03.2017, 00:18)
PS: fiindcă a fost vorba și de legalitatea veniturilor rezultate din bacșiș, de unde problema morală a acestuia, să ne uităm la Germania și o putem tăia de pe listă.
Codul Fiscal federal, venituri NETAXABILE:
"51.
Trinkgelder , die anlässlich einer Arbeitsleistung dem Arbeitnehmer von Dritten freiwillig und ohne dass ein Rechtsanspruch auf sie besteht, zusätzlich zu dem Betrag gegeben werden, der für diese Arbeitsleistung zu zahlen ist;"
Instanțele au definit mai bine limitele Trinkgelder ("bacșiș la băut"): " It was a "voluntary and typically personal approach to the consideration as a sort of honorable recognition of his efforts to the contrary to the cult, in the form of a smaller money gift" (BFH judgment of 3.5.2007, VI R 37/05, BStBl II 2007, 712)."
6.4. 6.4 Multumnesc, Domnule Cristi C. (răspuns la opinia nr. 6.3)
(mesaj trimis de Adrian P. în data de 10.03.2017, 19:11)
Ma bucur ca v-ati expus mai pe larg opinia
si imi dau seama ca sunteti o persoana care stie ce
spune .
In semn de simpatie va povestesc un moment pe care l-am trait cu 65 de ani in urma,in vacanta
mare de dupa clasa a zecea ...
Dupa multe discutii avute la strand cu fel de fel
de persoane i-am spus tatalui meu
6.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 10.03.2017, 19:24)
ca datorita bacsisurilor unii frizeri si chelneri o duc
mai bine decat multi profesori de liceu . "Pai - a zis
tata - fa-te frizer sau chelner !" Am izbucnit instan-
taneu intr-u ...n hohot de ras si mi-am vazut in con-
tinuare de carte...
PS - Cred ca acordam prea mult timp subiec
tului .
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2019, 15:49)
Benicar Efectos Secundarios implicane Viagra Pharmacy Order Female Viagra Keflex Cross Sensitivity