Fără măsuri imediate pentru decarbonizare, aproape toate clădirile din Europa sunt supuse riscurilor financiare

Reporter: Avem deja foarte multe argumente care ne îndeamnă să punem în practică rapid măsuri de decarbonizare şi de migrare către surse de energie sustenabile, verzi. Unele ţin de cadrul legislativ european, altele de situaţia geopolitică, altele - nu în ultimul rând -de economie şi de ecologie. Întrucât reprezentaţi una dintre cele mai sustenabile companii din lume, ne puteţi spune cum se raportează la această situaţie Schneider Electric?

Valentin Vasile: Într-adevăr, presiunea deja existentă asupra reţelelor electrice din toate motivele pe care le-aţi enumerat şi consumul de energie electrică în creştere pe care îl implică noile tehnologii, în special AI, au dat un imbold foarte puternic politicilor de decarbonizare. Acestea pun un accent mare, mai ales în Europa, asupra unui segment foarte important, acela al clădirilor comerciale şi rezidenţiale. Planurile sistematice de decarbonizare au început, fireşte, cu clădirile foarte mari, prin adoptarea, în 2018, a Energy Performance Building Directive. Această directivă va viza, însă, progresiv şi clădirile non-rezidenţiale de dimensiuni medii (cu o putere instalată mai mare de 290 KW începând cu 2025, şi mai mari de 70 KW începând cu 2030).

Pe scurt, studiile noastre arată că 90% din clădirile existente pot întâmpina riscuri financiare dacă nu se iau imediat măsuri de decarbonizare. Nu este un fapt care să ne mire, dat fiind că 35% din clădirile europene au vârste de peste 50 de ani, deci sunt construite pe tehnologii perimate sau intens consumatoare de energie. Dar este un fapt pe care trebuie să-l adresăm foarte repede. Problema nu se rezumă doar la modul în care au fost construite aceste clădiri, ci vizează şi modul în care sunt ele exploatate - pentru că 70% din consumul total de energie pe durata de viaţă a unei clădiri vine din exploatare.

Reporter: Aici puteţi interveni cu soluţiile Schneider Electric?

Valentin Vasile: Da - în scenariul ideal, putem interveni încă din faza de proiectare şi construcţie a unei clădiri, situaţie în care ne asigurăm din start că aceasta va avea un nivel de eficienţă energetică optim, sau va fi net zero. Dar pentru că avem, la nivel european, un portofoliu mare de clădiri care necesită intervenţii rapide, avem soluţii şi pentru acestea. Ca idee, 76% din clădirile de birouri din Uniunea Europeană riscă să devină depăşite din punct de vedere tehnologic până la finalul acestui deceniu, dacă nu trec prin modernizări substanţiale. Este o pondere enormă şi cere intervenţii decisive în următorii cinci-şase ani, pentru că o clădire este un bun de mare valoare, pe care trebuie să-l menţii în stare bună, nu e ceva la care să poţi renunţa pur şi simplu.

Pentru început, specialiştii noştri intervin cu audituri de eficienţă energetică şi determină un baseline, sau mai bine spus, nivelul curent al consumului actual al clădirii. În funcţie de observaţiile ce reies din măsurători, specialiştii noştri pot determina care sunt acţiunile cele mai potrivite pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice. De exemplu, instalarea a ceea ce numim BMS, building management systems, sisteme automate care măsoară, controlează automat şi optimizează consumul de energie pentru părţi critice ale infrastructurii clădirii: de la control acces, la iluminat, încălzire, răcire etc. Câteodată, problemele de consum sunt legate de comportamentul celor care folosesc clădirea respectivă, alteori de fluxurile de lucru, alteori de tehnologiile cu care clădirea a fost construită. De cele mai multe ori, însă, identificarea problemelor doar prin introducerea unor simple măsuratori duce foarte repede la implementarea unor soluţii care generează economii semnificative (mai mult de 5% în cele mai multe cazuri!) şi dau încredere deţinătorilor clădirii sau operatorilor acesteia să continue pe ruta decarbonizării.

Reporter: Vorbeaţi despre aceste intervenţii rapide care dau încredere. Cum arată însă, întregul proces de modernizare şi decarbonizare a unei clădiri?

Valentin Vasile: Sunt trei tipuri mari de intervenţii pe care le propunem deţinătorilor sau operatorilor de clădiri comerciale. Unele uşoare, care nu afectează utilizarea clădirii şi ale căror costuri se recuperează în 1-3 ani. Există situaţii în care asemenea intervenţii simple pot reduce amprenta de carbon a unei clădiri cu până la 45% şi pot ajuta mult companiile în eforturile lor de sustenabilitate, dar nu sunt situaţii foarte frecvente şi depind, evident, foarte mult de starea clădirii.

Intervenţiile medii sunt cele care fac ca o clădire să respecte din nou cerinţele pieţei şi ale reglementatorilor, dar evident că acestea sunt mai intruzive şi necesită bugete mai mari. Pentru cei care operează sau închiriază clădiri, însă, sunt imperioase dacă vor să-şi păstreze chiriaşii în viitor.

Al treilea tip de intervenţii sunt cele radicale, de profunzime, care implică investiţii semnificative, dar duc la reduceri ale impactului clădirii asupra mediului cu până la 85%. Acest gen de intervenţii cresc mult valoarea clădirii şi îi asigură un nivel de performanţă care o poate menţine mult pe piaţă.

Reporter: Există fonduri pe care companiile le pot accesa pentru a acoperi costurile acestor modernizări?

Valentin Vasile: Sigur că atunci când se impun nişte noi standarde de sustenabilitate este de presupus că nu toate organizaţiile au capital disponibil imediat pentru a face asemenea lucrări, chiar dacă există deschidere şi viziune.

Dar noile reglementări, cum ar fi noua EPBD - European Performance of Buildings Directive - pe lângă cerinţele de performanţă obligatorie (ex. specifică necesitatea unui sistem BMS in toate clădirile de la mărime medie în sus), se asigură, de asemenea, că statele oferă sprijin specific acestor segmente ale populaţiei, fie în termeni de finanţare, fie de consiliere.

De aceea, pentru proiectele de retrofitting (intervenţiile medii) şi pentru modernizările de amploare, se vor putea accesa subvenţii.

În plus, prin efectuarea la timp a acestor lucrări, se evită taxe şi impozite suplimentare sau chiar amenzi. Mai mult, ţinând cont de de noile cerinţe referitoare la raportarea ESG şi la decarbonizare, dar şi de competitivitatea în creştere, în special in ceea ce priveşte reducerea costurilor operaţionale, printre care se numără şi costurile cu energia, este clar că astfel de investiţii nu doar că nu pot fi ignorate, ci devin un veritabil avantaj competitiv.

Reporter: La Schneider Electric există susţinere pentru toate aceste tipuri de proiecte de modernizare?

Valentin Vasile: Sigur că da. Dacă intervenţiile uşoare pe care le derulăm presupun instalarea unor sisteme de monitorizare a consumului şi a unor soluţii simple de automatizare, în cadrul celor medii şi celor de amploare putem implementa acţiuni care să aibă un impact cât mai mare asupra amprentei de carbon: upgrade al infrastructurii electrice, alimentarea cu celule fotovoltaice, electrificarea încălzirii şi, nu în ultimul rând, implementarea de software care să gestioneze automat reglarea temperaturii, a iluminatului dar şi integrarea cât mai eficientă a energiei produse on-site, în funcţie de momentul din zi şi de costul energiei.

În Europa de Sud-Est şi în România, Schneider Electric se implică în proiecte majore de construcţii, fie că sunt noi dezvoltări sau renovări ale structurilor existente. În aceste proiecte, Schneider Electric colaborează îndeaproape cu o reţea de parteneri specializaţi - cum ar fi partenerii certificaţi EcoXpert - integratori de sisteme, firme de proiectare, constructori de panouri, antreprenori şi multe altele. Împreună, căutăm să sporim valoarea, eficienţa şi productivitatea clădirilor, reducând în acelaşi timp impactul lor asupra mediului. Prin valorificarea tehnologiilor noastre în automatizarea clădirilor şi managementul energiei şi prin aceste parteneriate valoroase, acordăm prioritate durabilităţii.

Reporter: Mulţumesc!