Fără poftă

Înţelepţii spun că pofta vine mâncând. Dar alegerile locale au dezvăluit lipsa de apetit electoral a majorităţii românilor. În orice caz, cei din marile oraşe şi din Transilvania au fost mai degrabă rezervaţi. Estimarea prezenţei la vot la ora 10 în mediul urban arăta că din ultimele zece unităţi teritoriale ca rată a participării opt erau din partea de vest a ţării, doar municipiul Bucureşti şi judeţul Prahova făcând notă discordantă. Iar Bucureştiul, cu o prezenţă de 3,91%, nu era ultimul, după Capitală clasând-se Satu Mare (3,89 %), Hunedoara (3,84%), Maramureş (3,60%), Cluj (3,56%) şi Bistriţa Năsăud (2,46%). Şi în privinţa prezenţei în mediul rural situaţia era asemănătoare, din ultimele zece judeţe ierarhizate nouă fiind din vestul ţării, din nou Prahova fiind excepţia. De altfel, primul judeţ din Ardeal care apare în ierarhia prezenţei la vot la ora 10 este Mureş care se situează, cu 9,97%, abia pe locul al nouăsprezecelea.

Să fie pofta de politică apanajul Vechiului Regat? La Ştefăneşti, candidaţii la primărie explicau presei, curioase să afle motivul afluenţei la urne că cetăţenii din localitate, ca şi cei din Ilfov, au politica în sânge. Privindu-i însă nimic nu părea să sugereze o autentică mobilizare cetăţenească. Resortul prezenţei la vot din unele zone trebuie căutat în altă parte. Poate în corupţia politică endemică care nu avea cum să nu atingă şi o parte a publicului. Căci, e cel puţin straniu să constaţi că tocmai publicul care are acces în mai mare măsură la informaţii absentează, pe câtă vreme cel mai puţin avizat face recorduri de prezenţă. Să fie un accident al prelungitei "democraţii originale" sau rezultatul unei tentative sistematice de fraudare a alegerilor?

Întrebările curg, iar neîncrederea pune stăpânire pe electorat. Şi, cu cât suspiciunile se înmulţesc, cu atât democraţia slăbeşte. Din contră, cumpărând voturi, influenţând opţiunile electoratului prin metode incorecte, presând asupra alegătorilor sau formatorilor locali de opinie publică democraţia este invalidată. Şi, fără încrederea cetăţenilor nici o democraţie nu poate rezista. Dar, faptul că la alegerile locale din 2008 tranzacţionarea voturilor a trecut din penumbra procesului electoral, acolo unde o ţineau cu discreţie actorii politici, în prim planul dezbaterii publice, este, în fond, o dezvoltare pozitivă. Reacţia publicului a fost decisivă pentru a obliga Biroul Electoral Central la invalidarea, chiar şi didactică, a câtorva scrutine locale. Nu e suficient pentru a schimba tendinţa, dar e un început.

În fond, frica de fraudă electorală nu e un fenomen politic recent. Istorii ale fraudării alegerilor ici şi colo au circulat permanent. În 2004, spre exemplu, electoratul se împărţea matematic între cei ce credeau în posibilitatea fraudării alegerilor şi cei ce nu se aşteptau la aşa ceva. Şi, dacă situaţia organizării alegerilor şi gestionării procesului electoral nu s-a îmbunătăţit, cauza trebuie căutată în zona partidele politice. Chiar dacă toate sondajele dovedesc că sunt cele mai puţin agreate instituţii, partidele nu sunt interesate în nicio reformă semnificativă. Nu pot să îşi schimbe natura şi, pragmatice, mizează doar pe electoratul captiv. Deci, pe absenteism. Şi, dacă vreodată pofta de politică a românilor va reveni, vor încerca să se adapteze din mers.