FEDERAL RESERVE VA SACRIFICA DOLARUL  Inflaţia este ultima opţiune a băncilor centrale

Preşedintele Barack Obama a recunoscut recent că America nu mai are bani. Această declaraţie, din cadrul unui interviu acordat reţelei de televiziune C-SPAN, nu reprezintă o noutate decât pentru cei care încă mai speră la o revenire economică miraculoasă.

Dacă banii s-au terminat, unde va găsi guvernul de la Washington resursele financiare pentru susţinerea economiei, mai ales că obligaţiunile de stat americane încep să fie evitate de investitorii străini? Direct de la tipografia "administrată" de Federal Reserve! Fed-ul are, însă, o mică problemă, comună tuturor băncilor centrale: nu poate să tipărească bani, ci doar însemne monetare. Încrederea în puterea de cumpărare a acestor însemne este crucială pentru redresarea economică.

Iar acum, tocmai încrederea investitorilor privaţi în guvernul american şi Federal Reserve pare să scadă accentuat. La ultimele licitaţii pentru obligaţiuni guvernamentale americane, investitorii indirecţi (n.a. categorie în care sunt incluse şi băncile centrale străine) au cumpărat 54,4% din ofertă, cu mult peste media ultimelor licitaţii, conform datelor de la Bloomberg.

Deşi băncile centrale continuă să promoveze pericolul deflaţionist, investitorii privaţi par să se teamă tot mai mult de inflaţie.

Henning Eckermann, economist şef la fondul de investiţii elveţian Partners Group, consideră că "investitorii trebuie să recunoască faptul că obligaţiunile cu cupon fix sunt, în prezent, una dintre cele mai supraevaluate clase de active, într-un mediu marcat de amplificarea incertitudinilor inflaţioniste". Evoluţia explozivă a randamentelor obligaţiunilor americane pe termen lung arată că incertitudinile par să se transforme în certitudini.

Kyle Bass, managerul fondului de hedging Hayman Advisors, mai remarcă şi un alt aspect îngrijorător pentru guverne: "Nu există suficient capital în lume pentru finanţarea deficitelor fiscale gigantice de la nivel global". Este de remarcat faptul că Bass nu confundă capitalul cu banii, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care a profitat aşa de mult de pe urma crizei subprime. Să fie inevitabil, în aceste condiţii, declanşarea unui "război al obligaţiunilor", în care să nu mai existe combatanţi cu rating AAA?

Pentru o doză cu adevărat puternică de pesimism în ceea ce priveşte perspectiva inflaţionistă, trebuie să ne îndreptăm, însă, către Marc Faber. Acesta a declarat pentru televiziunea Bloomberg că vede inflaţia din Statele Unite apropiindu-se de cea din Zimbabwe: "Sunt 100% sigur că SUA se îndreaptă către hiperinflaţie".

În acest context, îngrijorarea celui mai mare creditor al Statelor Unite, China, este legitimă. Richard Fisher, preşedinele Federal Reserve Bank din Dallas, a fost asaltat de oficialii chinezi în cursul vizitei recente de la Beijing. "Am fost întrebat la fiecare întâlnire despre programul de cumpărare a obligaţiunilor guvernamentale", a declarat Fisher pentru Wall Street Journal.

Tipărirea directă a "banilor" nu a avut succesul aşteptat până acum, iar Fed-ul mai are le dispoziţie doar jumătate din cota iniţială de 300 miliarde dolari pentru a reduce dobânzile. Va fi extins programul la următoarea şedinţă de politică monetară, sau vor fi ascultate avertismentele pieţei obligaţiunilor?

Diluarea regulementelor contabile a redus, deocamdată, presiunile asupra sistemelor bancare din ţările dezvoltate. Din păcate, criza creditării este departe de final. "Suntem aproape siguri că, în următoarele două luni, băncile noastre vor simţi asupra propriilor portofolii de credite întreaga forţă a cele mai puternice recesiuni înregistrate vreodată", a arătat Jochen Sanio, preşedintele Autoritatăţii Federale pentru Supraveghere Financiară din Germania (BaFin), conform unui articol din cotidianul The Telegraph.

Ultimele date de la FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation) arată că rata de creştere a creditelor neperformante o depăşeşte pe cea de constituire a provizioanelor, după sum scrie Wall Street Journal, adică profitabilitatea băncilor americane a fost supraevaluată în T1 2009.

Pornite pe calea susţinerii necondiţionate a economiilor, guvernele vor continua să se împrumute şi să amplifice riscul sistemic la nivel global. Referindu-se la datoria publică a Statelor Unite, profesorul John Taylor scrie în Financial Times că aceasta "poate să producă mai multe pagube economiei decât recenta criză financiară". Deoarece o pondere ridicată a datoriei publice în PIB nu poate fi redusă prin creşterea taxelor, soluţia aleasă va fi inflaţia. Povara datoriei publice şi private se va diminua astfel, dar efectele "colaterale" negative vor împiedica orice tentativă de redresare.

Cum poate fi explicat, atunci, optimismul afişat de autorităţi în ultima perioadă? Cel mai bun răspuns se regăseşte în revista umoristică The Onion: "După aproape patru luni de discuţii oneste privind căderea economică, o populaţie americană obosită a anunţat că este gata, din nou, să fie minţită despre starea sistemului financiar".

România se confruntă cu aceeaşi problemă: creşterea necontrolată a datoriei publice. Cum poate fi rambursat creditul guvernamental, care a crescut în aprilie cu 84% de la începutul anului şi de peste 3 ori faţă de aprilie 2008? Prin creşterea impozitării? Menţinerea tendinţelor actuale ne asigură că nu va mai rămâne nimic de impozitat până la sfârşitul recesiunii.

Criza economică şi financiară generată de expansiunea monetară fără precedent din ultimele decade a determinat băncile centrale să transforme inflaţia, din inamicul lor numărul unu, în singura soluţie pentru oprirea căderii economice. Când va apărea şi în indicii de preţ, va fi prea târziu.