Fiecare cu ale sale

De voie, de nevoie, cercetez aproape în fiecare săptămînă lista lungă a problemelor care fisurează temeliile, şi aşa şubrede, ale societăţii româneşti! Temător de puţul prea adînc al provincialismului nostru tipic ("toate ni se întîmplă numai nouă!"), am dat ochii roată, să văd ce-i mai supără, ce-i mai doare şi de ce se mai plîng alţii!

Tot a fost de curînd ziua ei, ba chiar ni l-a trimis la Bucureşti, în vizită, pe Primul său ministru, am putea începe cu Franţa. Desigur, Franţa, ca întreaga Europă şi cea mai mare parte a lumii, se plînge de criza economică. Iar dintre toate aspectele sale, cel mai dureros este şomajul. Un socialist la Elysee părea să fie garanţia pentru răsturnarea cursului galopant al al acestui fenomen, preluat de Francois Hollande, la inaugurarea mandatului său prezidenţial. Promisiunile şi previziunile nu "se pupă" însă deloc! Este vorba despre previziunile, mai degrabă sumbre, ale OECD, care aruncă şomajul Franţei, la sfîrşitul anului 2014, către 14%, pe fondul scăderii PIB-ului. Tineretul, ca şi în restul Europei, este cel mai lovit, cu o rată aproape dublă faţă de medie, 25%. În mod firesc, al doilea lucru de care francezii sunt nemulţumiţi este chiar Preşedintele lor, autorul frumoaselor promisiuni electorale. Ca şi la noi, scena politică franceză nu poate şi nici nu prea vrea să iasă din schema "părintelui republicii", cea care pune în cîrca Preşedintelui toate relele şi îl transformă într-un sac de box, atunci cînd lucrurile nu merg bine. Iar ele nu merg deloc bine în economia Franţei, al cărei rating general a fost depunctat de toate marile agenţii internaţionale, părăsind astfel clubul select, dar tot mai slab reprezentat, al ţărilor cu nivel "AAA"!

Britanicii nu se prea plîng, de regulă şi din principiu. Cînd o fac, totuşi, au grijă să pună în ton şi exprimare exact atîta ironie şi detaşare cîtă trebuie ca să pară că e vorba despre altcineva! Evident, şi pe ei îi ustură tot criza, mai precis măsurile de austeritate impuse de coaliţia conservatori-liberali, aflată la putere. Echilibrarea bugetului este un fel de fata morgana, pe care nu poate pune mîna nici această guvernare, în ciuda strădaniilor. Vorba editorialistului de la "The Spectator": "Oricine ar cîştiga viitoarele alegeri, şi dacă ar închide toate şcolile, ar deschide toate închisorile, ar ceda Irlanda de Nord, ar închide toate ambasadele şi ar concedia ultimul soldat, marinar şi aviator, tot n-ar fi de ajuns ca balanţa bugetară să revină pe negru. Marea Britanie este teribil de departe de starea de sănătate fiscală". Evident, ca să uite de toate astea, britanicii se dau în vînt după ultimele ştiri privind evoluţia sarcinii care va aduce pe lume următorul moştenitor al tronului! Iar, pentru că orice lucru britanic trebuie să aibă şi o latură practică, ei pariază "cu furie" pe orice v-ar trece prin cap, privind evenimentul maternalo-monarhic: de la culoarea ochilor viitorului vlăstar regal şi numele revistei în care îi va apărea prima fotografie, pînă la numele universităţii la care se va înscrie şi numele primei iubite oficiale, cu care se va poza, în public! Chiar dacă majoritatea activităţilor economico-industriale care au făcut cîndva puterea globală a Marii Britanii sunt de mult doar amintiri, măcar "industria" pariurilor a primit un sănătos impuls, în aceste vremuri de cruntă austeritate!

De economie, Germania nu se plînge prea tare, dar şi la ei trandafirii au început să aibă din nou spini. Mitul dărniciei, ca modalitate predilectă de creştere a beneficiilor interacţiunii sociale este umbrit de renaşterea clasicului, atît de egoistului şi prea puţin simpaticului "homo economicus". Omul care nu are alt orizont şi nici alt ţel decît să-şi caute interesul şi iar interesul, vorba lui Trahanache! Imaginea, scoasă din experimentele de psihologie socială aplicată şi din cercetările tot mai puţin convenţionale din domeniul comportamentului economic, se potriveşte însă şi spaţiului politic. Germania se gîndeşte la alegeri! De aceea, interacţiunea politică a fost repede redusă la formula "fiecare pentru el!". Dacă germanii se vor hotărî să o eternizeze la putere pe doamna Merkel sau nu, vom trăi şi vom vedea, "vorba orbului!". Ceea ce ştim sigur, însă, este că, în Germania, orice vot va fi dat cu gîndul nu la "arta comunicării", sau "capitalul de imagine", ci la convingerea că gestiunea treburilor guvernării trebuie să se afle în mîinile celor mai performanţi, dintre cei aflaţi în competiţie. La ei, spre deosebire de noi, performanţa nu-i pe credit, ci pe realizări marcate!

În sfîrşit, după cum era de aşteptat, americanii sunt şi ei nemulţumiţi! Mai nou, au dezvoltat o trăsătură specială: ei sunt nemulţumiţi de alţii şi anume, de tot restul lumii! Pe ruşi sunt supăraţi că-i dau azil politic lui Snowden; pe chinezi, că-i spionează electronic, ba în plus le-au înghiţit toate devizele şi n-au niciun gînd să-şi scumpească produsele, nici măcar indirect prin intermediul valorii de tranzacţionare a yuanului; pe europeni, pentru că nu se împacă cu politicile care-au inundat economia cu monedă; pe latino-americani, pentru că o iau în serios cu socialismele şi anti-americanismele tot mai corozive; pe indieni, pentru că ameninţă să le strice şi mai rău balanţa comerţului exterior; pînă şi pe noi sunt supăraţi... ! Motivul, oricum, nu mai contează! Despre restul lumii, nu prea mai e loc să vorbim, dar vă asigur că fiecare se plînge de ceva.

Bine, bine... şi în toată lumea asta, chiar nu a mai rămas nimeni care nu se plînge de ceva? Trebuie să existe! Poate ştiţi şi dumneavoastră pe cineva. Eu l-am descoperit unde nici cu gîndul nu gîndeam. Îl cheamă Dominique Strauss-Kahn. Da, da... chiar acela, cel care a fost aruncat pe scări din biroul de director al FMI, după care s-a trezit pe cap cu nu ştiu cîte procese, l-a lăsat nevasta, l-a tocat presa pînă l-a anihilat mediatic etc. El este cel care nu se mai plînge de nimic! Motivul? Nu, n-a murit, şi-a găsit omul un job nou! L-a angajat, pe un post destul de frumuşel, cel mai mare producător de petrol, gaze naturale şi alte materii prime strategice, din lume! Faptul că se cheamă "Rosneft", e din Rusia şi e mai strategic decît FSB-ul şi GRU-ul la un loc, nu-i poate fi neapărat imputat lui D.S-K!