Responsabilitatea socială depăşeşte sfera unei companii, pentru că aici se vorbeşte despre politici, despre ceea ce vrei tu, ca lider politic şi lider în sectorul public, să arăţi că aparţine unei ţări, unui întreg sector, afirmă Florin Spătaru, consilier de Stat la Cancelaria Primului Ministru, adăugând: "Am lansat trei subiecte atunci când am devenit ministru, care acum sunt din ce în ce mai prezente pe agenda europeană - industrializarea României, resursele minerale şi industria de apărare. La vremea respectivă, nu începuse războiul în Ucraina. Când am discutat despre industria de apărare şi modul în care această industrie poate reprezenta un pilon de dezvoltare a României, nu aveam un război la graniţă. Cred că am fost unul dintre cei care, cel puţin până la acel moment, au alocat cea mai mare sumă pentru investiţii în acest sector din ultimii 30 de ani. Ulterior, când am trecut la Cancelaria Primului Ministru, am discutat despre singurul angajament pe termen lung pe care România îl are - cel privind schimbările climatice. Ne-am asumat o reducere cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră, raportat la 1990. Avem şi un raport al Bancii Mondiale care spune că, îndeplinind acest criteriu, trebuie să punem la dispoziţie sau să atragem 300 de miliarde de dolari, până în 2050. Banii aceştia sunt pentru şase direcţii principale abordate în raport, iar una dintre direcţii, pe care mi-am asumat-o, a fost sectorul industrial. Şi atunci am zis: «România nu are o strategie industrială actualizată». Am creionat împreună cu cei de la Banca Mondială, cu Secretariatul General al Guvernului, aşa-numitul Green Deal Industrial Plan. Pentru că, din punctul meu de vedere, dezvoltarea sustenabilă nu poate fi altfel decât verde. Înţeleg noile discuţii, în noul context privind competitivitatea, dar dacă ne uităm foarte bine să vedem ce înseamnă asta, nu înseamnă altceva decât dezvoltare verde".
Florin Spătaru continuă: "Dar, bineînţeles, Europa trebuie să recupereze nişte paşi pierduţi, pentru că am uitat să devenim industriali. Am crezut că independenţa economică înseamnă doar să producem, să cercetăm, să inovăm, să creăm nişte licenţe pe care să le livrăm către alte ţări. Cele trei crize economice care au venit peste noi ne-au învăţat că sustenabilitatea înseamnă altceva. Şi atunci, pentru mine, ca fost ministru şi ca om care a înţeles ce înseamnă o dezvoltare pe termen lung, şi a înţeles şi mesajele pe care mediul de afaceri le-a transmis, am spus că este extrem de important să facem acest lucru, să facem acest Green Deal Industrial Plan, care va da direcţiile principale de dezvoltare, cum trebuie să facem lucrurile, care sunt sursele de finanţare şi cum aplicăm aceste surse de finanţare. Este, de fapt, angajamentul bugetar, 300 de miliarde de dolari, din care 100 de miliarde trebuie să-i pună statul şi 200 să-i atragă de la investitori. De aici încolo, lucrurile capătă o altă dimensiune. Pentru că politicianul nu face doar ceea ce vrea. Politicianul face ceea ce trebuie să facă pentru această ţară, iar ca să atragă cele 200 de miliarde de dolari de la investitori, statul trebuie să-şi respecte angajamentul".