Foloase şi ponoase - asigurările sociale

Precaritatea se re-construieşte la începutul iernii fiecărui an, odată cu intrarea politicului în vria distribuirii foloaselor în anul "ce vine", odată cu intrarea pe rolul Parlamentului a proiectelor bugetului public.

"Bătaia peştelui" se dă pe bugetul de stat. În ultimii ani i-am analizat tarele şi excesele impardonabile - inclusiv legăturile incestuoase cu Bugetele locale - sperând că extrema gravitate a acestora va fi observată.

N-a fost să fie, "câini latră, ursul merge"!

Bugetul fondului unic de asigurări sociale de sănătate, devenit o anexă la Bugetul de stat - în fapt, el a fost etatizat în 2003 (ca Anexa 10 la Bugetul de stat) şi lăsat la liberul arbitru al Executivului - intră în discuţie doar când nu satisface cererea de profit a managerilor civili ai spitalelor sau a farmaciştilor (ca şi lista medicamentelor compensate!). Mai rămâne Bugetul asigurărilor sociale de stat, cel în temeiul căruia se (supra)finanţează sinecurile la care este îndreptăţită - mai mult, sau mai puţin legal - "lumea bună" şi se (sub)finanţează veniturile de înlocuire apropriate contributiv de "restul Lumii" ieşite din perioada de viaţă economic activă - asiguraţii, foştii salariaţi.

"Ca să plătim pensiile în 2014, avem nevoie de 12 miliarde lei subvenţie de la stat" !

Fraza, într-o redare "aproximativă" a situaţiei - la fel ca poziţia vorbitorului - a fost "aruncată" de ministrul Muncii, doamna Maria Câmpeanu, în drumul spre ieşire dintr-o emisiune TV - excesiv de binevoitoare, având în conotaţie lipsa de fonduri pe care o degajă lipsa de contribuţii sociale. Aşa o fi?! Păi, dacă este aşa, duzina de miliarde (la virgulă, vorbim de 12,5192 miliarde lei) ar cam justifica - cel puţin din această perspectivă a redistribuirii - noianul de noi taxe şi impozite din care Guvernul a găsit de cuviinţă să susţină finanţarea cheltuielilor publice!

Care "pensii"? Având "ceva" îndemânare în a căuta "acul în carul cu fân" am apelat la surse: "Expunerea de motive" şi Legea Bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014, Legea Bugetului de stat (toate disponibile pe site-urile Ministerului de finanţe şi ale Parlamentului României), dar şi la doctrinele economico-sociale şi paradigmele bugetare în temeiul cărora se construiesc asigurările sociale.

A. Datele de interes oferite de cele două documente se prezintă după cum urmează:

1. Cotele de contribuţie la Bugetul de asigurări sociale de stat (BASS) - 2014

- salariat : 10,50% din câştigul salarial brut realizat de titular

- angajator: 21,03% din câştigul salarial brut plătit titularului, din care, 20,80% pentru "pensii".

2. Venitul salarial mediu brut de referinţă - 2014: 2.298 lei/lună (preluat de la Comisia Naţională de Prognoză)

3. Resursele de finanţare a bugetului - 2014:

- contribuţiile asiguraţilor d.c.                39.558,0 milioane lei

     - asiguraţi                                     10.601,0 milioane lei

     - angajatori                                    28.957,0 milioane lei d.c.

          - la BASS                                  28.656,2 milioane lei

          - la FAAMBP(vezi nota 1)             300,8 milioane lei

- venituri nefiscale                                  122,9 milioane lei

- transferuri de la bugetul de stat:           12.519,2 milioane lei

Total BASS                                       52.220,1 milioane lei

4. Alocările de resurse de finanţare din disponibil - 2014:

- "pensii"                                            50.453,6 milioane lei

- ajutoare sociale                                 811,4 milioane lei

Total BASS                                        51.265,0 milioane lei

5. Sinteza cantitativă a Bugetului de asigurări sociale - 2014 (uşor prelucrat spre a fi mai relevant!):

(vezi tabel 1)

B. Pentru înţelegerea "pe fond" a economiei Bugetului de asigurări sociale, în fapt a modului în care se sub-finanţează, sau după caz, se supra-finanţează nevoile persoanelor vârstnice, trebuie făcute câteva clarificări care, de regulă, sunt evitate de Putere:

a) Vocabula pensie a intrat în fondul curent al limbii române cu înţelesul clasic consolidat în franceză: "pension" - plată convenită, recompensă, alocaţie periodică vărsată regulat unei persoane (vezi nota 2).

b) Extensia semantică a termenului, de la "ajutor (periodic) în bani plătit unei persoane pentru a-i asigura existenţa" (vezi nota 3) la semnificant generic spre a cuprinde sub aceeaşi "căciulă" rentele construite prin amânarea consumului (capitalizare sub formă de drepturi, capitalizare speculativă, sau capitalizare uzurară a unei părţi din venitul titularului), rentele fără amânarea consumului (sinecurile) şi drepturile rentale obţinute în instanţe (alte sinecuri) - fără a le distinge după modalitatea de constituire şi finanţare - constituie una din cauzele pentru care, în devălmăşie, "lumea" a asimilat eronat ca "pensii",

(1) veniturile de înlocuire constituite în temeiul "instituţiei" proprietăţii şi a drepturilor de proprietate (rentele constituite din, şi cu fructificarea resurselor acumulate în nume propriu de titular din veniturile sale, rente care nu sunt pensii, ci venituri de înlocuire propriu-zise!) cu

(2) rentele de retragere (venituri de înlocuire constituite prin redistribuirea banului public şi convenite pe calea normei juridice, fără participaţia contributivă a titularului!), cu

(3) rentele de asistenţă socială (cele avute în vedere de sensul clasic, "beveridge"-an, al vocabulei "pensie", evident, fără participarea titularului) şi cu

(4) rentele instituite prin încheieri judecătoreşti (pensia alimentară, pensia de întreţinere pentru vătămare cauzatoare de pierderea capacităţii de muncă etc. - toate, explicit, nefinanţate de titular !).

c) Fuga autorităţilor de sintagma "venituri de înlocuire" n-a fost niciodată explicată. Pentru că niciodată n-a intrat în vederile ei "adevărul"! Iată-L: pe fond, instituirea veniturilor de înlocuire a venit pe calea germană (sub administraţia cancelarului Bismarck) şi pe calea britanică (Raportul Beveridge), două curente vizând aceeaşi finalitate (asigurarea resurselor băneşti în perioada de viaţă inactivă economic a cetăţenilor), dar funciar distincte prin modul şi nivelul de finanţare şi prin modul de înţelegere a conceptului de solidaritate:

- regimul de asigurări "bismarckian" a fost conceput "contributiv" (contribuţii lunare, asigurat + angajator) şi viza o rentă egală cu venitul economic mediu lunar realizat de asigurat; România, prin Legea Misir (1905) şi, mai ales, prin legea Neniţescu (1912), a fost un deschizător de drumuri şi un exponent novator al acestui regim.

- regimul "beveridgean" de distribuire socială a bunăstării a fost conceput ca o "sinecură" societală (rentă standard, fără contribuţia beneficiarului, rentă de asistenţă socială finanţată din resursele de fiscalitate) şi viza asigurarea unui minim existenţial (conform butadei: "statul vă dă pâinea, voi vă procuraţi untul"!).

d) Dat fiind că "venitul de înlocuire" bismarckian convine la o cvasi-echivalenţă a rentei cu venitul mediu lunar al carierei, regimul de asigurări bismarckian a fost şi este teatrul unor înfruntări extraordinare, pentru că el solicită două lucruri "impardonabile" pentru Putere: responsabilitate în domeniul ocupării şi respect în domeniul remunerării salariate a cetăţenilor! Mai ales că la îndemână sunt regimul beveridgean şi "noile acumulări" (ex. pilonul II al sistemului de pensii private, fondurile de investiţii travestite în fonduri private de pensii)!

e) Asigurările sunt contracte venale care incumbă vărsăminte băneşti - ex-ante - ale titularului şi, în contra-partidă, obligaţii de aceeaşi natură - ex-post - asumate de asigurator.

f) Fără a le contesta (deocamdată!), pensiile sunt "sinecuri", "drepturi de rentă hotărâte deontic" finanţate din bani publici (din produsul fiscal) - nu din amânarea consumului titularului! - care, din varii motive, discriminează asigurând, îndeobşte, continuitatea descriminării de care - "ex ante" - au beneficiat diferite categorii de persoane [tipul (2), (3) şi (4)]. Intră aici pensiile de serviciu, pensiile de stat, pensiile speciale, rentele de asistenţă socială (hotărâte în spiritul solidarităţii constituţionalizate) şi, chiar, pensiile de urmaş (o derogare discutabilă, dat fiind că drepturile de pensie nu sunt, pe fond, încă, transmisibile!).

g) De la această polisemie periculoasă cu care s-a înstărit termenul de "pensie" îşi trage seva şi practica aşezării gunoiului după uşă, inclusiv, declaraţia "aproximativă" a d-nei Câmpeanu care, din această perspectivă, nu este decât o mostră "ieftină" de manipulare. La rigoare, categoriile tipologice de rente prezentate [de la (1) la (4)] nu pot fi aglutinate sub căciula "pensiilor" pentru că nu toate sunt "sinecuri". "Stricto senso", sintagma adecvată este cea de "veniturilor de înlocuire şi rente sociale"!

C. Demonstraţia necesară şi suficientă că avem de-a face cu o sinecdocă perversă o face chiar Bugetul de asigurări sociale care, spre a putea onora şi asigurările care nu sunt "asigurări", în fapt, pentru asigurarea resurselor băneşti din care se onorează "sinecurile" - rentele necontributive - la care au fost legal îndreptăţiţi pensionarii agricultori, pensionarii cu pensii de serviciu şi de stat plătiţi prin Ministerul Apărării Naţionale (foştii militari), Ministerul Afacerilor Interne (foştii poliţişti) şi prin Serviciul Român de Informaţii (foştii SRI-işti, SIE-işti etc.) este co-finanţat prin transferuri de la bugetul de stat (cvasi-totalitatea celor 12 miliarde de care "amintea" d-na Ministru !).

Într-o sinteză seacă, resursele băneşti ce vor fi transferate din produsul fiscal în anul 2014 spre a onora "sinecurile" însumează 7,79 miliarde lei :

- pensii agricultori : 2,20 miliarde lei

- pensii de serviciu şi de stat : 4,78 miliarde lei

- ajutoare sociale : 0,81 miliarde lei (persoane în vârstă şi urmaşi).

Nu este mai puţin adevărat faptul că în cele - la rigoare - 12,5 miliarde există şi două tranşe care au fost convocate de politicile neconforme implementate după decembrie '89, respectiv, de

a.- dezvoltarea proceselor de tranziţie prin dezocupare (dezafectarea locurilor de muncă) şi

b.- implementarea pilonului II pensii private prin evicţiunea resurselor băneşti provenite din contribuţiile sociale de asigurări sociale.

Aparent, transferul necesar pentru a suplini lipsa de resurse de finanţare convocată pe calea dezafectării locurilor de muncă - la nivelul actual al rentelor în plată - reprezintă, în anul ce vine, aproximativ 4,19 miliarde lei.

Transferul spre a compensa evicţiunea care se comite (în "crescendo") pentru a "face şi noi ce face Lumea!" (Pilonul II de pensii private) au fost estimat - pentru anul 2014 - la 3,61 miliarde lei.

Diferenţa între "lipsa de resurse" aparentă (care spre a fi resorbită necesită transferuri din produsul fiscal) şi evicţiunea exercitată asupra bugetului pentru alimentarea din contribuţiile sociale a pilonului II al sistemului de pensii "private" (4,19 - 3,61) este de 0,58 miliarde lei (aproximativ 12 lei/lună/asigurat în plată).

Se poate conchide că - la nivelul actual al rentelor - chiar în condiţiile vitrege în care se mişcă sistemul (deficitul de ocupare faţă de 1990 este enorm) - subvenţia de care are nevoie sistemul de asigurări sociale este un "mizilic, necum 12 miliarde cum "scâncea" d-na ministru!

"Restul" - "cele aproximativ 12 miliarde lei" - sunt, totuşi, necesare pentru a rezolva impasul generat de dispreţul autorităţii faţă de banul public (nivelul pensiei/sinecurii medii comparativ cu venitul mediu de înlocuire finanţat contributiv este de 3,2 ori mai mare!), faţă de canonica regimului "pay as you go" care guvernează funcţionarea sistemului de asigurări sociale din România şi faţă de ocuparea salarială (din 1990, România a pierdut prin dezafectare peste 3,7 milioane locuri de muncă - vezi nota 4).

Pentru conformitate, să recapitulăm structura alocărilor din transferurile de 12,52 miliarde de la Bugetul de stat (adică din "fiscalitate", adică, tot de la "noi"):

1. transferuri pentru finanţarea sinecurilor - 7,79 miliarde lei;

2. transferuri pentru compensarea evicţiunii convocate prin finanţarea pilonului II pensii private din contribuţiile sociale - 3,61 miliarde lei;

3. transferuri pentru completarea resurselor bugetare "lipsă" (resurse necesare onorării în plată a rentelor asiguraţilor îndreptăţiţi) - 0,58 miliarde lei;

4. transferuri pentru co-finanţări (inclusiv cotele din pensiile speciale care exced drepturilor de rentă acumulate contributiv), dobânzi, cheltuieli neeligibile etc. - 0,32 miliarde lei şi, nenecesar,

5. excedentul bugetar proiectat - 0,20 miliarde lei.

D. Ceea ce rămâne în discuţie, însă, este probitatatea profesională şi morală a Executivului (1) şi "excelenţa" în execuţia însărcinărilor sale legale (2)!

Spre a verifica realismul datelor aşezate de Guvern în Bugetele aferente anului 2014 (probitatatea profesională şi morală), sunt disponibile două chei de control, care constată nivelul de corelaţie între informaţiile disponibile (cuantumuri, cote de contribuţii şi câştigul salarial mediu consemnat în textele legilor bugetului) prin

a. - numărul mediu de salariaţi (vezi nota 5) (numărul contribuabililor) şi

b. - similitudinea acestuia cu numărul mediu al salariaţilor estimat pentru anul 2014 de Comisia Naţională de Prognoză.

Conform prognozei pe termen mediu 2012-2017, varianta de toamnă (6 noiembrie 2013), numărul mediu al salariaţilor în anul 2014 va fi de 4.570 mii persoane.

Prima cheie de control este îndeplinită dacă numărul mediu de salariaţi (contribuabili) care rezultă din calcul este constant indiferent de categoria tipologică a contribuţiilor. Ea trebuie să constate că la o contribuţie vărsată de asigurat corespunde o contribuţie vărsată de angajator! Relaţia este extrem de simplă:

Nr. mediu salariaţi = Total contribuţii: rC• 100: Câştigul salarial mediu brut:12

rC - cota procentuală a contribuţiei (ex. cota angajatorului - 20,8)

A doua cheie este îndeplinită dacă, faţă de numărul mediu al salariaţilor prognozat de CNP şi numărul salariaţilor rezultat din calcul (salariaţi observaţi drept contributori), abaterea +/- nu depăşeşte eroarea statistică cu care lucrează, ca prag de semnificaţie Comisia Naţională de Prognoză, de regulă, sub +/- 3%.

În sinteză, cheile au dat următoarele rezultate:

(vezi tabel 2)

Diferenţa semnificativă şi imposibilă între numărul contributorilor "persoane fizice" (asiguraţi) şi numărul contributorilor "persoane morale" (angajatori) contravine, inclusiv, bunului simţ (numărul angajatorilor este mai mare decât numărul asiguraţilor cu 48,6%) şi nu îndeplineşte condiţia cerută de cheie !

Faţă de numărul mediu de salariaţi stabilit ca "benchmark" de CNP, abaterea este mai mult decât semnificativă ! În termeni băneşti, valoarea abaterilor este de :

- 426.000 x 2.298 lei/lună x 20,8% x 12 = + 2,44 miliarde lei

- 1.208.800 x 2.298 x 10,5% x 12        = - 3,50 miliarde lei

                                                         - 1,06 miliarde lei

Niciuna din chei nu confirmă necesara rigoare. Avem de-a face cu o suficienţă, cu o escamotare de fonduri, cu arierate "convenite", ori, pur şi simplu, cu o lipsă crasă de responsabilitate ?! Rămâne de văzut. Şi vom vedea, pentru că arierate la angajatori am mai văzut, dar regimul contributiv este "cu reţinere la sursă" şi asiguraţii - vor, nu vor ! - plătesc !

În loc de concluzii

1. Verificând cu aceleaşi "chei" Bugetul Fondului Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, se constată că numărului de asiguraţi - persoane fizice - este mai mare decât numărul de salariaţi mediu prognozat de CNP cu 813,3 mii persoane; un lucru pozitiv, dacă n-ar fi ..."negativ"!

În mod normal, numărul minim al asiguraţilor de asigurări sociale de sănătate ar trebui să fie egal - conform paradigmei legale ("pensionarii" au fost şi ei co-încatenaţi ca finanţatori ai Sistemului) - cu numărul mediu de salariaţi + numărul mediu de "pensionari" (4.839,6 mii + 4.570,0 mii = 9.409,6 mii asiguraţi)!

(vezi tabel 3)

2. De "gâgă", la fel ca la BASS, avem şi năzbâtia! În opinia "expertizei" de la finanţe, "numărul de contribuţii vărsate de angajatori" poate fi mai mare decât "numărul de asiguraţi/salariaţi"!

Luând în considerare rezultatele "cheii de control", se poate afirma că "lipsa" din veniturile fondului de sănătate - escamotată prin făcătura prezentată - se cifrează la cca. 2,0 miliarde lei (1.392.600 x 2.298 lei/lună x 5,2% x 12) !

3. Conform proiecţiei bugetare, mai mult de jumătate din "pensionari" (2.688,0 mii persoane) - în calitatea lor de contributori la Bugetul Fondului Unic de Asigurări Sociale de sănătate - lipsesc (4.839.600 - 813.300/37,8% (vezi nota 6) = 2.688.000 contribuabili).