FONDUL PROPRIETATEA - DOI ANI DE LA LISTARE Gheorghe Piperea: "Din excepţie, Fondul Proprietatea s-a transformat în regulă"

Reporter: Cum consideraţi că a mers procesul despăgubirilor foştilor proprietari deposedaţi de regimul comunist, în România?

Gheorghe Piperea: Nu a mers deloc. Câteva mii de "norocoşi" (cei care au avut şansa rezolvării rapide şi prioritare a cererilor în justiţie) sau "privilegiaţi" (cei care au cumpărat dosare sau titluri de despăgubiri, pe preţuri cu discount) au obţinut acţiuni la Fondul Proprietatea, cele mai multe dintre ele la jumătate din valoarea nominală. Ceilalţi 50.000 - 150.000 (nimeni nu ştie câţi sunt în mod real) nu au primit nimic. Doar termene şi promisiuni. Iar acum trebuie să aştepte şi soluţia concretă de la statul român, aceea pe care a pretins-o CEDO în august 2010. Se aşteaptă ca în aprilie 2013 această soluţie să apară din neant, din străfundurile birocraţiei româneşti. Soluţia nu va veni. Sunt convins că se va cere şi se va obţine o nouă amânare; aşa cum a făcut şi domnul Titus Corlăţean anul trecut (n.r. fost ministru al Justiţiei), aşa va face şi doamna Mona Piviniceru anul acesta (n.r. actualul ministru al Justiţiei). Este obligată. Constrângeri bugetare ...

Reporter: Se vehiculează un proiect de lege care va introduce posibilitatea despăgubirilor în natură şi eşalonarea plăţilor. Ce părere aveţi despre aceste idei?

Gheorghe Piperea: Păi aşa era şi în 2005. Înainte de a se ajunge în punctul mort al deciziei pilot din august 2010, guvernul român stabilise principiul restituirii în natură. Fondul Propietatea era Soluţia pentru cazurile excepţionale în care nu era posibilă restituirea în natură. Din excepţie, Fondul Propietatea s-a transformat în regulă. Adică, toţi primarii, toţi şefii de autorităţi au trimis omul la plimbare pe la ANRP după despăgubiri, considerând că nu este posibilă restituirea în natură. Eu unul mă lupt de zece ani în nişte instanţe din ţară şi pe la CEDO să obţin obligarea primarilor (inclusiv a celui al Capitalei; un caz grav şi notoriu e primăria Constanţa, unde nimic nu se restituie dacă nu vrea domnul Radu Mazăre - n.r. primarul Constanţei) la restituirea în natură a unor bunuri care există. Cam de fiecare dată ICCJ confirmă poziţia primăriei, după care bunul ... nu există. Iar când cer despăgubiri, aceeaşi ICCJ îmi spune că trebuie să aştept decizia administrativă a primăriei de emitere a titlului de despăgubire, care nu mai vine de zece ani. Aşa că, dacă până acum "nu au existat" aceste bunuri, în natură, cum de există acum?

Evident că, de departe, Soluţia restituirii în natură este preferabilă. Dacă imobilul există, să îi fie restituit omului. Şi să fie sancţionaţi, inclusiv penal, acei primari care au avut cunoştinţă de faptul că bunurile există în natură, dar au refuzat restituirea, pretinzând că nu există. Eu m-aş bucura să văd nişte primari dând cu subsemnatul pe la DNA, aşa cum s-a întâmplat cu şefii de la ANRP în anii din urmă. Poate se începe cu domnul Mazăre.

Reporter: Ce soluţie consideraţi că ar fi potrivită pentru continuarea procesului de despăgubire, după terminarea acţiunilor la Fondul Proprietatea?

Gheorghe Piperea: Dintotdeauna am susţinut emiterea de obligaţiuni şi remiterea lor titularilor, după o procedură care să elimine din lanţul procedurii ANRP şi toată pletaora evaluatorilor, consultanţilor, experţilor etc., obligaţiuni care să fie scadente în 15 - 20 de ani, dar care să fie transmisibile liber, pe piaţa de capital, în aşa fel încât, cei care ar avea nevoie de lichidităţi, să le obţină imediat, prin vânzare. S-ar naşte, în sfârşit, şi în România, o piaţă de capital. S-ar respecta ţintele de deficit bugetar. Nu ar fi nevoie de un efort bugetar de 8 miliarde de euro (cum spune ANRP în ultimul timp). Şi nici să se eşaloneze datoriile sau să se plafoneze la anumite sume maxime. Am mai spus-o: problema acestor despăgubiri este una morală şi nu economică. Dar cine să audă? În toamnă, se vehicula un astfel de proiect ca fiind făcut de ANRP. Imediat ce a fost luat în discuţie, a fost negat. A dispărut de pe Internet. De ce?

Reporter: Cum vedeţi activitatea Franklin Templeton în România?

Gheorghe Piperea: Foarte slabă, foarte ineficientă (mă aşteptam la implementarea în societăţile unde este acţionar minoritar a guvernării corporatiste; în schimb, nu văd decât pactizări cu politicienii; şi mă aşteptam să fie corectate în justiţie abuzurile statului ca acţionar majoritar; nu am văzut decât eşecuri judiciare al FP). În altă ordine de idei, poziţia FT ca manager al FP nu este deloc clarificată. Litigiul cu doamna Ioana Sfîrăială este din ce în ce mai delicat pentru FT. În fine, mă aşteptam la mai multe de la un management privat - în schimb, abuzurile statului ca acţionar majoritar au în FP, după concentrarea de capital permisă prosteşte de statul român, un echivalent perfect în dictatura majoritară a fondurilor speculative. În loc de creaţie şi industrie, avem speculaţie financiară. Nu e aşa că e de laudat FT?