Oamenii simt nevoia de repere morale. Fotbalul autohton este pe cale să devină cel mai curat şi serios domeniu de activitate din ţara noastră, capabil să genereze astfel de exemple. În ultima lună, fotbalul a primit din partea jus-tiţiei, în special graţie procurorilor de caz, două certificate de bună purtare, care vor închide gura pentru multă vreme celor care vor îndrăzni să mai critice personajele care populează această lume. În ultimii 22 de ani s-a vorbit şi s-a scris enorm despre neregulile legate de transferurile unor jucători, de diferenţele enorme dintre sumele plătite de cluburile din străinătate şi cele încasate de formaţiile autohtone, de valizele de bani care ar fi trebuit să stimuleze cinstea unor formaţii, dar care aveau bătaie mult mai lungă, până la meciurile directe, care transformau în timp premierea în mită. Se vorbea de o mocirlă care risca să sufoce definitiv un fenomen sportiv destul de iubit. Toată lumea aştepta intervenţia justiţiei, "să vină DNA-ul" a reprezentat până de curând strigătul de disperare al celor care se considerau nedreptăţiţi. În cele din urmă minunea s-a produs şi procurorii au început să instrumenteze mai multe dosare legate de fotbal. În două dintre ele, "transferurile" şi "valiza", au apărut şi primele verdicte, celelalte fiind foarte departe de a ajunge la liman. Aceste prime decizii au demonstrat, negru pe alb, că tot ce s-a spus despre verii Becali, despre Cristi Borcea, George Copos, Jean Pădureanu... au fost doar simple răutăţi care nu s-au bazat pe nicio probă concretă. Închipuiri ale unor oameni bolnavi de scenarită în formă acută. Zeci de mii de copaci, ajunşi hârtie de ziar, au fost consumaţi în van. Hulit pentru sacoşele pline cu bani cu care îi alerga pe jucătorii bistriţeni sau cu care îi momea pe clujeni, patronul Stelei ne-a demonstrat că a acţionat moral, dar că, din păcate pentru noi, mulţi nu am înţeles acest lucru. Cum puterea exemplului func-ţionează încă foarte bine, este posibil ca în urma acestui semnal venit dinspre sălile de tribunal şi alte formaţii să încerce să-i stimuleze financiar pe adversarii adversarilor. Mai nou, regulamentele sportive interzic acest lucru, în contradicţie cu justiţia, dar este puţin probabil ca membrii comisiilor LPF şi FRF să reuşească să organizeze vreun flagrant care să demonstreze acest lucru, iar pe baza unor simple declaraţii nimeni din fotbal nu a fost pedepsit.
Fanii procurorilor pot să spună că aceste concluzii sunt premature şi că au fost pierdute doar "partidele tur" iar că în "retur", la recurs, totul se poate schimba. Orice este posibil, inclusiv ca mulţi dintre noi să nu mai apucăm să vedem pronunţările din apel din cauza lentorii cu care se mişcă justiţia autohtonă. Pentru acest bucheţel de achitări a fost nevoie de câteva zeci de înfăţişări şi mai multe amânări ale pronunţărilor, întinse pe mai mulţi ani, toată această imensă maşinărie a dreptăţii fiind alimentată cu bani publici, extraşi cu delicateţe din buzunarele fiecărui contribuabil.
Ar mai trebui ca procurorii să instrumenteze şi un caz legat de mafia pariurilor, în care să avem parte de nişte achitări pentru ca fotbalul autohton să fie "albit" de la un capăt la altul. Fotbalul şi justiţia se dovedesc a fi două fenomene extrem de complexe, care de foarte multe ori sunt înţelese eronat şi de oameni animaţi de cele mai bune intenţii.