Gazele naturale din Qatar nu vor ajunge prea curând în Germania

Negocierile dintre Qatar şi Germania, începute în urmă cu câteva săptămâni printr-o adâncă plecăciune slugarnică a ministrului economiei Habeck în faţa şeicilor din Golf, au ajuns într-un impas.

Reuters a scris recent că există puncte de vedere divergente în privinţa acordului de furnizare a gazului natural lichefiat (GNL) către Germania, conform unei surse anonime citate de agenţia de ştiri.

Cuvintele cheie sunt "contracte pe termen lung", aşa cum au existat cu Rusia până când UE a forţat trecerea contractelor la preţurile de pe piaţa spot, "clauze privind destinaţia", precum şi metodologia de stabilire a preţului.

În condiţiile în care Germania are ca obiectiv reducerea emisiunilor de dioxid de carbon cu 88% până în 2040, autorităţile de la Berlin nu doresc să semneze un contract pentru cel puţin 20 de ani, aşa cum cer autorităţile din Qatar.

De ce apare această condiţie? Din motive economice bine fundamentate.

Pentru livrarea unor cantităţi mari de gaze către Germania, care să înlocuiască cea mai mare parte a importurilor din Rusia, sunt necesare investiţii substanţiale pentru noi capacităţi de producţie, lichefiere, precum şi alte elemente de infrastructură necesare.

În prezent, aproape toată producţia anuală de gaze din Qatar, de circa 178 de miliarde de metri cubi, este deja legată de contracte ferme de furnizare, iar cererile unui client de talia Germaniei nu pot fi satisfăcute pe baza structurilor actuale de producţie şi lichefiere. Conform datelor de la Reuters, Germania consumă anual circa 100 de miliarde de metri cubi, iar 55% din consum este asigurat prin importuri din Rusia.

O altă sursă a declarat pentru Reuters că "asigurarea unor surse de furnizare a GNL din Qatar nu se va întâmpla prea curând".

Agenţia de ştiri mai subliniază că o problemă importantă în cadrul negocierilor o reprezintă procedura de stabilire a preţului. Autorităţile din Qatar au o poziţie fermă în ceea ce priveşte indexarea preţului gazelor la preţul petrolului, aceasta fiind şi structura preţului pentru livrările către clienţii din Asia.

Acelaşi mod de stabilire a preţului, indexarea la preţul petrolului, a fost aplicat pentru o perioadă îndelungată şi în cazul contractelor cu Rusia, dar autorităţile europene au cerut trecerea la un etalon pe baza preţului de pe piaţa spot, iar efectele au început să se vadă cel puţin de la mijlocul anului trecut.

"Qatar este în scaunul şoferului în aceste negocieri, pe fondul interesului puternic al clienţilor şi a reputaţiei sale de furnizor de încredere", a declarat un director al unei firme de consultanţă în domeniul energiei pentru Reuters.

În opina sa, Germania va fi nevoită să accepte condiţiile de preţ al autorităţilor din Qatar, iar astfel va fi foarte expusă din punct de vedere financiar în comparaţie cu preţurile din Europa.

O altă condiţie extrem de restrictivă cerută de Qatar o reprezintă "clauza de destinaţie", conform căreia gazele importate de Germania nu vor putea fi direcţionate şi către alte ţări din Europa.

Reuters scrie că astfel de clauze sunt ilegale în Europa, iar reglementările din majoritatea ţărilor de pe continent nu împiedică transferul GNL către alte ţări.

Autorităţile din Germania şi Qatar nu au dorit să comenteze informaţiile privind divergenţele din cadrul negocierilor. Agenţia de ştiri a mai arătat că negocierile vor continua în această lună în Qatar, cu participarea companiilor RWE şi Uniper, cei mai mari importatori şi furnizori de gaze din Germania.

Înlocuirea Rusiei cu alţi furnizori de gaze naturale nu este o problemă doar pentru Germania, ci pentru întreaga Europă, după cum arată un articol de la Oilprice.com, iar principalul motiv îl reprezintă cerinţa semnării unor contracte pe termen lung.

Şi furnizorii din SUA vor insista asupra contractelor pe termen lung, după cum scrie Oilprice.com, deoarece şi acolo trebuie construite capacităţi suplimentare de producţie şi lichefiere, iar băncile vor oferi finanţări doar dacă există astfel de contracte, care să asigure viabilitatea lor comercială.

O analiză recentă de la Rystad Energy, preluată de Zerohedge, arată că "Europa se poate confrunta cu o criză a gazelor lichefiate în iarna viitoare". Estimările de la Rystad arată că cererea va ajunge la 436 de milioane de tone în 2022, în condiţiile unei oferte de 410 milioane de tone. Capacităţile de producţie şi de lichefiere aflate în faza de proiect sau de construcţie vor permite o relativă echilibrare a cererii cu oferta doar din 2024.

"Pur şi simplu nu există suficient GNL pentru a acoperi cererea", a subliniat un analist de la Rystad Energy, ceea ce implică faptul că "pe termen scurt vom avea o iarnă grea în Europa". Mai mult, "a fost aranjată scena pentru un deficit de ofertă susţinut, preţuri ridicate, volatilitate extremă şi o geopolitică intensificată a gazului lichefiat".

Aici s-a ajuns deoarece "Europa a destabilizat toată piaţa globală a gazelor lichefiate prin încercarea de a renunţa la gazele din Rusia", după cum se mai arată în raportul de la Rystad Energy.

Tendinţa de creştere a preţurilor gazelor naturale din Europa nu poate fi întreruptă fără o revizuire drastică a politicilor verzi, care să permită creşterea producţiei interne de combustibili.

Menţinerea acestor politici şi a obiectivelor aferente va arăta că autorităţile europene sunt decise să aplice singura opţiune rămasă pentru scăderea preţurilor gazelor naturale, respectiv distrugerea masivă a cererii, indiferent de numărul victimelor colaterale.