Gazele ruseşti: ce refuză prin conductă, UE importă pe vapor

Ţintele stabilite de autorităţile europene arată că volumul importurilor de combustibili fosili din Rusia trebuie să ajungă la zero până în 2027. Obiectivul pare să devină tot mai greu de atins, în condiţiile în care Financial Times a scris recent despre noile recorduri atinse în 2023 în ceea ce priveşte importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia.

Datele de la compania Kpler, preluate de organizaţia neguvernamentală Global Witness, arată că Spania şi Belgia au ocupat locul al doilea şi al treilea, după China, în clasamentul global al importatorilor de GNL din Rusia.

În primele şapte luni ale acestui an, exporturile de GNL din Rusia către ţările UE a crescut cu 39,5% faţă de aceeaşi perioadă din 2021, până la circa 22 milioane de metri cubi.

Importurile Spaniei au atins aproape 7,5 milioane mc de GNL în primele şapte luni din 2023, după o creştere de 104,6% faţă aceeaşi perioadă din 2021, în timp ce importurile de GNL din Rusia ale Belgiei au urcat până la 7,1 milioane mc, echivalentul unei creşteri de aproape 160% (vezi graficul 1).

Valoarea importurilor de gaze lichefiate ruseşti în ţările UE a fost de circa 5,3 miliarde euro după primele şapte luni ale acestui an, conform estimărilor de la Global Witness preluate de Financial Times.

"Este şocant faptul că ţările din UE au depus eforturi aşa de mari pentru a renunţa la gazul rusesc prin conducte, doar pentru a-l înlocui cu echivalentul expediat pe vapor", a declarat Jonathan Noronha-Gant, membru al organizaţie Global Witness, pentru FT.

"Indiferent dacă vin pe conductă sau cu vaporul, gazele importate din Rusia arată că firmele europene trimit miliarde de dolari în vistieria de război a lui Putin", a mai subliniat Noronha-Gant.

Cea mai mare parte a gazelor lichefiate importate de UE din Rusia este furnizată de compania Yamal LNG, al cărei acţionar majoritar este compania rusă Novatek. Alţi acţionari importanţi sunt Total Energies din Franţa şi China National Petroleum Corporation, după cum arată FT.

Tot datele de la Kpler mai arată că importurile de gaze lichefiate din Rusia au reprezentat 16,2% din totalul importurilor de GNL în ţările UE din primele şapte luni din 2023, de 133,5 milioane metri cubi, echivalentul a 82 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Importurile UE de GNL din SUA au fost de 58 de milioane mc în primele şapte luni din 2023, respectiv 43,4% din total, în timp ce importurile din Qatar au fost de 18,4 milioane mc, respectiv 13,8% (vezi graficul 2).

Kadri Simson, comisarul european pentru energie, a declarat că UE "poate şi trebuie să scape complet de gazul rusesc cât mai curând posibil, dar trebuie să ţină seama de securitatea aprovizionării".

Financial Times mai subliniază că alţi oficiali UE "au avertizat că interdicţia totală a importurilor de GNL riscă să provoace o criză energetică asemănătoare celei de anul trecut, când preţurile la gaze în UE au atins niveluri record de peste 300 de euro pe MWh".

În aceste condiţii, "cumpărătorii pe termen lung din Europa spun că vor continua să preia volumele contractate, cu excepţia cazului în care acest lucru este interzis de politicieni", după cum a declarat un analist al companiei de consultanţă ICIS pentru FT.

Alt avertisment se referă la impactul reducerii aprovizionării cu gaze din Rusia, deoarece "există încă multă nervozitate", în ciuda gradului mare de umplere al depozitelor de gaze din Europa.

Cele mai recente date ale asociaţiei Gas Infrastructure Europe (GIE) arată un grad de umplere de circa 93% pe ansamblul UE la sfârşitul lunii august 2023, în condiţiile în care gradul de umplere din Germania era de circa 94%, iar în ţara noastră de circa 88%.

Henning Gloystein, director pentru energie, climă şi resurse la Eurasia Group, a declarat pentru FT că UE trebuie să reducă cererea cu încă 10 procente, deoarece "dacă nu reducem structural consumul de gaz cu 10-15%, riscăm să repetăm această cursă pentru aprovizionare în fiecare an".

Reducerea structurală a consumului de gaze naturale în Europa implică accelerarea procesului de dezindustrializare, o dezindustrializare care se va accentua pe fondul pierderii competitivităţii industriale şi care va fi însoţită de erodarea puternică a veniturilor private şi publice.

În aceste condiţii, atingerea ţintei de reducere la zero a importurilor de combustibili fosili din Rusia până în 2027 este foarte puţin probabilă, deoarece nu există soluţii pe termen scurt pentru creşterea importurilor din SUA şi Qatar, iar ţările UE vor continua să contribuie semnificativ la "vistieria de război a lui Putin" cel puţin pe termen mediu.