Gradul de dezvoltare al unei naţiuni şi inflaţia

După trei luni consecutive cu inflaţie lunară negativă, indicele preţurilor de consum anual (sau inflaţia, cum generic este denumit în presă şi în discuţiile de pe stradă) a scăzut de la 8,41% în mai până la 4,25% la sfârşitul lunii august. Scăderea este foarte importantă - aceas-ta este vestea foarte bună pe care ne-o aduce INS. Fără factori perturbatori externi importanţi, este foarte posibil ca la sfârşitul anului inflaţia să fie aproape de 4% sau chiar mai jos. Cum interpretăm economic şi pentru buzunarele cetăţeanului de rând această informaţie?

Pentru o ţară dezvoltată, o scădere aşa brutală a inflaţiei este un semn clar că activitatea economică este în declin abrupt şi din cauza micşorării cererii de consum producătorii sunt nevoiţi să scadă preţurile de consum. Altfel spus, există o corelaţie directă între performanţa economiei şi inflaţie. Au existat şi excepţii desigur, atât într-o parte cât şi în alta. Perioadele cu creşteri economice anemice şi inflaţie ridicată (pe care le-am abordat într-un articol trecut care s-a referit la stagflaţie ca la un mare pericol în anii următori pentru economiile dezvoltate) au fost legate în multe cazuri de majorări "exogene" de pre-ţuri, în principal de creşterea preţurilor la materii prime şi energie în mod necontrolat din cauza unor conflicte politice sau calamităţi naturale. Perioadele marcate de creştere economică foarte ridicată şi inflaţie sub 3% sau chiar sub 2% au fost alimentate de politici monetare expansioniste şi prociclice ale băncilor centrale, care au avut ca obiective principale mai degrabă gradul de ocupare cât mai ridicat din economie (adică şomaj cât mai redus) decât stabilitatea pe termen lung. Perioada ultimelor decenii în SUA şi Europa sunt exemple clare ale acestei situaţii.

Aşadar, dacă România ar fi o ţară cu economie cu adevărat dezvoltată, ves-tea scăderii importante a inflaţiei în ultimele luni ar trebui să ne îngrijoreze pentru că ar semnifica o răcire a economiei. Dezinflaţia nu se explică nici prin reduceri substanţiale ale preţurilor la energie şi combustibili (componente importante în coşul unui american sau neamţ), pentru că aceste preţuri nu au scăzut în ultimele trei luni, ci au rămas la exact acelaşi nivel. Mai mult, nici serviciile nu au ajutat la scăderea inflaţiei la valori lunare negative: preţurile în servicii au avansat în august cu 0,83% faţă de luna precedentă după ce avansaseră cu 0,91% în iulie şi 0,68% în iunie. Mărfurile nealimentare nu au contribuit în niciun fel la "ieftinirea coşului" românilor, costul acestora (energie, bunuri electrice şi electronice, produse de uz casnic etc) rămânând constant pe majoritatea componentelor. Spuneam la început, fără să vreau în niciun fel să îmi denigrez ţara, dacă România ar avea o economie dezvoltată. În acel caz, preţul serviciilor şi energiei ar fi contat imens în calculul inflaţiei, adică în coşul românului de rând - produsele de care cetăţeanul mediu le consumă în cursul unei luni. Problema este că în coşul românilor, alimentele au încă o pondere mult prea ridicată, specifică ţărilor în curs de dezvoltare sau chiar mai rău de atât... sau cel puţin aceasta este componenţa coşului utilizată de INS în calculul inflaţiei.

Aproape 37,5% din coşul ro-mânului mediu este constituit din alimente, iar 6% dintre acestea sunt legume şi fructe. În condiţiile în care preţul acestora a scăzut cu peste 10% în luna august după scăderi similare în iulie şi iunie (mai puţin la fructe), inflaţia iată că devine negativă în anii agricoli buni, aşa cum scapă de sub control atunci când importăm masiv alimente şi moneda naţională se depreciază. O structură a consumului specifică mai degrabă ţărilor sărace, dar aceasta este o altă discuţie în care şi INS este parte implicată...

Una peste alta, două concluzii putem trage din evoluţia inflaţiei în ţara noastră: că suntem mai dependenţi decât ar fi normal de producţia agricolă internă şi că o mare parte din consumul populaţiei, atunci când nu este făcut pe credit, se limitează la alimentele de bază. Altfel spus, structura economiei şi consumului intern sunt deficitare - dar acest lucru îl ştiam deja.