"Graţiere" pentru cei aflaţi în spitale şi şcoli

Subiectul legat de proiectele de ordonanţă de urgenţă privind graţierea şi modificarea codurilor penale a fost întors pe toate feţele în ultimele zile. Astfel s-a ajuns, inevitabil, la oportunitatea acestui demers şi s-au făcut comparaţii cu alte situaţii, considerate de o mai mare actualitate. În mediul online şi offline s-a stârnit o adevărată furtună. Două comparaţii s-au detaşat prin patima cu care au fost susţinute, penitenciar vs. spital şi penitenciar vs. şcoală. Desigur, rezolvarea unei chestiuni nu exclude automat găsirea unei soluţii pentru cealaltă, dar într-o dezbatere în care argumentele sunt puţine, dar pătimaşe, iar resorturile luării unei decizii importante se află în ceaţă, apar şi astfel de situaţii.

Astfel, dacă unul dintre argumentele graţierii este legat de supra -aglomerarea penitenciarelor imediat a fost pusă în discuţie suprapopularea din spitale. Nici într-un caz nici în celălalt soluţia construirii de noi imobile nu pare să fi fost luată cu seriozitate în seamă de către guvernanţii din ultimii 27 de ani. S-a pus în discuţie felul cum ar arăta un proiect legat de "graţierea" celor care se îngrămădesc, fără să-şi dorească acest lucru, în saloanele spitalelor şi care sunt obligaţi să doarmă câte doi sau trei în pat şi să mai vină şi cu medicamentele de acasă. Desigur varianta cinică nu poate fi luată în discuţie, dar nici o alta serioasă nu pare să apară. Minuni medicale nu prea au loc în masă, aşa că se exclude şi această variantă. Scurtarea timpului petrecut de un bolnav în spital, fără prea multe argumente medicale valide, nu reprezintă decât o soluţie de avarie - în care vindecat sau nu bolnavul trebuie să plece "în altă parte", inclusiv să meargă acasă şi să ..."moară liniştit în patul lui". Soluţia nu rezolvă problema şi nici nu se ocupă de fondul ei. De ce "omenia" politicienilor nu se manifestă cu atâta grăbire şi în ceea ce îi priveşte pe bolnavi? Greu de răspuns, mai ales când te tratezi în străinătate.

Condiţiile precare de trai şi igienă din penitenciar reprezintă un alt argument în favoarea graţierii. În acest caz în discuţie au fost aduşi numeroşii oameni din mediul rural care nu au acces la apă curentă, au toaletele în grădini, la zeci de metri de propriile case, şi nu au nicio sursă de venit care să le asigure un minim pentru haine şi hrană. De asemenea au fost pomeniţi şi elevii care trebuie să înveţe la şcoli care de ani de zile nu primesc avizele sanitare şi care le pun sănătatea în pericol, uneori chiar şi viaţa din cauza degradării avansate. De ce aceşti copii, viitorul ţări, nu sunt "graţiaţi"? Ar trebui ca şcoala să nu mai fie obligatorie, dacă tot nu reuşim să asigurăm condiţii optime, este una dintre propunerile de neluat în calcul.

Graţierea pare să fi deschis o cutie a Pandorei din care ies la lumină toate problemele nerezolvate în ultimul sfert de veac şi din care, cineva, cândva, a furat speranţa.