GREXIT - CORESPONDENŢĂ DE LA ATENA Grecia, la o zi după referendum

Sondajele unei săptămâni întregi, care arătau procente aproape egale între DA şi NU, au eşuat în prevederea rezultatului referendumului de duminică, dar nu şi în influenţarea acestuia (dacă a fost intenţionat rămâne de văzut). Propaganda clară a tuturor canalelor tv în apărarea răspunsului DA a eşuat. Probabil că greşeala lor majoră a fost alegerea purtătorilor de cuvânt: politicieni precum Antonis Samaras şi Evangelos Venizelos, consideraţi corupţi sau chiar trădători de majoritatea grecilor; vedete precum Sakis Rouvas, care înainte apărea în reclame de cipsuri sau băuturi răcoritoare; tineri afacerişti care îşi vedeau business-urile în pericol, dar care nu reuşeau să inspire empatie şomerilor sau celor în faliment.

Până duminică noaptea târziu, am stat cu un grup de prieteni în faţa televizorului, cu trei calculatoare deschise în aşteptarea noutăţilor, fiecare cu un mobil în mână, conectat la reţeaua Twitter. Previziunile noastre de un mic succes al lui NU au eşuat; nimeni nu se aştepta la 61%. Cei mai sceptici sperau la un rezultat inconcludent, precum cel din sondaje, care putea fi folosit de ambele părţi, în funcţie de interpretare. Poate acesta ar fi putut să ne ocrotească de pericolul unui faliment iminent, dar şi de posibila declanşare a alegerilor pentru un nou gurvern, într-o situaţie în care timpul este deja foarte preţios.

Oamenii de afaceri şi cei cu averi mari au votat DA şi mai degrabă s-au ocupat de aranjamente în caz de faliment, decât de politică. Personal, cunosc companii pregătite să îşi mute sediul în străinătate săptămâna aceasta, ca să nu fie afectate de situaţia politică instabilă şi ca să scape de taxele enorme iminente, în cazul în care Atena ar ajunge la un acord cu creditorii.

La ora 2:00 dimineaţa, cei care nu luau parte la mitingul votanţilor NU din faţa Parlamentului formau cozi la bancomate. Am căutat bancomate obscure, întrucât cele centrale erau deja golite. Se pare că şi alţii procedau la fel, pentru că ajungeam să întâlnim aceleaşi persoane la diferite bănci. În final am ridicat bani fără probleme, dar pentru că, de câteva zile, bancnotele de 10 şi 20 de euro s-au epuizat, suma zilnică ce poate fi retrasă acum de pe un cont este de 50 de euro, nu 60 de euro cum era anterior. Şi totuşi, pe străzi, am observat o atmosferă de camaraderie generală. Acum pare să nu mai fim străini unii de alţii; problemele personale nu mai contează când ne uneşte problema întregii ţări.

Îmi aduc aminte, astfel, fraza repetată de istoricul Vasilis Rafailidis: "Duşmanii sunt necesari pentru ca popoarele să îşi conştientizeze identitatea comună tuturor". Iar aşa uniţi pentru prima dată de partea lui "Nu", se pare că şi ce ne aşteaptă, bun sau rău, ne aşteaptă pe toţi.