Grupul Bilderberg a planificat viitorul capitalismului

A susţine că soarta lumii este decisă în cadrul unor întâlniri secrete ale Grupului Bilderberg îţi asigura "trimiterea", până în urmă cu câţiva ani, în rândul adepţilor teoriei conspiraţiei.

Din 2015 organizaţia are un site oficial, bilderbergmeetings.org, unde se arată că prima întâlnire a avut loc în luna mai 1954, la Hotel De Bilderberg din localitatea Oosterbeek, Olanda.

Pentru conferinţele anuale până în 2015, site-ul oficial prezintă doar locul întâlnirii şi rezumatul agendelor discuţiilor. Din 2016 este prezentată şi o listă oficială a participanţilor, unde se regăsesc nume importante din mediul de afaceri, mass-media, servicii secrete, guverne sau mediul academic. Conferinţa din acest an a avut loc între 30 mai şi 2 iunie la Montreux, în Elveţia.

Dar conducători ai unor importante organizaţii din mass-media nu se regăsesc doar pe lista invitaţilor, ci fac parte din Comitetul de conducere al Grupului Bilderberg: Mathias Döpfner, directorul executiv al gigantului Axel Springer, care are în portofoliu publicaţii precum Die Welt, Bild sau publicaţia online Business Insider; John Micklethwait, editor-şef la Bloomberg; Zanny Minton Beddoes, editor-şef al revistei The Economist; Lilli Gruber, editor-şef în cadrul postului de televiziune La7 TV; Thomas Leysen, preşedintele grupului bancar KBC dar şi al companiei Mediahuis.

Mediahuis ocupă aproape întreaga piaţă media din Belgia şi Olanda, iar printre ziarele deţinute se regăsesc De Standaard din Belgia sau De Telegraaf din Olanda, alături de numeroase tit­luri regionale, posturi de radio şi televiziune.

În 2015 Mediahuis a cumpărat grupul NRC Media din Olanda, în 2017 tot o companie olandeză din mass-media, Telegraaf Media Groep, iar recent a devenit cel mai mare acţionar al companiei Independent News&Media din Irlanda, care publică cel mai important ziar din ţară, Irish In­dependent.

Articolul din Financial Times referitor la această tranzacţie aminteşte că Thomas Leysen "face parte din comitetul de conducere al Grupului Bilderberg, format din lideri ai corporaţiilor şi lideri gu­vernamentali".

În aceste condiţii, este aproape o certitudine că niciodată în istorie nu a existat un control mai mare al informaţiilor care "apar" în mass-media, la fel cum aproape certitudine este şi faptul că fenomenul "fake news" are cu totul alte dimensiuni.

Întâlnirea elitelor din Europa şi Statele Unite mai are şi scopul verificării aptitudinilor noilor "cadre" care vor fi "îndrumate" către posturi importante din administraţia publică.

Conferinţa din acest an are printre invitaţi pe Rafal Trzaskowski, primar al Varşoviei şi fost europarlamentar şi pe Fernando Medina, primarul Lisabonei.

Cotidianul britanic Daily Mail scrie că invitată a fost şi Annegret Kramp-Karrenbauer, liderul partidului CDU din Germania, care acum pare să fi căzut în dizgraţia cancelarului Angela Merkel. Lista oficială de pe site-ul organizaţiei nu include acest nume, însă acolo nu apare nici Secretarul de Stat american, Mike Pompeo, a cărui participare a fost confirmată într-o ştire AFP preluată de ziarul "BURSA".

Susţinută puternic de către doamna Merkel la alegerile interne de la sfârşitul anului trecut, doamna Kramp-Karrenbauer era văzută drept viitorul cancelar al Germaniei.

Din păcate, numeroasele semnale cu privire la dorinţa de a prelua conducerea guvernului înainte de finalizarea mandatului doamnei Merkel au fost prea mult pentru actualul cancelar, mai ales pe fondul influenţei sale tot mai reduse la nivel european.

Înainte de alegerile pentru Parlamentul European, Bloomberg scria că "Annegret Kramp-Karrenbauer creşte presiunea asupra doamnei Merkel pentru a demisiona după alegeri". Pe fondul rezultatului slab obţinut de CDU la alegerile europarlamentare, a venit rândul cancelarului german să treacă la ofensivă.

"Merkel a decis că succesoarea sa nu se ridică la nivelul aşteptărilor", a scris recent tot Bloomberg pe baza unor surse anonime, iar "planurile bine pregătite pentru succesiune s-au dovedit un eşec".

Chiar dacă nu este pregătită să accepte acest lucru, Angela Merkel se află de ceva timp în postura de "lame duck" (n.a. raţă şchioapă), un termen din politica americană care se referă la preşedintele aflat la ultimul mandat în perioada dintre alegeri (noiembrie) şi inaugurarea noului preşedinte (ziua de 20 ianuarie a anului următor), iar "elitele" au transmis un semnal puternic prin invitaţia adresată rivalei sale politice.

În istoria postbelică a Germaniei au mai existat situaţii similare. Un articol din cotidianul britanic Express, din noiembrie 2018, arată că politicianul german Helmut Schmidt a fost invitat la o conferinţă Bilderberg în 1973, iar după un an a devenit cancelar al guvernului federal.

"Coincidenţe" similare s-au înregis­trat şi pentru Angela Merkel sau François Hollande. Având în vedere că Hollande este considerat, deocamdată, cel mai slab preşedinte din istoria Franţei, apare un mare semn de întrebare cu privire la procesul prin care sunt "selectaţi" reprezentanţii elitelor pentru a juca rolul de "aleşi ai poporului" şi apărători ai democraţiei.

Înainte de întâlnirea grupului din 2016, de la Dresda, publicaţia olandeză online NineForNews.nl scria că Angela Merkel a fost invitată la conferinţă, fără să apară pe lista oficială a participanţilor, alături de mai mulţi miniştri din cabinetul său.

Acelaşi articol subliniază că, deşi Grupul Bilderberg este prezentat în presă drept o organizaţie unde sunt dis­cutate probleme importante, există "numeroase exemple care arată că Grupul controlează evenimentele globale".

Publicaţia olandeză online mai sub­liniază că afirmaţia este susţinută de o declaraţie din 2010 a lui Willy Claes, fost secretar general al NATO, care a admis că "deciziile luate la conferinţe trebuie transformate în politici". În 2009 Etienne Davignon, fost preşedinte al Grupului Bilderberg, declara că euro a fost rezultatul deciziilor din cadrul organizaţiei.

Agenda întâlnirii din acest an a inclus subiecte precum "o ordine strategică stabilă", "schimbările climatice şi sustenabilitatea", "China", "Rusia", "Brexit" sau "viitorul capitalis­mului".

În ceea ce priveşte subiectul "viitorul capitalismului", acesta va fi dezbătut, printre alţii, de un fost adept al lui Mao din anii "70, Jose Manuel Barroso, care acum este preşedintele Gold­man Sachs International după două mandate în fruntea Comisiei Europene (2004-2014), alături de Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, Mark Tucker, preşedintele gigantului bancar HSBC, Ana Botin, director executiv al grupului bancar Santander sau Richard Gnodde, directorul executiv de la Goldman Sachs International, după cum scrie Daily Mail.

De la discuţii nu a lipsit, probabil, nici Paul Achleitner, preşedintele Deu­tsche Bank, care face parte şi din Comitetul de conducere al Grupului Bilderberg în calitate de trezorier.

Ironia asocierii dintre "capitalism" şi numele de mai sus este cel puţin la fel de amară precum a producătorilor de arme, bine reprezentaţi şi la întâlnirea din acest an, care discută despre pace.

Oare cum înţeleg membrii Grupului Bilderberg capitalismul? Ca pe un sistem economic caracterizat de colaborarea "fructuoasă" dintre corporaţii şi guverne? Acest sistem are deja un alt nume, fascism, a cărui definiţie a fost oferită de un fost socialist, Benito Mussolini.

Iar apoi, nu este viitorul capitalis­mului deja subminat de acţiunile marilor bănci centrale, care şi-au adus contribuţia decisivă la eliminarea semnalelor oferite de preţuri, în special de dobândă, pentru alocarea resurselor?

Prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos, unul dintre co-fondatori, declara odată că unul dintre obiectivele grupului îl reprezintă "evitarea unor căderi economice severe, cum a fost Marea Depresiune", după cum scrie Daily Mail. Atingerea unui astfel de obiectiv ar fi fost posibilă "dacă lideri influenţi şi responsabili ar putea administra evenimentele globale din spatele posturii lor publice".

Se pare că influenţa nu a fost suficientă, iar responsabilitatea a lipsit în anii care au precedat Criza Financiară Globală, urmată de Marea Recesiune, din care încă nu a fost posibilă redresarea sustenabilă.

De ce? Pentru că politica banilor ieftini promovată de marile bănci centrale şi cadrul de reglementare favorabil corporaţiilor au distorsionat competiţia de pe pieţe şi au condus la o concentrare fără precedent a puterii economice.

Fenomenul este analizat pe larg de Jonathan Tepper în cartea "Mitul capitalismului: Monopolurile şi moartea concurenţei", unde susţine că "avem nevoie de o revoluţie pentru dezmembrarea monopolurilor şi restaurarea libertăţii antreprenoriale".

"Dacă vreţi să înţelegeţi adevăratele cauze ale creşterii inegalităţii, ignoraţi-l pe Piketty (n.a. Thomas Piketty, autorul cărţii «Capitalul în secolul XXI») şi citiţi-l pe Tepper", a scris profesorul Niall Ferguson, invitat la întâlnirea Bilderberg şi în acest an, des­pre "Mitul capitalismului".

În carte, Tepper susţine, cu ajutorul a numeroase exemple, că există o concentrare excesivă a puterii în sectoare precum transportul aerian, bancar, asigurări de sănătate, producţia de bere, furnizori ai accesului la Internet, chiar şi în serviciile funerare.

Este adevărat că Jonathan Tepper descrie situaţia din Statele Unite, însă Europa nu este departe, mai ales pe fondul noilor iniţiative de creare a unor "campioni" continentali.

"Ceea ce avem astăzi este o versiune deformată, grotescă a capitalismului", mai scrie Tepper şi subliniază că "fără competiţie, capitalismul nu este capitalism".

Cu toate acestea, autorităţile, în special cele europene sunt mereu ocupate cu "inventarea" a noi şi tot mai complicate reglementări, al căror scop este, desigur, protecţia consumatorilor şi numeroase alte cauze nobile.

Ceea ce se reuşeşte, de fapt, nu este decât ridicarea unor ziduri şi bariere tot mai mari în calea concurenţei libere, care este indispensabilă inovaţiei şi progresului.

Cum este posibil acest lucru? Prin capturarea instituţiilor de reglementare de către marile interese de afaceri printr-o neobosită activitate de lobby. "Reglementările există mai ales pentru a ţine la distanţă noii competitori", mai scrie Tepper, în opinia căruia "capitalismul este baza evoluţiei".

"Creşterea puterii pe piaţă a firmelor dominante a condus la reducerea concurenţei, declinul investiţiilor în economia reală, declinul productivităţii, preţuri mai mari, salarii mai mici şi o inegalitate mai mare", arată Tepper în introducerea cărţii sale.

Capitolul al doilea începe cu o declaraţie a lui James Randall, fost director executiv al gigantului Archer Daniels Midland, din sectorul agricol şi alimentar, conform căreia "concurenţii noştri sunt prietenii noştri, iar clienţii noştri sunt inamicii noştri". Randall a fost nevoit să demisioneze în vara anului 1997, după 22 de ani la conducerea companiei, în urma unui scandal de fixare a preţurilor.

"În acest capitalism fals, directorii executivi îşi creează un mediu confortabil în jurul instituţiilor de reglementare pentru a obţine regulile pe care le vor şi fac donaţii pentru a obţine legile pe care le doresc", mai susţine autorul american.

Pornind de la coordonatele din cartea "Mitul capitalismului", se poate spune că Grupul Bilderberg nu este deloc în măsură să abordeze subiectul "viitorul capitalismului", decât în condiţiile în care adevăratul obiectiv ar fi eliminarea acestui sistem.

Organizaţia nu poate oferi soluţii, pentru că este, de fapt, cea mai importantă parte a problemei, iar un eventual succes în revigorarea concurenţei şi repornirea procesului "distrugerii creative" ar transforma Grupul Bilderberg într-o organizaţie irelevantă.

Oare "cele mai bune planuri" dis­cutate în spatele uşilor închise în acest an vor avea o "soartă" mai bună decât cele din trecut, sau vor "lăsa doar durere şi suferinţă în locul bucuriei promise" pentru cei care sunt chemaţi să voteze periodic în numele unei democraţii goale de orice conţinut şi semnificaţie?