GUVERNUL TREBUIE SĂ ALEAGĂ AUSTERITATEA ECONOMICĂ PENTRU A EVITA DEPRESIUNEA Crash landing

Termenii aviatici au devenit un fel de modă în rândul autorităţilor şi analiştilor pentru a descrie evoluţia economiei naţionale pe timp de criză. În rândul opiniilor de pe piaţă încă se mai regăsesc prognoze optimiste, care apreciază că vom evita o aterizare forţată a economiei în 2009.

Dinamica evenimentelor din ultima lună a început să "sape" până şi optimismul celor mai optimişti. Din păcate, structura actuală a PIB-ului şi cea a investiţiilor ne face să credem că scenariul cel mai probabil nu include aterizarea lină sau cea forţată. Acum se poate vorbi deschis despre crash landing (n.a. prăbuşire) în 2009 .

Păstrând analogiile aviatice, putem spune că "piloţii" de la Bucureşti nu par să realizeze că economia României a fost, în ultimii 8 ani, un avion Vlaicu cu motor Coandă. Planarea nu mai este acum posibilă, deoarece viteza sa de ascensiune i-a distrus aripile şi i-a slăbit structura de rezistenţă.

Importanţa creşterii economice din trimestrul al treilea păleşte în faţa unor informaţii care ne arată dimensiunea ieşirilor de fonduri de pe pieţele emergente. Conform datelor de la EPFR, ieşirile de 41,2 miliarde dolari din fondurile de investiţii specializate pe pieţele emergente au condus la anularea, în 2008, a intrărilor de 40,8 miliarde din 2007. Cum vor putea fi înlocuite aceste surse financiare, în condiţiile în care asistăm la o creştere exponenţială a percepţiei riscului de credit, atât pentru guverne cât şi pentru companii?

Philip Gisdakis, de la UniCredit SpA, apreciază că preţul riscului de credit de pe pieţe arată că ne aflăm undeva între recesiune şi depresiune, conform unui articol Bloomberg. "Suntem deja în recesiune. Următoarea fază economică nu va fi recesiunea, ci depresiunea", a mai declarat Gisdakis pentru agenţia de ştiri.

În timp ce toate economiile dezvoltate se întrec în programe de redresare, pieţele par să fie tot mai neîncrezătoare în capacitatea acestora de a îmbunătăţi situaţia. Este de ajuns să urmărim cotaţiile instrumentelor CDS, care au atins noi recorduri în ultimele zile, atât pentru companii cât şi pentru obligaţiunile guvernamentale. Aceste recorduri negative s-au înregistrat şi pentru ţările membre G7 (vezi tabel).

După Italia, Marea Britanie a cunoscut cea mai rapidă deteriorare a percepţei riscului de credit suveran. Preţul instrumentelor CDS a ajuns la 114 bp, de la o cotaţie de 8 bp la sfârşitul lunii februarie 2008 (n.a. o creştere cu 1325%!!!). Indicele iTraxx Crossover, al companiilor cu rating speculativ a ajuns la 1.020 bp, riscul de default depăşind valorile înregistrate în timpul Marii Depresiuni. Datele Moody"s arată o probabilitate de default de peste 22% pentru companiile cu caracter speculativ, faţă de 15,3% la începutul anilor "30. Financial Times arată că indicele iTraxx Crossover a avut o valoare de 700 bp la începutul lunii noiembrie 2008.

Printre puţinele opinii critice la adresa acestor planuri de redresare economică se află opinia lui Hirofumi Gomi, fostul şef al instituţiei de reglementare a pieţelor financiare din Japonia. Acesta a declarat, pentru Bloomberg, că politicile guvernului japonez, de relaxare a regulilor prudenţiale şi încurajarea băncilor de a acorda credite riscante, vor genera o criză mai puternică decât în Statele Unite. "Politicienii încearcă să impună o relaxare a disciplinei financiare, iar acesta este un lucru deosebit de grav", reprezentând o "reţetă pentru dezastru", conform opiniei lui Gomi.

Indiferent de rezultatele negocierilor pentru formarea viitoarei coaliţii guvernamentale, autorităţile noastre, prezente şi viitoare, sunt hotărâte să încerce această "reţetă". Presa financiară centrală scrie, de mai mult timp, despre "măsurile pentru combaterea efectelor crizei". Nu ar fi mai bine să se determine, în primul rând, cauzele crizei? Banca Naţională a României, care în ultima perioadă a început să ofere guvernului tot mai multe sfaturi privind nivelul impozitelor viitoare, va participa la stabilirea unui plan de măsuri pentru finanţarea IMM-urilor, alături de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Va elabora BNR o normă de creditare dedicată întreprinderilor mici şi mijlocii? Avertismentul lui Hirofumi Gomi se potriveşte perfect situaţiei actuale a economiei noastre.

Programele guvernamentale anticriză vor determina o risipă uriaşă a resurselor financiare ale ţării, care au devenit mult mai scumpe în ultimul an şi ale căror costuri vor continua să crească. Costurile ridicate transmit un semnal clar: este nevoie de o raţionalizare drastică a acestor resurse financiare, care nu pot fi risipite pentru acoperirea unei structuri ineficiente a economiei.

Banca Naţională trebuie să transmită un semnal similar, prin creşterea dobânzii de intervenţie şi "eliberarea" pieţei interbancare. Măsurile administrative, de natură fiscală sau monetară, nu vor face decât să ascundă, pentru o perioadă scurtă, problemele, care astfel se vor agrava.

Guvernul de la Bucureşti nu se confruntă, deocamdată, cu problemele de plasare a obligaţiunilor guvernamentale cu care se confruntă guvernul de la Riga, dar deficitul bugetar de 3% din noiembrie trebuie să reprezinte un serios semnal de alarmă. Importantă nu este depăşirea pragului impus de Uniunea Europeană, care oricum a devenit irelevant, ci creşterea accelerată a deficitului, pe fondul unei prăbuşiri a veniturilor bugetare.

Letonia ne oferă, din nou, atât un exemplu cât şi un avertisment. Deficitul bugetar din noiembrie a fost de două ori mai mare decât deficitul bugetar pe primele 10 luni, iar preţul instrumentelor CDS a ajuns la 910 puncte de bază, conform unei ştiri Reuters (n.a. datele MarkIt arătau o cotaţie de 652 puncte de bază pentru România). Ministrul de Finanţe de la Riga a făcut un apel pentru reducerea drastică a cheltuielilor, aceasta fiind singura cale de evitare a unei deprecieri forţate a monedei naţionale. Reducerea cheltuielilor este, într-adevăr, singura modalitate de atenuare a crizei pentru Letonia, deoarece guvernul nu mai reuşeşte să plaseze obligaţiunile de stat, în ciuda randamentelor record oferite investitorilor.

Nici guvernul nostru nu are prea mult succes în plasarea titlurilor de stat, după cum arată rezultatele ultimelor licitaţii organizate de MEF. Vom aştepta şi spera că nu vom ajunge în situaţia dramatică a Letoniei? În curând, oficialii vor observa că divergenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetare se va accentua şi vor fi nevoite să ofere dobânzi foarte mari pentru atragerea de surse financiare, şi asta în absenţa unor planuri suplimentare anticriză. Viitorul guvern trebuie să aleagă acum calea austerităţii economice, pentru a evita o depresiune adâncă şi de lungă durată a economiei naţionale.