Horoscop 2023

Este dovedit cu probe, ghicitul viitorului este parte din viaţa oamenilor încă din zorii cunoscuţi ai istoriei. În mai toate societăţile bine închegate, activitatea divinatorie este o prezenţă deloc periferică, dimpotrivă, ţine de registrul elevat, special, al sacrului. Doar în societăţile decăzute ale modernităţii şi post-modernităţii, în care sacralitatea este doar mimată sau vîndută ca o simplă marfă din categoria pilulelor antidepresive, divinaţia a devenit o afacere fără nici un dumnezeu, o formă de distracţie sau o ocupaţie furnizoare de mijloace de trai pentru întreprinzători cu doxă şi glagorie, ori pentru simpli şarlatani. Nu, nu m-am reprofilat şi nici nu rîvnesc la o rubrică de previziuni bazate pe Mercur, Saturn sau Jupiter retrograde în casa a cincea, a şasea sau mai ştiu eu prin care altă casă.

Suntem la începutul anului şi nu văd nici un rău în încercarea de a citi undeva, în ceva, ceea ce ar putea să fie scris şi pentru noi. Oricum ar fi, de-o fi bine, de-o fi rău, bucuroşi le-om duce toate, cu sau fără previziunile cuiva. Pentru că nu mă pricep a citi viitorul nici în rune, nici în stele şi planete, nici în frunze de ceai, în oase şi măruntaie de pasăre, în fumul animalelor sacrificate, fac şi eu ceea ce îmi stă la îndemînă. Citesc în cărţi! Nu acelea de joc. Pe ele le includ în categoria instrumentelor tradiţional consacrate ale artei ghicitului, la care nu mă pricep, şi pe care tocmai le-am menţionat selectiv în propoziţia anterioară. Este vorba despre cărţile, cărţi, obiectele acelea curioase, din ce în ce mai prăfuite, aflate implacabil pe calea uitării şi a dispariţiei din viaţa, cultura şi conştiinţa post-modernităţii. O lume în care, emblematic şi prevestitor, interesul şi resursele destinate "inteligenţei artificiale" sunt incomensurabil mai mari decît cele destinate dezvoltării inteligenţei omului în general şi a celui "de rînd" în special. Ce să-i faci? Instruirea, educarea şi ridicarea conştiinţei "prostimii", în toate sensurile, nu mai este de mult o afacere profitabilă. Crearea, dezvoltarea şi ultrarapida utilizare practică a inteligenţei artificiale este, în schimb, una aducătoare de uriaşe profituri! Asta-i lumea noastră: post-umanismul rentează, în timp de umanismul falimentează!

Nu trebuie să ai la mînă nici măcar certificatul de "ghicitor calificat la locul de muncă" pentru a vedea că 2023, în politica din România, stă sub semnul "rocadei de coaliţie" şi sub orizontul plin de nori al confruntărilor şi înfruntărilor pentru putere care vor decerna în 2024 atît "coroana prezidenţială", cît şi firmanele pentru guvernare, la centru şi local. Tot ceea ce se va întîmpla în acest an se referă, fără nici un dubiu, are relevanţă şi contează nu în sine, ci din perspectiva bătăliei care urmează în anul de după anul acesta. Ai zice, o simplă punte. Ai zice, dar nu e chiar aşa. Multe faze importante ale bătăliilor care vor urma se pregătesc acum, iar de rezultatele acestora va depinde soarta "marelui război". Să începem cu "rocada". Va produce ea valuri în paharul de apă numit "politica din România" sau va trece lin, suav, spre mirarea unora şi dezamăgirea altora? Ca să treacă lin, este nevoie de o reînnoire a înţelegerii dintre PSD şi PNL, convinse, fiecare la el acasă, dar şi împreună, că viitorul lor cel mai bun stă în continuarea cooperării şi după viitoarele alegeri, iar nu într-o confruntare politico-electorală "pe viaţă şi pe moarte". Nu de alta, dar s-ar putea întîmpla exact ceea ce nici unul dintre ele nu vrea să se întîmple: ei doi să se certe, iar al treilea să cîştige. Desigur, există încă multe alte motive importante pentru o nouă rundă de aventuri, de plăceri, dar mai ales de afaceri profitabile pentru camarilele de partid care pot fi extrase dintr-un remake al filmului de succes, "în pat cu duşmanul"! Nu-i uşor, dar se poate! S-ar prea putea ca nici cei ce ţin din afară frîiele puterii din România să nu găsească altă formulă mai bună. Decît să "experimenteze" şi să se trezească în braţe cu un eşec costisitor, mai bine lasă jucăria la locul ei, aşa cum a mers şi pînă acum. Tîrîş-grăpiş, trasă-împinsă, cu chiu cu vai, mă rog, dar a mers. Şi a livrat! Slavă domnului, cu vîrf şi îndesat. Resetarea pandemică şi cea energetică au mers ca unse, iar veniturile sunt gigantice. Ale lor, desigur. La noi a rămas doar rubrica cu pierderi! Ca de obicei. Dacă banul cade însă nu pe faţa "concordia", ci pe cealaltă, "discordia", atunci primele semne clare le vom vedea în procesul şi deciziile schimbării vizitiului de pe capra şaretei guvernării. Neînţelegeri, reproşuri reciproce, vindicaţii şi în cele din urmă aruncarea la coş a protocolului semnat între cele două partide cînd a fost formată coaliţia, vor alcătui filmul plin de suspans al pre-bătăliei din 2023, prefaţă la cea decisivă din 2024. În loc de "În pat cu duşmanul" vom vedea pe marile ecrane ale politicii noastre altă producţie de succes "Războiul rozelor" (varianta Warren Adler).

Pentru ca să aibă gust şi culoare, însă, tocăniţa trebuie să aibă un sos. Ingredientele de bază vor fi două. Primul, scandalul responsabilităţilor pentru efectele adverse ale campaniei de vaccinare anti-covid. Şi nu vorbesc aici doar de cele medicale, dovedit deja majore, ci şi de cele psihologice, sociale, în particular, cele economice, care ating nivele încă nici măcar aproximate serios. Ca în orice criză, reală sau creată mai mult sau mai puţin artificial, există întotdeauna cîştigători şi pierzători. Dacă partida nu a fost cîştigată dinainte de clica puterii, "la masa verde", ori la cine ştie ce alte "întîlniri de taină", o confruntare a celor două tabere este inevitabilă. Vălurele au început deja să răzbată prin presă, încă din primele zile ale anului, ceea ce arată că tema este deja lucrată şi urmează să fie în continuare dezvoltată şi exploatată politic, electoral. Al doilea ingredient este rolul aşa numitelor "instituţii de putere" în politica, economia, justiţia, presa şi mai toate celelalte aspecte esenţiale ale vieţii sociale din România. Resetarea prefigurată de "scandalul protocoalelor din justiţie" şi parcursul mai mult decît ciudat, sinuos, al unor personaje din anturajul acestor instituţii, respectiv din armătura lor, ieşite pentru scurtă vreme la lumina reflectoarelor publice, au dat speranţa unei resetări. Dezvoltările ulterioare, mai ales cele prin noul pachet de legi ale justiţiei acreditează însă o cu totul altă perspectivă. "Statul paralel" devine stat în stat, nu pe căi oculte, ad hoc create sau prea puţin vizitate de omul de rînd, ci pe faţă, oficial, prin lege. Tema conţine o doză bună de explozibil. Cu detonatorul potrivit, încărcătura poate produce importante pagube politice într-o tabără sau alta, ori în amîndouă.

În rest, vorba lui Gîrneaţă... petrecerea continuă... conform planului întocmit din timp!