Hoţia ca drept al omului

Am primit, zilele trecute, de la un student, un text al unei lucrări de diplomă. L-am parcurs şi am avut o bănuială. Am verificat. Într-adevăr. Respectivul pur şi simplu copiase textul unui articol din Wikipedia...

Acum, că am ajuns în acest punct, trebuie să ne punem nişte întrebări. Cât de departe poate merge neruşinarea cuiva care, în pragul absolvirii, plagiază în lucrarea de diplomă? Şi ce a avut în minte respectivul? - având în vedere că sursa este atât de uşor de reperat. Ce se petrece în universităţile din România dacă aşa ceva este posibil?

Povestea însă este şi mai stranie. Res-pectivul răspunde că a ataşat, "din greşeală", altă filă. Lucrarea, carevasăzică, abia acum urmează. Profit de ocazie pentru a-i spune că plagiatul este inacceptabil. Îi cer să verifice atent citatele şi bibliografia.

Care credeţi că a fost rezultatul?... Primesc alt text... plagiat...

Situaţia, cum s-ar spune, este albas-tră... Şi nu mă refer doar la speţa de mai sus. Aşa ceva apare doar într-o societate care şi-a pierdut reperele.

Priviţi la actualul "ministru al Educaţiei". Un agramat care s-ar face de ruşine ca vânzător într-un chioşc de vată de zahăr. Cu toate acestea, omul a ajuns ministru. Şi s-a pus cu ciomagul pe principalele universităţi din România.

Actualul guvern socialist, condus de facto de un infractor de drept comun (Liviu Nicolae Dragnea), a blocat acţiunile împotriva marilor plagiatori. Unul dintre miniştri chiar s-a lăudat că a primit o diplomă fără să treacă pe la institituţia emitentă. Aţi mai auzit ceva despre retragerea unor diplome de "doctor"?

Să nu ne amăgim. Plagiatul este un furt extrem de grav. Cel care fură un portofel face un rău limitat de suma de bani găsită înăuntru. Dar cel care fură o diplomă face un rău care nu se opreşte aici. El subminează o întreagă scară de valori. Aşa ajungem să fim conduşi de hoţi.

Că veni vorba... Săptămânile trecute s-a petrecut o dramoletă în instituţia numită, pompos, "Parlamentul Româ-niei". Alianţa PSD-ALDE a pierdut majoritatea la Senat. (Sau la Cameră, nu îmi amintesc... Cui îi pasă?). A pierdut-o prin racolări. Cu alte cuvinte, prin furt de parlamentari. După câteva zile, majoritatea s-a refăcut. Tot prin racolări. Comic este că şefii celor două facţiuni socialiste - condamnatul penal din Alexandria şi un plagiator din Gorj - se băteau cu pumnul în piept împotriva "traseismului".

Recordul absolut a fost însă atins la manifestaţia organizată de socialişti. Un miting pro-corupţie. Sincer vă spun, eu nu am mai auzit de aşa ceva...

Infractori dovediţi şi urmăriţi penali au defilat pe scenă, atacând instituţiile Statului. O persoană care spune că este Prim-Ministru şi care protestează... în faţa propriului Guvern... Un aşa-zis "ministru de Interne" manifestând împotriva "instituţiilor de forţă". Zeci de mii de oameni sărmani aduşi cu kiki-carul la Bucureşti. Râuri de gunoaie lăsate în urmă, pe trotuar.

Actualul regim are un plan simplu. România, republică a infractorilor. Sute de procurori şi judecători au spus-o deja şi au protestat public. Modificările "legislative" coapte de actuala majoritate vor duce la imposibilitatea desfăşurării multor anchete. Şi achitări în numeroase cazuri. Deja au fost eliberaţi pe străzi tot felul de deţinuţi. O prevedere din noile "coduri" stabileşte drepul pungaşilor de a face închisoare "la domiciliu". În vilele din Monaco sau pe domeniile din Deltă, presupun.

Scopul socialiştilor al zilelor de pe urmă este de a da ordine Justiţiei. De a bloca anchetele în curs pentru că aşa a ordonat Secretarul-General. De a oferi imunitate camarilei.

Măcelarul de porci din Teleorman şi asociaţii săi au încercat, de fapt, să revendice un nou drept fundamental al omului. Dreptul de a fura.

În orice societate, furtul este pedepsit. Socialismul, însă, a venit cu o inovaţie teoretică. Proprietatea privată îşi are originea - spun teoreticienii socialis-mului încă din secolul al XIX-lea - în furt. Aşa că răsturnarea ordinii capitalis-te se va face prin alt gen de furt. De la "clasele exploatatoare" în beneficiul "proletariatului".

Până acum însă, socialiştii făceau totuşi o distincţie. Furtul nu era un drept individual al omului, ci o etapă istorică presupus necesară, "obiectivă", a evoluţiei "luptei de clasă". Cât despre furtul din avutul Statului, aici socialiştii trăgeau o linie roşie. Să nu te fi pus Necuratul să încerci măcar...

Dincolo de comicul nebun al spectacolului din PIaţa Victoriei, dincolo de incoerenţa multor "manifestanţi" (unii nici nu ştiau că PSD-ul este la guvernare), trebuie să admitem că suntem într-o situaţie extremă. Mă ocup de istoria politicii, dar mărturisesc că, efectiv, nu găsesc nici un predecent la ce se petrece acum în România. S-a spus că PSD este un "Partid-Stat". Nu cred. Să presupunem, ca ipoteză, că este un Partid, însă chiar şi aşa, ar fi unul care, spre deosebire de alte partide socialiste autoritare, nu capturează Statul, nu îl reformează, ci îl subminează şi îl demontează, bucată cu bucată.