Reporter: Cum apreciaţi evoluţia situaţiei din Ucraina, pe termen scurt şi mediu?
Octavian Racu: În viitorul apropiat, ţările din Parteneriatul Estic au puţine şanse de a deveni parte a Uniunii Europene. Deocamdată, Bruxelles-ul realizează un experiment de modelare socio-economică a ţărilor de la frontiera estică a Uniunii Europene, în speranţa că integrarea economiilor acestor ţări va aduce automat schimbări în viaţa socială şi politică, necesare pentru asigurarea stabilităţii în această zonă, iar stabilitatea poate fi obţinută pe două căi: fie prin prosperitate economică, fie prin pauperizare, migrarea populaţiei apte de muncă în Vest şi îmbătrânirea populaţiei. S-ar putea ca, în privinţa Parteneriatului Estic, aceasta să fie cea mai funcţională schemă.
Reporter: Ucraina, mai aproape de UE sau Rusia, pe viitor?
Octavian Racu: Cazul Ucrainei este unul mai special, din cauza repartizării teritoriale a populaţiei. Vestul tinde în mod tradiţional spre Europa, Estul spre Rusia. Practic, pledarea radicală pentru oricare dintre vectori este echivalentă cu destrămarea teritorială a statului. O bună parte a industriei ucrainene este concentrată în partea de Est, fiind strâns legată de Rusia. În aceste condiţii, în calitate de a treia forţă, apare China, care este foarte prezentă în economia ucraineană. Este important faptul că, pe fondul acţiunilor de protest ale opoziţiei, preşedintele Viktor Ianukovici, a plecat într-o vizită oficială în China, de unde speră să obţină un ajutor financiar pentru a rezista atât presiunilor Rusiei, cât şi celor ale Uniunii Europene.
Decizia Kievului de a nu semna acordul de asociere cu Uniunea Vamală nu este legat de presiunile Rusiei. Peste două decenii de relaţii ruso-ucrainene au arătat că Ucraina nu este un stat care cedează uşor la presiunile Federaţiei Ruse, ci chiar ştie foarte bine să stea pe poziţii. În cazul de faţă, este vorba de conflictul dintre interesele economice ale Ucrainei şi credinţa oarbă a eurocraţilor că integrarea economică în spaţiul european rezolvă toate problemele sociale şi politice.
Până la urmă, Ucraina este condamnată să facă o alegere, întrucât economia naţională nu va putea să reziste prea mult din contul complexului industrial moştenit din perioada sovietică. Fie va trebui să mai treacă ceva timp până vor fi depăşite contradicţiile economice şi regionale din Ucraina, prin decesul firesc al actualului model economic, fie se va impune identificarea unor parteneri dispuşi să investească în modernizarea şi revitalizarea complexului industrial. Aşa cum Rusia şi UE nu au nevoie de uzinele Ucrainei, unicul partener de încredere ar fi China. Companiile chineze au devenit deja destul de prezente în multe sectoare ale economiei, cum ar fi industria grea şi agricultura.
Reporter: Cum va influenţa situaţia din Ucraina geopolitica ţării noastre, a Europei şi a Republicii Moldova?
Octavian Racu: Sensul extinderii frontierelor Uniunii Europene constă în asigurarea unei situaţii de stabilitate şi securitate la periferiile uniunii. Astfel, pentru Bruxelles, cea mai bună opţiune este cea care să ofere cât mai multă stabilitate şi securitate în Ucraina. Acordul de asociere Ucraina-UE ar avea ca finalitate lichidarea industriei ucrainene şi pauperizarea Estului, întrucât UE nu s-a arătat dispusă să sprijine modernizarea întreprinderilor ucrainene. Europa este dispusă mai curând să privească Ucraina în calitate de "grânar al Europei", decât ca o putere industrială.
În Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, lucrurile nu sunt atât de complicate, din simplul motiv că o bună parte a industriei din perioada sovietică este concentrată în zona separatistă transnistreană, iar Tiraspolul nu participă nicidecum la luarea deciziilor în politica internă şi externă. Rolul industriei în economia naţională este nesemnificativ, astfel că nu există acele forţe motrice care s-ar putea opune procesului integraţionist. La ora actuală, Republica Moldova este doar un exportator de braţe de muncă şi consumator de mărfuri străine din contul banilor veniţi de la moldovenii de peste hotare. Integrarea în UE ar putea perpetua acest model economic, ceea ce reprezintă un pericol.